1,615 matches
-
slab răcorește aerul, spectacolul s-a terminat, înțeleg eu deodată, cortina a fost sfâșiată, scena s-a dezintegrat, limitele puterilor mele au devenit clare, nu stă în puterea mea să înfrumusețez lumea. Ani la rând îmi risipisem toate puterile, îmi încordasem întreg trupul, încercând să îi acopăr fisurile, an după an acest lucru devenise din ce în ce mai greu, și iată că acum a sosit clipa de care mă temeam, clipa în care nu se mai poate ascunde nimic, pentru că adevărul, îndrăzneț și agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl conduc emoționată până la ușa ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca laptele, iar părul pe care îl spălasem de dimineață strălucește ca o grămăjoară de fire de aur. Poate că Hava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
loc trist, dar și el pare a fi puțin cam trist, stânjenit, nu îi place că se află aici, mă întorc în birou, las ușa deschisă, să îl văd când iese, poate că voi reuși să îl mai rețin, sunt încordată din cap până în picioare, mă uit fără chef prin hârtiile care se adunaseră pe biroul meu, până când îl aud ieșind. Iată-l trecând prin fața mea, puțin aplecat, profilul său de vultur e trist, de parcă tocmai a primit niște vești rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă și sparse catifelat suprafața apei, scufundîndu-se fărĂ să știe la ce adîncime. Luase o gură mare de aer cînd pornise și acum se scufunda tot mai adînc, ținîndu-și spatele arcuit și picioarele drepte. Apoi era din nou la suprafață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tocmai În golf, Îi răspunse Odgar. Nick se așeză lîngă ei pe doc. Îi auzea pe Untură și pe Bill cum Înoată departe, În Întuneric. — Ești un săritor minunat, Wemedge, Îi spuse Kate atingîndu-i spinarea cu talpa goală. Nick se Încordă cînd o simți. — Ba nu-s. Ești o minunăție, Wemedge, Îi spuse și Odgar. — Neeaa... Se gîndea, se gîndea dacă-i posibil să fii cu cineva sub apă - putea să stea pe fundul apei și să-și țină respirația trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Morgan, răspunse Odgar. — Ești drăguț, Odgar, spuse Kate. Nick simți cum Odgar se Îmbujorează. — Mie mi-ar plăcea să fiu Wemedge, spuse Kate. — PĂi poți să fii doamna Wemedge, zise Odgar. — N-o să fie nici o doamnă Wemedge, interveni Nick. Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își Întinsese ambele picioare pe spinarea lui, de parcă și le-ar fi sprijinit pe un buștean În fața focului. — Nu fi așa de sigur, spuse Odgar. — Ba-s foarte sigur. Eu o să mă-nsor cu o sirenă. — PĂi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mașina ajunge În dreptul primei pietre și lui Onèsime să traverseze tîrÎș. După ce trase Red, șoferul pierdu controlul mașinii. Nu puteam să văd ce față a făcut din cauza căștii pe care o avea pe cap. MÎinile i se relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște puști în prima zi de școală și așteptăm indicațiile lui Daisy. —Gata! Așa e bine! Acum așezați-vă în cerc în jurul meu! Executăm comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-ți facem nimic, oricum, ești prea greu! Hai, Rebecca, lasă prostiile! E un exercițiu de încredere! Eu am încredere în voi! exclamă și sare în mijlocul cercului. Face o figură de puști care tocmai s-a aruncat într-o piscină, se încordează și se lasă cu toată greutatea spre mine. Slavă Domnului că Ben e alături și mă ajută să îl prind. Cu toate că suntem doi, cu greu reușim să-l ținem. Îl învârtim în cerc, transpirând din greu. Jur că ești supraponderal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă învăluie într-un mod foarte plăcut. Apoi, din camera mea se aude telefonul. Am un mesaj. Tresar ușor, din reflex. —Al tău e? întreabă Finn. Probabil că da, al meu e închis. — Da, zic eu și-mi simt corpul încordându-se de nerăbdarea de a citi mesajul. Finn a simțit și el această încordare și s-a ridicat. —Hai, du-te! Știu că vrei să te duci. E prietenul tău? Finn știe că am pe cineva. Le-am vorbit prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pusese mâna pe Belbo? Cei din Roza-Cruce, contele de Saint-Germain, cei din Ohrana, Cavalerii Templului, Asasinii? De aici Încolo totul era posibil, dat fiind că totul era neverosimil. Poate că Belbo Își pierduse mințile, În ultimul timp era așa de Încordat, nu Înțelegeam dacă din cauza Lorenzei Pellegrini sau pentru că era tot mai fascinat de creația lui - sau, mai bine zis, Planul era comun, al meu, al lui, al lui Diotallevi, dar el era cel care părea acum mort după el, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în halu’ ăsta, Naposime? se oțărăște Inspectorul. - Maamăă, ce picioare bag azi! - Cine mă, tu? Păi alea-s picioare sau grisine, mă!? - Du-te, bă, d’aicea! Ia uite ce striații am pe femural! fâști! își dă pantalonii jos. Se încordează în fața oglinzii, numai în chiloți, cu nădragii în vine. - Auzi, Naposime, da’ pe mădular n’ai făcut striații? - Bă, Stripăre, crezi că eu mi-o frec singur ca tine? Chiar, ce ai făcut cu farmacista aia până la urmă? - Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului. La probe mă dezbrăcam, iar croitorul mă ruga să-i arăt câteva poziții de la concursurile de culturism. Când începeam să mă încordez, își striga colegii: alo, băieții, veniți pân-aici, să vedeți ce n-ați mai văzut! Acum costumul, cândva strâmt, cam flutura pe mine. În armată nu mai putusem lua nici pastile de Naposim, nici să-mi fac injecții cu Decanofort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-l ducem la infirmerie unde "autodocul" se va ocupa de el. ― Nu pot. Dacă ați fi în locul meu, cu aceleași responsabilități, veți reacționa ca mine. ― Ripley, zise Dallas încet. Mă auzi? ― Te aud tare și clar. (Glasul îi era încordat.) Răspunsul este tot negativ! Douăzeci și patru de ore de decontaminare, după aceea veți putea să-l introduceți. În interiorul navei, un alt personaj optă pentru decizia contrară. Ash coborî levierul de comandă a ușii blindate. Un indicator roșu se aprinse, însoțit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îl țineam de brațul stâng, când, ajunși pe buza șanțului, am simțit deodată că zvârcolirile lui capătă o forță neobișnuită, începuse să-și împingă pieptul îngust înainte de parcă ar fi vrut să-l scoată prin cămașă, iar umerii i se încordară cu o forță care ne surprinse atât de tare, încît i-am dat drumul și am lărgit, speriați, cercul din jurul lui. Copilul rămase o clipă în picioare, agitîndu-se, îndoindu-și spinarea de parcă voia să și-o frângă, apoi se lăsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu gândire și voință. Dar el are o voință mult mai mare decât a noastră, a celor care stăm lipiți de el. Păsările și fluturii au însă o voință mai puternică, de aceea pot să zboare. Noi înșine, dacă ne încordăm voința, devenim ușori ca aerul. (Mendebilul ne-a făcut și o demonstrație practică a acestei teorii. S-a așezat pe vine în holul Scării Unu, cuprinzîndu-și genunchii cu brațele, și și-a dat capul pe spate. Apoi a strâns pleoapele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mendebilul ne-a făcut și o demonstrație practică a acestei teorii. S-a așezat pe vine în holul Scării Unu, cuprinzîndu-și genunchii cu brațele, și și-a dat capul pe spate. Apoi a strâns pleoapele și a început să se încordeze atât de tare, încît ne-am speriat. Fața lui nu mai avea în acele momente nimic omenesc. Tremura cu buzele strânse și obrajii literalmente umpluți cu sânge, ca niște saci brăzdați de vine albastre. După vreun minut, Marțiganul și Vova
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur și simplu, în torace. Am încremenit și mi-am încordat privirea spre locul de unde venea zgomotul. Era un zgomot de pași, un tocănit de tocuri de damă pe gheața cristalină. Știam că înspre Circ zăpada fusese curățată de pe gheață pentru patinaj, așa că omul care se apropia trebuia să vină pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
social: cum s-a organizat un popor, câtă abnegație și câtă cinste a pus și, mai ales, cum a știut să se apere și să se reculeagă în marile dezastre [...]. Energiile latente ale națiunii s-au deșteptat și s-au încordat. Tot poporul s-a strâns într-un bloc sub izbitura de val a nefericirii”. Două evenimente externe, survenite la un interval scrut de timp, au avut consecințe însemnate asupra stării de spirit: revoluția din Rusia, declanșată la 27 februarie/12
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mătușa Vica și, cu ochii înăuntru, la camera lipită de-a ei, simt deodată prin parfumul de bujori același miros - doar mai diluat. Ceva îmi vibrează în gât și-mi umple de lacrimi reci ochii, în vreme ce toată ființa mi se încordează, ca să reziste greței. Ce urâtă era Moapsa tânără ! Urâtă și lingușitoare ! Uite-așa umbla, ni-ni-ni, pe lângă Neguleasca, s-o ia Mișu Negulescu. Și uite că a luat-o ! Și de-atunci a umblat numa cu intrigi, să mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știi dacă mai ajunge jos. CÎnd sună a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste balustrada de lemn spre unul din cîinii unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de Încordat, Încît reușesc să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără să-mi mișc măcar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
echipament electronic sofisticat, capabil să producă frecvențe iritante) și despre un grup de muncitori la curent cu evenimentele din Timișoara (punînd la cale o provocare) și despre un accident fericit (un scurtcircuit produs Într-o stație de emisie, speriind mulțimea Încordată). Elementul declanșator s-ar putea să aibă relevanța lui, dar În același timp un interes crescut Îl Încarcă cu exagerări, iar adevărul, indiferent de natura lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc să-i calc nu reușesc să strivesc nici unul, dar Încep să-mi folosesc puterile mentale, Îi adun pe toți Într-o grămadă și mă Încordez, ca să-i Îndes printr-o gaură de aerisire În perete. SÎnt ca un covor albastru care freamătă amenințător, mă scutur de oroare. O vreme reușesc să-i Împiedic, dar sînt foarte mulți și-mi scapă... În cele din urmă, reușesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
păcatelor, însă, era altă poveste: exista o povară și o amintire dureroasă, suferință și frustrare și remușcare. George nu mai fusese pe la ea de o săptămână. Se simțea lipsită de orice vlagă, ca în vis când mușchii refuză să se încordeze și picioarele se împotrivesc să se miște. Avea senzația că e în văzul public, legată la stâlpul infamiei, privită, batjocorită, clevetită. Trebuia să-și adune tot curajul ca să se ducă la Băi, la prăvălii, la biserică, singurele ei contacte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]