8,238 matches
-
de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru vii se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
30) pentru fascism 10. Responsabili de această receptare, pe cît de paradoxală pe atît de incitantă prin ingeniozitate, sînt cei care l-au interpretat mai mult sau mai puțin inteligent, în funcție de interesele momentului. Oricum, toți au contribuit la monumentul spiritual închinat lui Machiavelli, chiar și cei care l-au ars în efigie. A-l citi astăzi pe Machiavelli fără prejudecăți, cu o anumită ingenuitate, este calea regală care duce spre acel "așa cum a fost" fondul gîndirii sale. Să alegem în tăcere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
citi, în fața prietenilor intelectuali, Discorsi și L 'Arte della Guerra. Ca secretar al Florenței organizase prima armată națională, iar în opera amintită, scrisă după ce-și pierduse postul, concepe, în formă de dialog, o teorie a tehnicii militare de apărare, închină această operă lui Lorenzo Strozzi, gentilom florentin și o motivează cu ceea ce a învățat din istorie: "din cîte am văzut și citit, armata e prima instituție în stat". Dintre cei doi parteneri de dialog, Cosimo nu face decît să provoace
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli un volum impresionant de fraze sentențioase, care să-i rezume biografia intelectuală. Nu întotdeauna cei care au dreptul să guverneze știu să o facă, spune Machiavelli. Își respectă convingerea atunci cînd închină Discorsi "acelora care ar ști să guverneze state și nu celor care au dreptul de a le guverna fără să știe să guverneze". Asta ne amintește de versurile lui Eminescu: "E împărțită omenirea / în cei ce vor și cei ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din cîte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta n-ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano 4. Filippo Casavecchia a văzut-o; el va putea să vă vorbească în parte și despre lucrarea însăși și despre discuțiile pe care le-am avut cu el asupra ei, cu toate că mai fac adăugiri și o desăvîrșesc în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
destul de devreme ca eu să nu fi scăpat deja de unul singur pe alte cărări. M-au flancat bine din dreapta și din stînga și nimeni nu a adus vorba despre pîra mea. Ba mai mult, nici nu s-au mai Închinat la trecerea pe lîngă biserici. Am făcut-o eu primul la Întoarcerea spre casă și obiceiul s-a reluat. De la povestea cu semnul crucii aveau să mi se tragă multe. Am Început să fiu mai atent la explicațiile prietenilor legate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le-a Întins: — Trebuie să-ți fie tare foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile astea ce limbă vorbim și la care Dumnezeu ne Închinăm?... Te duci acasă, nu? Unde? — Acolo, bîigui prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu trebuie să merg mai departe. Pe tot drumul ăsta, nu uita că ești prizonierul meu! Și nu mă dați
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primejdie de a muri de sete. Alți doi coloniști l-au rugat pe conte să le emită pașa poarte pe cu totul alt temei: soțiile lor pieriseră Într-o epi demie de ciumă, iar ei voiau să meargă să se Închine pentru sufletul acelora și În semn de mulțumire că ei scăpaseră, la Mănăstirea Maria Einsiedeln din Elveția. Dar cei care se sta biliseră la Gros smaitingen (Moftinu Mare) nu aveau nevoie să se mai deplaseze nicăieri, cîtă vreme aduseseră cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tulburare În statistici, determinînd activarea unei noi rubrici la apartenența religioasă. În același recensămînt, pe lîngă cetățenii romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, baptiști, adventiști, trebuise asigurată și rubrica „alte religii“. Astea erau pentru Mikimoto care nu se știe la cine se Închina. Tocmai religia, mai exact, doctrinele și disputele confesionale au făcut cunoscut Ardudul Într-o parte Însemnată din Europa. Pentru că aici a avut loc, În 1555, un important sinod calvinist, reunind lideri proaspăt reformați din Întreaga Transilvanie și din mărunțișul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Prevăzător, patro nul trecu pe la locuințele muncitorilor ca să-i Întrebe perso nal dacă există Într-adevăr o astfel de nevoie. CÎnd dădu de St. Patrick la loc de cinste În casa lui Flory, făcu ochii cît lămpile: — Și voi vă Închinați la... - și arătă spre statuetă. — Of course, răspunse Gheorghe gîndindu-se la SÎnpetru cel Mic. Basul nici nu mai stătu pe gînduri, le Împrumută și bani, numai să pună pe roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Înjgheabă un vîrtej trandafiriu. Caii, odată cu Încetarea imboldurilor, o luaseră la pas. Cei doi bărbați nu-și puteau lua ochii de la Înalturi. — Nu s-a mai uitat Domnul la mine În felul ăsta de cînd eram copil, se mai Închină o dată Zahar. Luînd seama și la vorbele rusului, Pomean, cu toate că-i era rușine și frică de gîndul său, aștepta să vadă poarta Raiului deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În zăpadă și nasul și mîinile și fața și ure chile (pe toate și le atingea cu arătătorul Înfășurat În bla nă), ba și dege tele de la mîini erau să-i Înțepenească În timp ce căsca ochii la „ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea rămîne pentru totdeauna Împreună. — I-a venit mintea la cap, ție-ți mulțumesc, Măicuță Sfîntă! se Închina mama cu gîndul, firește, la mine... — Era și timpul, punctă liniștitor și bătrînul. Aveam treizeci și opt de ani În 1992, iar Nicole douăzeci și patru. Minionă, cu vocea aceea de Alice În Țara Minunilor, imaginea ei impregnată În mine, ca să irizeze
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se închină doar ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape întreaga tradiție creștină, reabilitat simbolic de câteva grupări gnostice, Iuda este consacrat erou al poporului ales, într-un text polemic a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șlumeaț, că însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu culminează cu izbânda lui Israel, ci cu nașterea noului Adam („un taur alb, cu coarne mari”) și convertirea tuturor națiilor (păsările și animalele se transformă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se simte sfârșit, părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri cu chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și cântând într-o limbă total necunoscută. Apoi, un foc înaintează către ei. Iar din foc țâșnește un glas „asemenea glasului unui noian de ape, asemenea glasului mării în furtună” (XVII, 2). Abraham vrea să facă proskynesis (să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niște chaldeeni șevrei - n.n.ț care au învățat limba greacă sau greci care au învățat-o pe cea chaldeeană citesc cele două scrieri, cea chaldeeană șebraică - n.n.ț și cea tradusă în greacă, rămân muți de admirație și li se închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere în conținut și în formă; iar pe traducători nu-i numesc altfel, ci hierofanți și profeți (39-40). Traducerea întregii Biblii ebraice în greacă se întinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin alegerea sistematică, dar absolut arbitrară a variantei mai lungi), urmează de data aceasta textul LXX. Versetul 43 sună așa în Biblia românească: „Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu șîn loc de „și să se închine Lui toți fiii lui Dumnezeu”ț. Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui și să se întărească toți fiii lui Dumnezeu șîn loc de „și să se întărească într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sistematică, dar absolut arbitrară a variantei mai lungi), urmează de data aceasta textul LXX. Versetul 43 sună așa în Biblia românească: „Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu șîn loc de „și să se închine Lui toți fiii lui Dumnezeu”ț. Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui și să se întărească toți fiii lui Dumnezeu șîn loc de „și să se întărească într-însul toți îngerii lui Dumnezeu”ț. Căci El va răzbuna sângele robilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți oameni..." "Bine, dar de ce n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți ?" " Fiindcă se cade să fie o singură cruce la care să se închine toți și aceea e ridicată în Biserică. Și este o singură cale a crucii, aceea care duce la adevăr și viață." Și așa, spune povestea, se stinse meșterul porților. Un timp, oamenii au știut secretul. Pe urmă, l-au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]