1,581 matches
-
ar fi vorbit, însemna că ține la mine mai mult decât la blestematul de Templu al Sfântului Cuvânt. Puteam preda bluza poliției, puteam cere să se facă un test ADN și reverendul avea să fiarbă într-un cazan cu ulei încins. Dar dacă David nu vorbea? Rezulta că nu însemn nimic pentru el, că rămânea alături de reverendul Bob, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Nu aveam prea mult timp la dispoziție. Dacă David mă dezamăgea, va trebui să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
seama pentru ce anume!), și eu sunt chioară ca un liliac. Oricum, am trișat și mi-am ținut lentilele de contact la ochi în timpul testului. Ei, voiam cu diperare să obțin postul! Am ieșit acum de la solar și mă simt încinsă. Îmi șterg transpirația de pe aparat, din considerație pentru următorul client, mă îmbrac și ies. Mă îndrept spre O’Connell Street ca să iau autobuzul spre casă. Nu conduc. Vreau să spun că știu să conduc, dar pur și simplu n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau așa ceva. — Lissy ! strig intrând În bucătărie. N-o să-ți vină să crezi ce s-a Întâmplat azi. Deschid frigiderul, iau o sticlă de Evian și mi-o lipesc de fruntea Încinsă. După un timp, desfac sticla și iau câteva guri de apă, apoi ies iar pe hol, moment În care ușa lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dus la ea să-mi fac lucrarea, mi s-a făcut frică, nu mi-a mai trebuit dinți îmbrăcați, pot să mă păzesc de frig vorbind și eu mai puțin (Țârțâc râde fără sonor, arătându-și dantura mâncată). Pe plita încinsă face niște clătite groase, cam cât trei pe care le știu eu de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acestei neobișnuite declarații, pompând în trup valuri fierbinți de sânge, ridicându-mi temperatura corpului la valori insuportabil de dureroase, Și tu mè iubești! apropiindu-se de mine, aproape mè atinge cu hainele ei din care emanè efluvii dulcege de coapse încinse, Matei respingând-o, Nu! sèrind în picioare, Nu! împingând-o cu un gest al mâinii fèrè s-o ating, ea rènitè, cèutându-și adèpost, se retrage în colțul cel mai îndepèrtat al compartimentului, ghemuindu-se pe banchetè că o vietate lovitè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am molfăit, oricum trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ascunse după un pâlc de copaci și tufișuri, Mariam și Marioritza își lepădaseră tunicile și bustierele și acum își scuturau una alteia ramurile pline de zăpadă. Râdeau înveselite ori de câte ori simțeau atingerea acelei ninsori. Zăpada se topea imediat pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza constată că soția prințului nu avea trupul unei femei care născuse șase copii, ultimul dintre ei cu nici doi ani în urmă. Sânii mici, rotunzi. Pielea netedă, cu reflexe sidefate. Era impresionată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei, Într-o odaie neîncălzită, printre baloturi de lână; vara găsim adăpost În glugile de ciocleje; sau În fân; sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum ar vorbi cu ei; și cu ochii - are ochi verzi cu auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori, când mă joc singur prin curtea noastră, Lina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ea - numai să nu mă prindă mama, că mă bate. Dar dacă nu mă vede, nu mă bate. Muta chicotește tot timpul, tot timpul; roșie-roșie. Chiar când nu e lumină pe unde ne jucăm noi, Lina e roșie și-ncinsă. Cu Duda - altceva. A fost, dar nu mai este. De când a trecut frontul pese noi nici nu mă mai bagă În seamă - cred că din pricina pântecelului nu mă mai vede, i-a crescuuut, uite-așa i s-a făcut! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Tabora și ne mângâie și ele; și prima oară când, la Întoarcere, Îi colindăm bine-bine pe călugării de la Curchi, chiar În biserica-de-iarnă, după aceea În trapeză. După aceea... Aud, ca prin ceață, când de tot fierbinte, cu miroznă de sobă Încinsă și tămâie și coajă de măr pe plită; când prin ceață de tot fierbinte din pricină de adiere de geruleț și de vântuleț de sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
totul și În primul rând! În al doilea, trenul, el este miros: pe-o parte, miros de fum de cărbune; pe de alta mirosul acela numai al lui, amestec de dohot Încins de la osii și miros de fier ruginit și Încins (de la căldura locomotivei?, de la bătaia soarelui În acoperișul vagoanelor?); și, pe de a cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât; În genunchi stau, pe baloturile puse Între banchetele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munți afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, țipete și gemete, deși, în realitate, era vorba de zgomotele făcute de pietrele încinse când scădea brusc temperatura. Era, într-adevăr, un loc neospitalier în inima unei regiuni neospitaliere prin însăși natura ei, o regiune unde ai fi putut gândi că Supremul Creator se înverșunase să arunce toate deșeurile lucrării sale, îngrămădind într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber să se ducă să se răcorească, să se limpezească, să-și primenească creierii ăia încinși, Rafaele, poate cine știe ce idee genială care să ne scoată... Încă nu ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i elibereze lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că degeaba și-a pus nădejdea în el înzestrându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
poliția era pretutindeni, scotocea până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai trezească, te părăsește acum, în somn, nu se va mai întoarce la tine, vei duce dorul acestei nopți toată viața, mă lipesc de el, să nu mă părăsești, Udi, mâna lui mă mângâie în somn, răspândind căldură ca elemenții încinși ai unui reșou electric, șoaptele răutăcioase încetează, iar eu pătrund în micuțul bungalow al somnului, așa îi povestisem lui Noga că se întâmplă, pe vremea când nu putea adormi, închid ușa după mine, aici nimeni nu mă poate speria, protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea însăși, ce importanță mai are, important acum este doar faptul că Yael a dispărut de aici, și-a adunat temerile și a șters-o pe tocurile ei înalte, nelăsând nici o urmă pe baza căreia să o găsesc, numai frunzele încinse mângâie trotuarul exact pe locul în care stătuserăm. Dar locul acesta în care începe viața, coridorul acesta luminos, lipsit de orice mister, trupurile slabe care nu pot ascunde nimic, mersul acesta plin de durere, bolnăvicios, dar mândru, asemenea celui al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau seama dintr-odată că majoritatea hainelor pe care le spăl sunt ale lui, după săptămâni întregi în care nu își schimbase hainele, în care nu își schimbase așternutul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amintire, roșii, castraveți și ardei, dar nu mă mulțumesc, sunt de la el, eu caut ceva cald și prietenos, care să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui bebeluș plângăcios, îmi este foarte clar că nu voi mai dormi niciodată, niciodată nu voi mai închide ochii, așa va arăta de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de alta, parcă ar păși pe un fir încins, dar mie nu îmi pasă, durerea lor nu este și a mea, chiar și arsura aceasta este a gâtului, nu a mea, iar între durerea aceasta din partea inferioară a trupului și cea din partea superioară, simt numai lovituri dure, periculoase, unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alungasem, rămânând singură cu fata mea bolnavă, se grăbește la fetița ei sănătoasă, nici măcar nu observasem că venise fără ea, deodată are cine să aibă grijă de copil, o conduc spre ieșire și rămân în pragul ușii, privind spre salonul încins, pare că soarele s-a întins deasupra lui, vomitând pe el toată căldura pe care o înghițise încă de dimineață, cum intraserăm aici, Noga și cu mine, în urmă cu numai câteva săptămâni și îl văzuserăm pe Udi plimbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și întinde mâna să stingă lumina. Se apleacă puțin și mă sărută pe umăr; se întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari pe care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]