995 matches
-
Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
situație relativ comică, dat fiind că cei doi semănau atât de mult, Încât erau confundați frecvent. Atunci când era felicitat de doamne pline de entuziasm pentru tablourile lui Alma-Tadema, Du Maurier imita uneori accentul greu, flamand, al colegului său și spunea, Încleștându-și mâinile: „Mulzumesc forte mult, feniți la mine marzile“ - sau cel puțin așa povestea, adăugând: „Mă-ntreb dacă s-a dus vreuna“.) Du Maurier ținuse de atâtea ori până acum prelegerea, că o știa pe dinafară și doar rareori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva se simțise ca și cum și-ar fi revenit după o anestezie cu cloroform, amorțit, dar conștient că o durere oribilă pândea de undeva, de la marginea stării de trezie, așteptându-l să Își recapete pe deplin simțurile. Acum o Înfruntă, se Încleștă de ea, i se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se va mira și nu se va supăra dacă anula dineul planificat În cinstea actorilor, dar el insistase să ducă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Era evident de la Început. Nu-i așa, căpitane Barnes? — Am luat În calcul și această posibilitate, admise Barnes. Mai exact, președintele se gândise la asta. — De aceea nu i-ați Înștiințat pe ruși. — Exact. Ted se simțea complet frustrat. Își Încleștă pumnii, de parc-ar fi vrut să lovească pe cineva. Îi privi pe rând pe cei din jurul său. — Dar de unde-ai știut? Îl Întrebă el pe Harry. — Primul indiciu, explică Harry, a venit de la starea navei, la fel de bună ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scoate dintr-ale lui. — Ai dreptate, spuse Norman. Nu putem. Beth bătu ușor cu degetele ecranul pe care mai stăruiau cuvintele: AM SĂ VĂ OMOR PE TOȚI. — Crezi că se va ține de cuvânt? — Da. Beth se ridică și Își Încleștă degetele. — Deci, ori noi, ori el. — Da. Așa cred. Implicațiile pluteau neprecizate În aer. — În legătură cu procesul ăsta al lui de manifestare, spuse Beth, crezi că pentru a fi prevenit trebuie să fie complet inconștient? — Da. — Sau mort. Asta ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așa de calmă. — S-a Întâmplat ceva, Beth? Oprește blestemata aia de bandă, Norman. Era gata s-o Întrebe de ce și atunci o văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de locuri cu ea, ca să ajungă cumva la trapă. Întregul submarin Începu să se legene, semn că Harry Începuse să urce pe scara laterală. — Ce dracu' se Întâmplă acolo? — Harry, taci! Păi, ce tot zăboviți atâta? Mâna lui Norman se Încleșta pe maneta trapei. O apăsă, dar ușa rămase nemișcată: trapa se deschidea Înăuntru. Cu Beth acolo, trapa nu se putea deschide. Era prea mare Înghesuiala: corpul ei bloca mișcarea ușii. — Harry, avem o problemă. — Dumnezeule mare... Trei minute și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
descîntece și puteri hipnotice. I-am adormit și, crezînd că-i vindec, mi i-am pus la picioare. Ah, gînduri blestemate, jocuri de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi spun-“căci am iubit totul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
decît un sfînt ar fi un Înger. Or, după cît se știe, Îngerii nu au simț pedagogic, fiindcă zboară. Practic, religia ar putea fi predată numai de Corneliu Vadim Tudor, dl. Const. Anin aducînd În acest sens argumente cu mîna Încleștată pe cuvînt În România Mare, unde afirmă că bardul este „un om trimis de Dumnezeu”. Foarte adevărat. Cu o precizare, totuși. Datorită diferenței de altitudine dintre Dumnezeu și noi, El nu trimite făpturi providențiale din lateral, ci le aruncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maximum ca și turația motorului, testat În manieră formula 1 de un Johann atît de lipsit de griji, Încît o bună bucată de drum am mers pe cîmp. Sus, În camera noastră, ne-am Închinat. Am adormit tîrziu, cu mîna Încleștată pe coapsa picturală a soției mele: dădea din picioare. Și din nou Bruxelles. Catedrala Saint Michel, În curs de restaurare. L’Hotel de Ville. Palatul Regal, cu o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ținu mîinile pe sînii ei, așa cum Îl Învățase. Își dădu drumul energic În ea, simțind cum picioarele lui pulsează și cum coapsele ei Îl ridică de pe așternuturi. Apoi Își simți fața lipită de părul ei ud și brațele li se Încleștară În jurul trupurilor. Se odihniră și discutară. Lynn Îi vorbi despre jurnalul ei: o mie de pagini scrise la liceul din Bisbee, Arizona. Bud bătu cîmpii pe tema cazului Nite Owl și apoi Îi vorbi despre acțiunile lui de dur din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elenă Marin Alexe Port în mine o tainița a cuvintelor pe care le-am uitat de mult. Cineva a luat cheia și a plecat fără să-și mai întoarcă față, iar cuvintele au rămas zăvorâte în întuneric, teama le-a încleștat buzele pecetluindu-le în timp. Am tot încercat să deschid ușa fără cheie, zadarnica mi-a fost oboseală, căci rugina și-a întins brațele, iar scrâșnetul lugubru mi-a ucis speranța. O, daca as găsi cheia să dau drumul cuvintelor
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]
-
se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă pijamaua pătată cu ou. Cine ești? spuse el. — Mă cheamă Phoebe, răspunse ea. Sunt o prietenă a fiului dumneavoastră. Mortimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de sus“ a orașului nu eram prea sigură. Iar ea voia să mă prezint la lucru luni? — Ăăă, păi nu cred că pot să Încep de luni, pentru că la ora actuală nu locuiesc În New York, am explicat eu cu mâna Încleștată pe telefon, așa că am nevoie de câteva zile ca să găsesc un apartament, să cumpăr ceva mobilă și să mă mut. — Bine, mă rog. Atunci, Începi de miercuri, a pufnit ea. După alte câteva minute de parlamentări, am convenit În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simplul fapt că vorbisem era ridicol În sine, dar și ce spusesem fusese de-a dreptul stupid. Mi-a părut bine de cunoștință? Nu-mi făcuse nimeni cunoștință cu nici unul dintre ei. — Emily! am auzit exact când mâna mi se Încleștase pe clanță. Emily, ai grijă să nu se repete asta și mâine. Nu vrem să fim Întrerupți. Clanța a acționat aproape singură și m-am pomenit În sfârșit afară, pe coridor. Toată povestea nu durase mai mult de un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rog, spune‑mi că aproape am ajuns și... iată! Sfârșitul treptelor. Sentimentul victoriei nu era mai mic decât cel resimțit de o alergătoare de nivel mondial care tocmai a câștigat prima ei medalie de aur. Am inspirat adânc, mi‑am Încleștat pumnii ca să‑mi Înving tentația de a aprinde o țigară Întru sărbătorirea victoriei și mi‑am mai dat o dată cu rujul de buze roz‑bombon. Era timpul să fiu o lady. Un paznic mi‑a deschis ușa, s‑a Înclinat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
săptămâna trecută. Se holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
recondiționate cu cheltuială, În timp ce vecinii noștri mai săraci Încă se bucură de confortul clasicelor perdele sau Își ascund treburile În spatele unor plase ca niște văluri. În anii ’70, cuplurile ca noi smulgeau vechile decorațiuni victoriene - șemineuri, cornize, băi cu gheare Încleștate de monștri În fiecare colț - În numele modernității și acum noi, În numele unui nou tip de modernitate, am plătit o avere ca să le punem la loc. (Să fie o coincidență că cheltuim mult mai mult decât au cheltuit părinții noștri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
altul, am câștigat-o. 14.08: Rod Task se apropie de biroul meu ca un soldat de la marină În fruntea unui atac-surpriză asupra unei plaje. —Katie, am nevoie de ajutorul tău, Îmi strigă el. Apoi Își desface buzele și-și Încleștează dinții pentru a produce ceea ce el consideră a fi un zâmbet, lucru care nu prevestește nimic bun. (Rod te sperie cu adevărat numai când Încearcă să fie drăguț.) Jucându-se cu o narcisă din vaza de pe biroul meu, lovind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e deja acea perioadă a anului! - și vreau să respir acel aer Închis al tovărășiei. Și apoi, după ce vom fi votat să strângem bani pentru cumpărarea de calculatoare și pentru planuri de Îmbunătățire a sălii de sport, vreau să-mi Încleștez degetele pe un pahar alb de plastic conținând o băutură portocalie cu bulbuci și să refuz un HobNob, arătând cu subînțeles spre talie și apoi să zic, „O, o să iau unul totuși!“, ca și cum să cedez În fața unui biscuit cu ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
deja de-o mie de ori. Așa că stătea acolo, sigură de ea, iar apoi au pronunțat numele următorului martor și, brusc, a știut că ăsta era sfârșitul. Îi venise ceasul. În timp ce avansa clătinându-se, simțind că-i vine rău, Își Încleșta mâinile de marginea de stejar a boxei acuzaților. Aceasta era persoana care o cunoștea cel mai bine pe lume. Instanța o cheamă pe doamna Jean Reddy. Acuzata era supărată s-o vadă pe mama ei intrând În boxa martorilor ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
m-am urcat În mașină lîngă Paula. Auzeam Seatul zgomotos al lui Cabrera avîntîndu-se pe șoselele mărginite de palmieri din jurul proprietății Hollinger. Plecarea lui parcă ne lăsase iar complet expuși la ororile conacului ars. Paula strîngea În mîini volanul, cînd Încleștînd, cînd relaxîndu-și degetele. Casa rămînea În spatele nostru, dar știam că ei Îi rătăceau gîndurile prin Încăperile distruse și că făcea propriile-i autopsii mentale asupra victimelor. Încercînd s-o liniștesc, i-am Înconjurat umerii cu brațul. S-a Întors cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte serios. Oare vorbește despre mine? — Aș vrea să te mai văd, rostește Eduard zâmbitor (habar nu am de ce mi-a displăcut zâmbetul lui la început). Mâine... Ce faci mâine? înghit în sec, să-mi alung stupefacția care mi a încleștat gât lejul. Trebuie să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara mea minte din această noapte, să văd ce compunere poate ea născoci..., îi răspund, cu gravitate. (încep să-mi recunosc glasul.) îmi place lite ra tura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]