103,396 matches
-
cincisprezece coți deasupra celor mai înalți munți, în așa fel încât a pătruns și în Paradis (neînchis etanș, după cum se vede!), unde a răvășit toate florile. A smuls din rădăcini vița-de-vie (pricina răului) și-a aruncat-o pe pământ. După încetarea ploilor și uscarea pământului, Noe a ieșit din corabie și a început să răsădească plantele salvate. Printre ele și vița-de-vie. Un înger (același Phamael) îi spune povestea și-l pune pe gânduri: „Adam a pierit din cauza ei; eu, unul, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un fapt mi se pare esențial: traducerea LXX nu ne vine chiar de sus. Ea presupune efort, frământare comună, care, prin rezultatul ei, participă la constituirea conștiinței creștine a oricăruia dintre noi. Ea ne aduce cuvântul Celuilalt care cheamă fără încetare spre un pământ străin existenței noastre, în ciuda rezistenței noastre înverșunate. Care sunt celelalte provocări pe care această traducere le aduce cu sine în mod implicit? C.B.: Ai spus tot. Nu văd nici o altă provocare, nici implicită, nici explicită. Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să fie bine, să nu mai fim "cei necurați". M-a adus înapoi băiatul ăla mare și deșirat al negustorului, cu care mă băteam toată vremea... a venit cu ceilalți doi copii . Am aflat mai târziu că mă căutaseră fără încetare, toată ziua numai ca să nu mă lase-n colții animalelor din pădure... Mama : Da, te-au adus, ai venit noaptea, cu ei, murdar, flămând, tremurând de frig și oboseala, dar a doua zi nu te-am mai găsit în așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nou fără ca Justin să fi folosit bagheta. Defilarea benzii luminoase s-a oprit lăsând să se poată citi doar ultima opțiune, așa cum se întâmplă în reclamele luminoase care ne obosesc peste măsură. Această ultimă opțiune este " Aici " așa cum pâlpâie fără încetare pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci Justin lovește ușor cu bagheta discul ce se repune pe nesimțite în rotație. O comandă imperativă apare pe ecran : " Alege un protector prin care să ții legătura cu mine ! " Acest " cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fusese cel incriminat și atunci când intervenția de acum peste douăzeci de ani nu a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea mai scumpă ființă... "Justin ! Justin !" Tatăl îndurerat, ascuns sub masca chirurgului perfect, îl cheamă fără încetare de peste douăzeci de ani. Maestrul răspunde totuși sec unei întrebări care îl chinuie, probabil, pe învățăcel : Continuăm, sunt șanse să rezolvăm, au mai fost cazuri, după care reintră în rolul lui de chirurg și cere cu obișnuitul ton autoritar : "Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o fi urcat. Se oprește la recepția unui hotel total necunoscut și scoate cartea bancară ca să plătească. "A plătit doamna..." îl asigură tânărul cu ochelari din spatele contoarului. Victor nu se mai întreabă cine și de ce a plătit. Își ordonă fără încetare : "La spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a luat seama că mica cruce de aur, talismanul lui secret, este deasupra halatului. Păstrează aproape de inima lui, dar în cea mai mare taină, simbolul religiei în care s-a născut, acolo, pe valea Mariței... În el se confruntă fără încetare credința moștenită și cunoștințele dobândite în numeroșii ani de studiu al medicinei, știință care se vrea dar nu reușește să fie exactă. "De câte ori, în obositoarele nopți de studiu sau înainte de a mă găsi în fața examinatorilor, nu am mângâiat sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o casă de îngrijire a copiilor cu probleme... Justin se apropia acum de treizeci de ani și el nu avusese puterea să îl revadă vreodată. Primea la intervale regulate rapoarte medicale care spuneau ca starea lui Justin se degrada fără încetare, trimitea cu aceiași regularitate contribuția financiară necesară. Profesorul Grand nu realizează de câtă vreme stă pe banca din parc și nu știe când a început să plouă. Numeroasele obligații ale după-amiezii au fost uitate. Un gând pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Toți așteaptă o decizie din partea profesorului, care se găsește ca într-o stare de transă. Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice încercare este fatală, că intruziunea în zona cu contur difuz înseamnă încetarea instantanee a funcțiilor vitale. Într-un târziu, singura indicație care se strecoară printre buzele înghețate este : Doză triplă de anestezic, colega ! Alindora crede că nu a înțeles bine. Doză triplă când nici doza obișnuită nu permisese stabilirea comunicării între ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că Dumnezeu există". Doctorița anestezistă se grăbește să ajungă cortegiul medical. Îl găsește pe profesor în cabinet, prăbușit pe un scaun, cu masca atârnând grotesc de o ureche, cu privirea la fel de fixă ca în momentul în care dăduse indicația de încetare a vieții fiului lui. Alindora se apropie de el, îl bate ușor pe umăr și îi adresează cuvinte cu atât mai reconfortante cu cât crede în adevărul lor : Pentru cei pe care îi iubim suntem în stare să facem gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult. Simion avea atâtea identități diferite ! Era pasionat de literatură și mai ales de poezia lui Eminescu. Era ofițerul-patriot care își instruia ostașii cerând disciplină și ascultare. Era tatăl care gândea fără încetare la copilul și la familia lui. Era amantul cel mai tandru și mai senzual care poate să existe. Era un prieten sincer pe care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din mine, neștiutoare și slabă, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Am strâns-o bine pe Minodora de mână, ea și-a băgat căpușorul în fustele mele. Unul din cei trei m-a împins cu patul puștii și m-a obligat să cobor din șaretă. M-a târât, lovindu-mă fără încetare cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care mă străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și literatura română și, în paralel, timp de 5 ani, la Liceul Teologic "Mitropolitul Dosoftei" Suceava. La finele carierei (2002-2004), am funcționat ca profesor cumulard la catedra de limba română de la Școala Generală nr.1 Iaslovăț, întrunind astfel, la data încetării definitive a activității, însemnata vechime în muncă de 44 de ani, în timpul cărora mi-am susținut, cu calificative maxime, sau apropiate de acestea, toate examenele prevăzute de legislația în vigoare pentru accederea pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei didactice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Unchiul ei de câte ori o vedea în asemenea stare recita din “Călin (file de poveste)” făcând aluzie la asemănarea Ceciliei cu fata din poemul lui M. Eminescu, care îndrăgostită la rândul ei de tânărul care îi dăruise inelul îl chema fără încetare: —“Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură”. —Unchiule, iar începi? Știu că ți-a plăcut să citești mult cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui Eminescu, dar de ce mă sâcâi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
suturat plăgi, tendoane, au tratat și pansat rănile existente, i-au făcut transfuzie că pierduse mult sânge, i-au mărit presiunea arterială, au conectat-o la diferite aparate că intrase în comă. Lacrimile se scurgeau pe obrajii lui Matei fără încetare și fără nici un cuvânt. Colegii l-au scos afară ducându-l la el în cabinet, încredințându-l că vor face totul ca s-o scoată pe Cecilia din comă. În cabinet, stând singur, toți preocupându-se de Cecilia, Matei printr-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe fată, dar o admira fără încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanță. Deși, la început, Marius n-o prea remarcase, nu după mult timp, ea ajunsese să-i stârnească sentimente ascunse, alcătuindu-se cu toatele într-o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina pe dinăuntru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei lumânări de ceară, ce ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât să caut calea cea mai lesnicioasă și, totodată, cea mai avantajoasă, pentru împlinirea dorinței mele, iar, atunci când am găsit-o în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nesănătoase fericirii 87 Acesta nu ar fi fost decât un farsor abil și rău. Dar această rațiune este greșită. Ea este greșită, căci El ne-a creat, nu pentru a lucra trândav și fără scop, ci pentru a căuta, fără încetare, scopurile cele mai înalte și continuu, cu râvnă neobosită și statornică, să încercăm, după pricepere, să ne apropiem de ele. Însă omul dintotdeauna a găsit tot ceea ce se poate găsi posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
facă era să își vadă de treabă la ghișeul ei, unde nu o întreba nimeni nimic și unde nu deranja pe nimeni, niciodată. Iar asta, de când se știa ea prezentă în câmpul muncii, făcuse întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ochii unui hindus credincios, l-ar înfățișa pe omul pubelelor drept un ascet rătăcitor, în căutarea obstinată a iluminării depline. Cerșetorul stă nemișcat în lumina orbitoare a soarelui, imun la mirosurile pestilențiale și la zgomotele cacofonice care-l învăluie fără încetare, într-o parodie a tentației la care Buddha era supus, odinioară, de către fiicele lui Mara. Ochii i se odihnesc liniștit pe suprafața lucioasă a paginii tipărite; gura, cu buze aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo jumătate de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am început și eu, de la o vreme, să zăresc străinul din oglindă. Apendice: Yuro Yuro are 7 ani. Yuro crede că este o broscuță. Yuro se târăște pe podea, de-a bușilea, și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
multă încredere în viață și multă bucurie de a trăi, chiar în prezența valorilor și normelor consolidate pe care ne putem baza, nu este deloc ușor să-ți găsești propria stradă, să iei decizii noi și să-ți repeți fără încetare: fii ceea ce ești. Nu lăsa pe ceilalți să stabilească ce trebuie să faci, decide-ți singur soarta! Dar nu te pune pe tine mereu în centrul a toate, nu fi egocentric. Nu da înapoi. Mergi înainte! "Avanti Savoia!" (motto-ul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]