1,721 matches
-
opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să sară înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc mulțumită că nu găsi nimic. Se ridică oarecum ușurată, trecu în revistă locurile care nu fuseseră cercetate. În mișcarea pe care o făcu, atinse un panou. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
stabilizare. Lumina crescu apreciabil pe coridor Reluară axplorarea prudentă până când Ripley, ridicând brusc mâna, le spuse să se oprească. ― Așteptați! Parker era să cadă, iar Brett se încurcă în plasă. Nimeni nu se gândi să râdă, într-atât erau de încordați. ― Suntem pe-aproape? murmură Parker, chinuindu-și ochii pentru a pătrunde umbrele înșelătoare dimprejur. Ripley verifică poziția acului pe scala fixată pe micul ecran luminat, ― După aparat, obiectivul se găsește la mai puțin de cincisprezece metri. Parker și Brett strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apoi zece. Un mușchi tresărea la încheietura mâinii lui Ripley. provocându-i o durere pe care se hotărî să n-o ia în seamă. Își confirmară vânătoarea, reducând puțin câte puțin distanța care-i separa de necunoscut. Cu tot corpul încordat, Ripley avansa pe jumătate aplecată, gata să sară înapoi la cea mai mică mișcare suspectă care ar simți-o în penumbră. Detectorul căruia îi întrerupsese semnalul sonor cu bună știință, o determină să facă o oprire după cincisprezece metri. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o parte creatura, era Ash la originea tuturor necazurilor lor? Programă întrebarea: ASH PROTEJEAZĂ CREATURA? Răspunsurile Mamei erau deosebit de succinte astăzi. DA. Își putea și ea permite să fie scurtă. Degetele alergară pe claviatură. DE CE? Se aplecă, cu toți nervii încordați. Dacă ordinatorul considera că nu mai era cazul să dezvăluie alte informații, ea nu mai cunoștea alte coduri susceptibile de a-i mai sustrage răspunsuri. Iar ordinatorul nu putea bănui motivele comportamentului incredibil al ofițerului științific. Răspunse: ORDIN SPECIAL 937
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gură de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura buza de jos. Tu însă te-ai zăvorit după asprimea feței tale. Alunița aceea a trebuit să fie cauterizată, îmi explici. Și apoi dai drumul unor cuvinte încordate, întretăiate, de parcă ai suspina. Ți-a fost frică, foarte frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor, țipând. Ai aprins lumina și-ai zărit imediat pe pernă câteva picături de sânge. Ți-ai atins gâtul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ca să gonesc imaginea asta, strângeam din ochi cât puteam și făceam cu mîinle gesturi de alungare. Dar tot mi se părea că simt pe burtă, pe piept, peste față, goana lor oribilă. Stând cu ochii deschiși în întuneric și pândind încordată orice zgomot, aveam senzația că un păianjen mare și greu stă pe tavan, chiar deasupra feței mele, și că brusc își va da drumul pe un fir scânteietor, cu labele răschirate. Mă ridicam atunci în capul oaselor și țipam după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
România și nu s-a ajuns la întocmirea vreunui act de reglementare a regimului de frontieră. Tratativele dintre cele două state, în diferite etape, nu au dus la rezultate concrete din acest punct de vedere, partea sovietică întreținând o atmosferă încordată, inițiind numeroase acțiuni agresive în dreapta Nistrului. Chiar dacă treptat s-a produs - într-un anumit context internațional - o oarecare apropiere, ce a permis reluarea relațiilor diplomatice și posibilitatea unui tratat de asistență mutuală, în esență, Uniunea Sovietică a refuzat să recunoască
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Nistrului nu erau deloc îmbucurătoare. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie atitudinea populației față de încercarea de destabilizare a statului român prin rebeliunea de la Tatar-Bunar, din sptembrie 1924. A fost o încercare a sovieticilor de a crea o situație încordată și de a interveni în forță pentru „a aplica” teza autonomiei și a despărțirii Basarabiei de România, considerată de Internaționala a III-a Comunistă drept stat imperialist multinațional. Populația din zonă, cu puține excepții, nu a răspuns diversiunii organizată la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Societății”. Relațiile româno-sovietice din perioada interbelică au fost influențate, adesea puternic și nu întotdeauna în favoarea României, de atitudinea puterilor occidentale față de vecinul nostru de la Răsărit. După o serie de tratative bilaterale, purtate imediat după război, atmosfera a devenit tot mai încordată, partea sovietică punând condiții de neacceptat pentru statul român și torpilând unele tratative (precum cele angajate la Viena, în martie-aprilie 1924), violând în repetate rânduri frontiera de pe Nistru, organizând acțiuni ce vizau destabilizarea situației interne și chiar integritatea statului român
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mod deosebit în primul deceniu postbelic, statul sovietic - care rupsese relațiile diplomatice cu România în ianuarie 1918 și contestase atât valabilitatea Actului din 27 martie 1918, cât și a Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920 - a întreținut o atmosferă încordată, violând în repetate rânduri frontiera de pe Nistru și organizând acțiuni ce vizau destabilizarea statului român. Către sfârșitul deceniului al III-lea, în anumite condiții interne și internaționale asupra cărora nu ne oprim aici, conducerea Uniunii Sovietice a renunțat la unele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de către ruși este pe deplin actual: „În așteptarea vremilor când viața românească din Basarabia va porni de la toate amintirile ei pentru a-și urmări toate drepturile naționale, nu numai umane, încheiem această carte cu un îndemn călduros spre acea muncă încordată și bine orânduită, care singură poate grăbi sosirea acelor vremi”.* În preajma împlinirii a 200 de ani de la răpirea Basarabiei, multe din constatările lui N. Iorga își mențin valabilitatea. În fața intereselor politice și patimilor antiromânești, a lingușitorilor de astăzi, adevărul istoric
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
poate grăbi sosirea acelor vremi”.* În preajma împlinirii a 200 de ani de la răpirea Basarabiei, multe din constatările lui N. Iorga își mențin valabilitatea. În fața intereselor politice și patimilor antiromânești, a lingușitorilor de astăzi, adevărul istoric oferă baza solidă necesară muncii încordate și bine orânduite în stare să grăbească realizarea obiectivului fundamental: alăturarea Republicii Moldovei României în cadrul Uniunii Europene, regăsirea întregului neam românesc în spațiul său comun de dăinuire neîntreruptă. Petru I, țarul Rusiei, încheie un tratat de alianță cu Dimitrie Cantemir
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nici chiar ambasada Germaniei nu fusese informată cu precizie despre iminența conflictului. La 20 iunie pregătisem de mai înainte o masă la legație pentru contele Schulenburg, dl. Rosso și alți diplomați ai puterilor Axei. Din pricina situației, care îmi părea foarte încordată, am decomandat această întrunire chiar în dimineața zilei de 20 iunie. Contele Schulenburg mi-a trimis atunci pe dl. von Tippelskirch ca să mă întrebe dacă hotărârea mea ar fi fost influențată de vreo știre „alarmantă” primită din București. Răspunsul meu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Mihai, că altfel... cine calcă în paradis, plătește! Ce cap ai avut să încerci să cobori în canalizare, se vede că nu știi ce viață e acolo! Încurajați parcă de izbucnirea Lidiei pe care au simțit-o tot timpul discuției încordată, copiii au înconjurat-o și au început să-i dea sfaturi, s-o roage, să aducă argumente cum că drumul ei secret s-a descoperit, că el nu duce nicăieri sau poate duce doar la spital și poate chiar mai
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
chpul ființei care tocmai s-a desprins de imanentul profan într-un mod ireversibil se rezumă la condensarea, la concentrarea unei multitudini de secvențe în care, cel dispărut acum, se întrista sau se bucura, plângea ori râdea, era destins sau încordat și încrispat. Complexul reunit al acestor momente ce și-au transpus tensiunea de viață la nivelul expresivității feței dăruiește un rezumat elocvent, reprezentativ pentru imaginea celui care a pășit acum pragul tainic al morții. Când evocăm, așadar, această imagine ne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Pe acesta - este convinsă - nu-l mai împarte cu niciuna dintre cele care i-au otrăvit existența. La fel ca și acum treizeci de ani, el îi deschide ochii asupra vieții, iar ea îl ascultă cu o expresie de atenție încordată a feței. Uneori, chiar se gândește în altă parte, însă îl aprobă din ochi, la intervale de timp egale. Din când în când, îi mai aruncă o întrebare ajutătoare, așa cum cățelandrul care se gudura pe lângă Tudor venea de fiecare dată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jumătate de metru, o clipă să stea nemișcat și să miroasă asfaltul. Pe urmă, să ia din nou mingea, s-o ducă supus la picioarele lui Tudor, iar la cel mai mic gest de mângâiere al lui să sară - înalt, încordat ca un arc. Și, scoțând de bucurie mici lătrături, să-și rezeme labele din față de trupul băiatului. — Eeee, să știi că pe ziua de azi ai făcut o pomană ! Să-ți dea ăl-de-Sus sănătate... Să fii sănătoasă și să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să mai ies din casă... La timpul acesta nemaifiind cursuri, o parte dintre prieteni plecând cu îndrăzneală în vilegiatură... în celălalt colț al salonului, iritată de aluzia la vilegiatură, Sophie și-a închis evantaiul. Stă dreaptă în jeț, cu nările încordate. Iar Profesorul, cu ochelarii lăsați pe șaua nasului, lovește teancul de hârtii din fața lui cu coupe papier-ul ; n-are nevoie să își îndrepte ochii spre ea ca să o știe cum arată în această clipă. Același lucru e valabil și pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea să vadă dacă există ceva vinovat între june și Sophie. Evident, nu poate să se scuze și să părăsească salonul, lăsându-i fără supravegherea lui pe cei doi. Va trebui să mai întârzie aici, de parcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum înainte ?... Pentru că, iată, priviți de aproape, chiar și lăstunii au strigăte și ciocuri feroce, iar zborul lor nu e doar plutire fără efort. Privit de aproape, zborul lor devine zbatere disperată. De-aproape privind, vezi încrâncenarea aripilor, zvâcnirea lor încordată ca să despice materia străvezie și faci câțiva pași într-o parte, cu spaima că ar putea să te străpungă, venind. Și dacă faci câțiva pași alături, ai să vezi fața lucrurilor cum se schimbă... Ce neașteptat de repede înțelegi și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a și început ! - să joace... Mai repede, așadar, mult mai repede decât cercul pe care nu am avut vreme - vedeți ? - să-l mișc - mult mai repede deci ! - a obosit și s-a modificat privirea ! în plenul intensității privirii, de atâta încordată participare, s-a insinuat o percepție aberantă. Astfel, inutil să te strădui să privești mai atent, cu fiece secundă care urmează n-ai să mai vezi niciodată ceea ce ai văzut la început. Știm, de multă vreme, stimată asistență, că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui sînt blugii. Problema statului comunist sînt și blugii, dar și unchiul generos din America - un dușman. Iar problema statului comunist e problema noastră a tuturor. Îmi dau seama că e prea tîrziu să mai dau Înapoi. SÎnt mult prea Încordat și un pic cam arțăgos, alunec la vale țeapăn, ca pe-o pîrtie, și nici nu trebuie să-mi facă vînt prea tare. Și ajung Într-o zonă unde nu am ce să caut. Întrebările vin repede, ca și cum omul ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era o societate secretă, ori „Prietenii“ nu admit secrete. Și atunci, cum stătea cu propriile ei secrete? Furișă o privire spre Brian (ca întotdeauna, Gabriel ședea între soțul ei și fiul ei) și văzu pe fața acestuia aceeași expresie de încordată, îngândurată anxietate. Își mută privirea spre fața palidă, calmă a lui William Eastcote, așezat în fața ei. Eastcote îi zâmbi. Tăcerea respira prin exalări prelungi, lente și mute, în ritmuri și mai lente, adânci, părând de neștirbit în profunzimile ei, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa? Te simți englezoaică? O, nu, cum aș putea? Nu mă simt nimic - cu alte cuvinte, presupun că eu sunt ireală, indiferent ce aș fi. John Robert văzu o clipă în minte, ca într-o insipidă fotografie de nuntă, chipurile încordate, anxioase, ale lui Whit și Amy. Poate că, într-adevăr, îi dăduseră cândva o astfel de fotografie. „Aș fi putut face ca lucrurile să stea cu totul altfel pentru ea, își spuse. Și, totuși, aș fi putut oare? Întotdeauna, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit, numai că n-am murit. Trăiesc într-o viață de după viață, unde toate sunt schimbate. E posibil să fi terminat definitiv cu John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]