1,521 matches
-
de la fostul ministru de finanțe care au supraviețuit jafului, se numără suvenirurile monarhilor polonezi, inclusiv membrilor famiilii lui și personaje eminente, cum ar fi pălăria și sabia dată lui Ioan Sobieski de papă după bătălia de la Viena, precum și sabia de încoronare Szczerbiec.
Castelul Wawel () [Corola-website/Science/329161_a_330490]
-
Lituaniei, a sărbătorit acolo victoria sa asupra Imperiului Otoman în Bătălia de la Viena din 1683. În 1596 regele Sigismund al III-lea Vasa al Casei Vasa suedeză, a mutat capitala polono-lituaniană de la Cracovia la Varșovia. Cracovia a rămas locul de încoronare și de funeralii regale. La 24 martie 1794 în Piața Centrală Tadeusz Kościuszko a anunțat revolta generală (foto) și-a asumat atribuțiile de comandant-șef al forțelor armate poloneze, începând Revolta Kościuszko. În Revoluția de la 1848 civili s-au ciocnit
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
protesta față de refuzul guvernului comunist de a recunoaște crimele de război de la Katyn. Piața Centrală a fost un loc central în organizarea de manifestațiilor de masă ale mișcării Solidaritatea. Piața principală se află pe Calea Regală traversată în trecut în timpul încoronărilor regale de la Catedrala Wawel din Cracovia, între Turnul de pază la nord, și Castelul Wawel la sud. Încă de la crearea sa, piața a fost considerată centrul orașului. Piața principală este înconjurată de clădiri din cărămida veche (Kamienica) și palate, aproape
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
medalioane, în pandantivi, serafimii. Pe arcul dintre catapeteasmă și naos se văd alte scene, ca: „Schimbarea la Față”, „Adormirea Maicii Domnului” și „Pogorârea Sfântului Duh”. Una din scenele cu un conținut foarte semnificativ din punct de vedere social-național al poporului român este: „Încoronarea cu cununa de spini”, prin care se face aluzie la Gheorghe Doja. Îl reprezintă pe Iisus în mantie roșie, împărătească, stând jos și cu mâinile legate. În stânga tabloului un grup de demnitari cu figuri răutăcioase, îmbrăcați în nobili ai Imperiului
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
în Judecători; Cap. 4 (în referentă cu Heber, Chenitul, al copiilor lui Hobab), Cap. 6 (în referință cu îngerul lui IAHVE care a venit să viziteze pe Ghedeon——unde cele mai multe versiuni redau cu 'stejar'), și Cap. 9 (în referință cu încoronarea lui Abimelec, lângă terebintul postului (עִם-אֵלוֹן מֻצָּב, im "alon" mutzav - lângă terebintul postului) care era în Sichem——iar cele mai multe versiuni redau cu 'stejar'). Această referință al lui Abimelec (Avimeleh) încoronat
Pistacia palaestina () [Corola-website/Science/330318_a_331647]
-
serie de invazii începând din sec. V. Lituania a intrat în istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată într-un manuscris medieval german, cronica Quedlinburg din 14 februarie 1009. Pământurile Lituaniei au fost unite de Mindaugas în 1236, încoronarea oficială a acestuia ca rege al Lituaniei având loc în 6 iulie 1253, marcând formarea primului stat lituanian unificat, Regatul Lituaniei. În perioada timpurie a lui Gediminas au fost ocupate teritorii care astăzi fac parte din Belarus, Ucraina, precum și părți
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
anul 1920, având suficiente cunoștințe de limba română, a fost ales să-i reprezinte pe evreii din Basarabia în Senatul României. În anul 1922 a rămas singurul reprezentant al evreilor în legislativul României. A participat în anul 1923 la ceremonia încoronării regelui Ferdinand I al României. El a îndeplinit pentru o perioadă și funcția de primar al municipiului Chișinău, atunci când Basarabia a revenit în componența României. El a protestat în Senat împotriva exceselor antisemite. La propunerea ministrului de interne Octavian Goga
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
mănăstirea sa, iar Edwy, incitat de tânăra fată, l-a urmărit și i-a jefuit mănăstirea. Deși Dunstan a reușit să scape, el a refuzat să se întoarcă în Anglia până când Edwy nu murea. Potrivit înregistrărilor din Cronica anglo-saxonă, la încoronarea lui Edwy, Dunstan a fugit din Anglia însă nu se explicat motivul. Acest conflict dintre Edwy și Dunstan ar putea fi bazat fie pe un adevărat incident cu privire la o ceartă politică pentru putere între tânărul rege și oficialii bisericii, care
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
Richard l-a escortat la Londra. La 19 mai 1483, noul rege și-a stabilit reședința în Turnul Londrei, unde la 16 iunie, i s-a alăturat fratele său mai mic, Richard de York. Consiliul a sperat inițial pentru o încoronare imediată, pentru a evita necesitatea unui protectorat. Acest lucru s-a întâmplat anterior cu Richard al II-lea, care a devenit rege la vârsta de zece ani. Un alt precedent a fost Henric al VI-lea al carui protectorat (care
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
cu Richard al II-lea, care a devenit rege la vârsta de zece ani. Un alt precedent a fost Henric al VI-lea al carui protectorat (care începuse atunci când a moștenit coroană la vârsta de 9 luni), au încheiat cu încoronarea lui la vârsta de 7 ani. Richard, cu toate acestea, a amânat în mod repetat încoronarea. La 22 iunie, Raplh Shaa a declarat că Eduard al IV-lea contractase deja căsătoria cu Lady Eleanor Butler, atunci când s-a căsătorit cu
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
precedent a fost Henric al VI-lea al carui protectorat (care începuse atunci când a moștenit coroană la vârsta de 9 luni), au încheiat cu încoronarea lui la vârsta de 7 ani. Richard, cu toate acestea, a amânat în mod repetat încoronarea. La 22 iunie, Raplh Shaa a declarat că Eduard al IV-lea contractase deja căsătoria cu Lady Eleanor Butler, atunci când s-a căsătorit cu Elisabeta Woodville, antrenând astfel căsătoria cu Elisabeta ca fiind invalida și copii lor concepuți împreună ca
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
și Sfântului Olaf, patronul spiritual al Norvegiei. Se presupune că edificiul a fost finalizat în anul 1440, rezultând o capodoperă a arhitecturii gotice din Scandinavia. Catedrala a servit drept sediu al Arhiepiscopiei de Uppsala, biserică-mamă a Suediei și loc de încoronare al viitorilor monarhi până în anul 1719, începând cu care regii au fost încoronați la Stockholm. De asemenea, catedrala nu era destinată ca lăcaș de cult laicilor, ci doar pentru serviciile și ritualurile înaltului cler al Bisericii Catolice. Pentru cetățenii de
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
august 1714. George a fost proclamat rege al Marii Britanii și Irlandei. În parte din cauza vânturilor neprelnice care l-au ținut la Haga, el n- ajuns în Marea Britanie până la 18 septembrie. George a fost încoronat la Westminster Abbey la 20 octombrie. Încoronarea lui a fost însoțită de revolte în peste douăzeci de orașe din Anglia. În momentul urcării sale pe tron, regele George era trecut de cincizeci de ani, nu cunoștea limba engleză și nici legile Angliei. Din această cauză se naște
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
al II-lea, care fusese proclamat rege cu sprijinul împăratului bizantin Manuel I Comnen detronându-l pe Ștefan al III-lea, a oferit teritoriile ducale fratelui său, Ștefan. După moartea lui Ladislaus al II-lea la doar trei săptămâni după încoronare (14 ianuarie 1163), ducele Ștefan a fost proclamat rege, iar teritoriile ducatului au fost în mod definitiv în domeniile coroanei De-a lungul secolelelor al XIII-lea și al XIV-lea, membri ai caselor domnitoare au primit spre guvernare drept
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
de un minor, ei ar fi fost liberi față de controlul regal. În 1161, după reușita asasinării lui Maio, baronii rebeli l-au făcut pe Roger să defileze pe străzile din Palermo, anunțând preluarea tronului de către acesta și anunțând apropiata sa încoronare în catedrala din Palermo. Totuși, populația a susținut ideea de a-l instala pe tron pe Simon, fostul principe de Taranto, ale cărui posesiuni și titluri fuseseră luate de către Guillaume I. Poporul s-a răsculat, iar palatul a fost luat
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
stabile, rolul cel mai important revenea senatului, fiind respectate și celelalte rituri. Senatul desemna noul împărat, ceremonia având loc tot în tabăra militară și încheindu-se cu aclamațiile poporului. Din secolul V intervenea și Biserica în desemnarea împăratului, prin actul încoronării religioase menite să întărească ideea alegerii împăratului ca rezultat al voinței divine. Primul împărat încoronat de patriarhul Constantinopolului a fost Leon I, ceremonia desfășurându-se la Biserica Sf Ștefan din cadrul Palatului imperial. Împăratul primea însemnele puterii imperiale: coroana, mantia de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la tron după ce s-a căsătorit cu văduva fostului împărat, însă era cunoscut ca fiind eretic. Era obligat să semneze că va renunță la monofizism. În timpul dinastiei macedonene, nu mai era recunoscut pe tron decât cel care organiza ceremonia de încoronare ce se desfășura la Biserica Sf. Sofia din secolul VIII. Împăratul era comandantul suprem al armatei, avea atribuții legislative, era protectorul bisericii și avea o putere absolută, teoretic. În practică însă, erau o serie de factori ce limitau puterea imperială
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cel de „Imperator”. În secolul VII, protocolul a fost modificat în timpul lui Heraclius. Din 629, titlul oficial al împăratului bizantin era cel de „Basileus” după ce titlul de „imperator” nu mai avea o semnificație deosebită pentru populația grecizată. După 800, în urma încoronării lui Carol cel Mare ca împărat al romanilor, izbucnind rivalitatea titulaturilor dintre apus și răsărit, bizantinii au modificat protocolul și titlul oficial al împăraților devine cel de „Basileu al romanilor/romeilor”, susținând că împăratul bizantin era adevăratul împărat roman și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
epoci , Bizantul era aproape intr-un continuu război pe două frontiere care il scurg de resursele sale. Nichifor (802-811) a murit in campanie impotriva bulgarilor la nord. Mai mult decât atât, influența Bizanțului a continuat să scadă în vest cu încoronarea lui Carol cel Mare (800-814) ca Împărat Roman de către Papa Leon al III - lea , la Bazilica Sf . Petru de la Roma în anul 800. În 813 Leo al V Armeanul (813-820 AD) a restaurat politica iconoclasmului care va dura de la 813
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al Imperiului. Ca atare, reședința sa va fi „Palatul Sacru”, când va deceda va fi înmormântat într-o biserică creștină, iar el și împărăteasa vor fi declarați, uneori, sfinți creștini, cum s-a întâmplat cu Constantin și mama sa Elena. Încoronarea împăratului era forma religioasă prin care se consfințea autoritatea sa de locțiitor pe pământ al lui Dumnezeu. Ca "imperator" roman, el rămâne legislator și comandant suprem al armatei; ca "basileu" el este, asemenea monarhilor orientali, autocrat; iar în calitatea sa
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
într-o perioadă târzie, nu de soldați, ci de patriarh și de înalții demnitari ai Imperiului) - gest care amintea originea militară a instituției imperiale. Dar ceremonia esențială, care punea în evidență și proclama caracterul fundamental religios al autorității imperiale, era încoronarea religioasă: în catedrala Sfânta Sofia, patriarhul Constantinopolului îi binecuvânta hlamida și încălțările de purpură, însemnele demnității imperiale, îl miruia, îi punea pe cap coroana și îi da sfânta cuminecătură. Soția împăratului era încoronată și ea, dar în cadrul unei ceremonii care
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
domnit între 937-973. Otto cel Mare și-a legat numele de victoria asura maghiarilor la Lechfeld în 955, după care vine în ajutorul papei Ioan XII, învingându-i pe longobarzii din Italia. Aceste acțiuni ale sale constituiau momente decisive pentru încoronarea sa ca împărat. Evenimentul are loc la Roma în februarie 962, Otto fiind încoronat de papa Ioan XII, cu care chiar avea să între în conflict la scurt timp după aceea ( Ioan XII era caracterizat ca fiind un desfrânat, având
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a murit în 964 după ce fusese inițial înlăturat de pe scaunul pontifical , iar potrivit lui Liutprand, papa a fost ucis de diavol. Otto cel mare și-a luat titlul de „IMPERATOR FRANCORUM” iar în bulă de învestire scria ”INOVATIUM IMPERII FRANCORUM”. După încoronare, Otto cel Mare a trimis o prima solie la Constantinopol, cerând din partea împăratului recunoașterea titlului său imperial. Cererea lui a fost respinsă cu fermitate și în aceste condiții, Otto face presiuni asupra teritoriilor bizantine atacând cetatea Bari, însă fără succes
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de pe Dealul Wawel (), cunoscută și sub denumirea de (), este o biserică romano-catolică localizată pe Dealul Wawel din Cracovia, Polonia. Mai mult de 900 de ani, aceasta este un sanctuar național polonez și în mod tradițional a servit ca loc de încoronare a monarhilor polonezi precum Catedrala Arhidiecezei de Cracovia. Papa Ioan Paul al II-lea a oferit prima sa Liturghie în calitate de preot în cripta catedralei la 2 noiembrie 1946. Catedrala gotică de astăzi este al treilea edificiu de pe acest site: primul
Catedrala Wawel () [Corola-website/Science/329181_a_330510]
-
și Conte de Chester. La 6 mai 1910, Eduard al VII-lea a murit iar Prințul de Wales a devenit regele George al V-lea. În 1911, regele și regina au călătorit în India unde a avut loc ceremonia de încoronare ca împărat și împărăteasă a Indiei. Apoi, cuplul imperial a călătorit prin India; George a profitat de ocazie și a mers la vânătoare de tigrii, împușcând 21. Din 1914 până în 1918 în timpul Primului Război Mondial, Marea Britanie a intrat în război contra Germaniei
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]