1,482 matches
-
și din moartea spirituală. «Cât costă sufletele și operele lui Dumnezeu!», spunea don Calabria. Iar arhiepiscopul Schuster îi confirmă: «Dumnezeu vă arată necesitățile Bisericii sale, pentru că v-a consacrat la demnitatea ostiei vii și suferinde pentru integrarea și sfințirea Bisericii. Încredeți-vă în Domnul, și faceți cum scrie Apostolul: proposito sibi gaudio, sustinuit Crucem». Și continuă în aceiași scrisoare: «Dumneavoastră îmi scrieți adesea că Isus vă spune: „Biserica Mea“. Întrebați-l: vrea oare ceva de la mine? Și eu văd mereu Biserica
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
520 la 25.000. Apariția marilor mărci și a produselor condiționate a transformat profund relația consumatorului cu vânzătorul de mărfuri cu amănuntul, acesta din urmă pierzându-și funcțiile care-i reveneau până atunci: de-acum înainte, consumatorul nu se mai încrede în vânzător, ci în marcă, garantarea și calitatea mărfii fiind transferate pe seama fabricantului. Rupând cu vechea relație comercială dominată de negustor, faza I îl transformă pe clientul tradițional în consumator modern, în consumator de mărci susceptibil de a fi educat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pentru oamenii obișnuiți și pentru viață așa cum e ea, gradul zero al speranței este de o mie de ori mai rău: el înseamnă disperare, copleșire definitivă. Fericirea viitoare nu se confundă cu o fericire iluzorie pentru că ne permite să ne încredem în viață, dar și să ne proiectăm cu oarecare optimism în viitor. Filosoful poate spune că „înțelepciunea înseamnă a dispera”, viața presupune speranță și nicio societate nu este posibilă fără un corp de mituri, de imagini și de credințe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
murdare, prin minciuni, am ajuns ca să mă socotești om rău și prost, când o lume întreagă îmi găsește calități și ca om și ca preot. De ce nu vrei să judeci cum judecă o lume întreagă? De ce nu vrei să te încrezi în Dumnezeu și în acela pe care Dumnezeu ți l-a dat pentru veșnicie? Miercuri 17 august 1950. Fără să vreau, am trecut la situația mea, la gândurile, speranțele și năzuințele mele. M-a prins o durere de cap, mi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și până astăzi, și nu s-au schimbat numai formele exterioare ale vieții lor, ci și fondul lor sufletesc”, adăugând că „trebuie să ne ferim, nu numai de un pacifism primejdios, ci și de un umanitarism prefăcut. Să nu ne încredem în narcoticele morale, menite să abată atenția naivilor de la groaznicele realități ce se pregătesc.” Despre această omenire „asaltată de atâtea griji și de atâtea temeri”, același autor scria: „Nimic nu caracterizează, poate, mai bine vremurile tulburi prin care trecem, decât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la statura ei înaltă se recomandă mai multă economie în gesticulări laterale cu brațele (observația este necesară, ca să nu fiu acuzat de entuziasm excesiv în stimularea unui debutant care, după cât se vede, nu este un oarecare). Fiind foarte tânără, mă încred în experiența ei viitoare, când va trebui să sporească incisivitatea exprimării în beneficiul discursului dramatic mai convingător (are disponibilități). Drumul sugerat de regie, în varianta ieșeană, l-a înțeles corect și l-a reliefat la debut. În acest spectacol a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la porțile literaturii? I-am sfătuit mereu atât pe studenți, cât și pe doctoranzi (acesta fiind "publicul" meu) să asimileze, să nu repete automat cele citite, să caute a pătrunde înțelesurile profunde ale unui text. Mai ales, să nu se încreadă, fără a cerceta, în virtuțile infailibile ale cutărei metode de ultimă oră. Scrisul literar este atât de bogat în semnificații, atât de divers și de complex, încât a-l supune torturilor cutărei metode înseamnă a-l sărăci, a-l mutila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aproape cu singura țară de care o pot lega interese firești, adică cu România. Din purtarea de acuma a Ucrainei, Basarabia trage însă și un folos: ea învață a-și cunoaște mai bine vecinii. În cuvântul fățarnic al cărora se încrezuse până acum. 8 Onisifor Ghibu despre comunitatea de idealuri a ardelenilor și basarabenilor [...] Războiul cumplit de acum ne-a adus, pe lângă mari bucurii, și foloase. Pentru întâia oară în acest război am simțit noi, toți românii, că suntem un popor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
platoul de jos și o luăm spre colină, pierzându-ne într-un labirint de străzi înguste și întortocheate. Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prețuiește În mod deosebit pe o nepoată a poetei, nepoată pe care o Întâlnește foarte des În familie. Mi-a făgăduit să-mi remită un plic care va conține ceea ce doriți. Cum Însă În făgăduieli nu e bine să te Încrezi 100% - nu ar strica dacă și cu el ați lua contact: Telefon la domiciliu 44.21.93 sau personal diminețile de la 11 În sus la Muzeul de istorie a literaturii În str. Fundației În localul fostului Muzeu româno-rus. Pe Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul nu era atât de triumfător cum ne-am fi așteptat și, sperând totuși în dezesperarea noastră, căutam motive de a ne mângâia. A fost pentru mine momentul cel mai critic. Atunci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți, încât îi ghiceam uneori gândurile înainte de a mi le spune. ministere liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida se încrede în rege, cu toată situațiunea anormală în care se găsea, dezastrul financiar, imposibilitatea 298 sabina cantacuzino plăților în străinătate, starea de plâns a armatei, unde nu se mai organizau nici armament, nici întreținerea trupei, nu se mai ocupau decât de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu cine era posibil să fi băut, alături de cine s-ar fi simțit ea atât de În largul ei? Nu un iubit; al ei tocmai fusese ucis. Un prieten, atunci, și cine erau prietenii americanilor din străinătate? În cine se Încredeau dacă nu În alți americani? Toate aceste indicii Îl trimiteau din nou spre bază și spre serviciul ei, căci Brunetti erau convins că răspunsul, oricare ar fi fost el, acolo se afla. 17 Trecură trei zile În cursul cărora Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari cărora nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n oase! zise el voios. I! de-aș fi fost și eu acu ca tine... numa-s bătrân, n-am ce-i face. Și mă măsura cu privirea lui fericită din creștet pîn-în tălpi, parcă nu s-ar fi putut încrede de-s eu, or de nu-s eu. Veni și Finița. Era logodită c-un fecior nalt și frumos. Ii pomenii de nuntă și se roși până după urechi. Dar... știam eu că-i place. Pacea era deplină în țară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care l-ar privi pe vagabond în ochi ar deveni una cu el și s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum umiltor, și cu toate astea se încredea destul în ea pentru a-și ține ochii fixați cu hotărâre înainte. Cu vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească la mâncarea pe care o va servi într-un restaurnat ieftin. Dar și gândul acesta era umilitor având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
greu să Îngropi pe cineva În solul ăsta de corali putrezi. Nu aveam de gând să discut asemenea subiect nebunesc cu Rosamund. Rosamund care‑și făcea reproșuri că mă ademenise În această Încântătoare vacanță - Încă nu știam că mă puteam Încrede În ea că o să facă exact ce trebuie. Aveam o stare foarte ciudată, dar Îmi spuneam că asta‑i indispoziția cu care venisem din nord - un soi de tulburare sau de confuzie - ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
astfel încât ființa să priceapă că trebuia s-o ia sub ocrotirea sa. De aceea, faptul că fulgerul despicase o cracă era semn rău. Rachti s-a pronunțat: - Este un avertisment din partea zeului Thor, zis și Fulltruì, cel în care ne încredem orbește și care deține ciocanul magic Mjöllnir. Al doilea semn ni s-a arătat sub trăsăturile unui preot sosit la trei zile după furtună. Tocmai terminaserăm masa de seară. Arimanul Liutperto, care comanda o sculca, o patrulă de pază înarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Oare „Cine va fi următorul domn al castelului?“ se Întrebă. „Și nici pe Dosan nu-l așteaptă un sfârșit fericit, cu siguranță. Ce fel de putere poate exista Într-o țară unde stăpânul și slujitorii sunt dușmani? Cum se pot Încrede oamenii când seniorii provinciei, tată și fiu, se suspectează și urzesc planuri unul Împotriva celuilalt?“ Mino era o regiune fertilă, apărată de munți, la o răspântie importantă, Între capitală și provincii. Era binecuvântată cu resurse naturale, argicultura și industria prosperau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nagoya În locul meu. Când Hayashi Sado fu numit, unii dintre vasalii lui Nobunaga oftară: — Tot prost a rămas. Tocmai când Îți zici că a dat dovadă de puțină minte, Îl apucă și face o neghiobie, cum ar fi să se Încreadă În Hayashi! Aveau motive Întemeiate să Îl bănuiască pe Hayashi Sado. Pe vremea când tatăl lui Nobunaga trăia, nu existase vasal mai credincios. Iar din acest motiv, Nobuhide Îi numise pe el și pe Hirate Nakatsukasa tutori ai fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din greu, dar părea să fie proprietarul localului. — Multe mulțumiri pentru că ne vizitați, domnule, spuse el. — Se pare că afacerile merg bine. Tocmai am cerut să fie trimise niște chifle acasă la mine. — Desigur, domnule. Nu contează când, dar mă Încred În dumneavoastră. Vreți, vă rog, să puneți această scrisoare În cutia cu chifle? Și Îi dădu un răvaș pe care-l scosese din mânecă. Pe plic era scris: „Pentru Mama, Tokichiro“. Prăvălierul Îl luă, Întrebând dacă sigur nu era urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la Încercarea de a o scoate pe Oichi de-acolo vie și nevătămată... Când mi-ați ordonat să iscodesc ținuturile din jurul Castelului Odani, am bănuit că plănuiați o campanie Împotriva clanurilor Asakura și Asai. Probabil dau impresia că iarăși mă Încred, dar, dacă-mi dați voie să vorbesc franc, cred că sunteți cam rezervat În a vă manifesta simțămintele firești și, cu siguranță, cauza deznădejdii dumneavoastră, stăpâne. E grosolan s-o spun, dar cred că v-am descoperit Încă o calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
l-am Înțepat puțin ca să i-o plătesc. În orice caz, de când a răposat tata, familia noastră a beneficiat de mult mai multă mărinimie din partea Domniei Sale decât altele, așa că, mă tem că oamenii sunt invidioși. Fii atentă și nu te Încrede În nimeni. Imediat după sărbătorile de Anul Nou, În cel de-al patrulea an al lui Tensho, construirea castelului de la Azuchi Începu, Împreună cu proiectul unei cetăți de o mărime fără precedent. Meșteșugarii se adunau la Azuchi, Împreună cu calfele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un naiv cu excelente virtuți marțiale. Pur și simplu nu credeam că e chiar atât de naiv, replică Hideyoshi. — Nu, clătină din cap Nobunaga. Nu cred că a fost deloc o naivitate. Nu e decât un mizerabil. Nu s-a Încrezut În planurile mele și a inițiat contacte cu clanul Mori, orbit de gândul profitului. E fapta unui om care nu e atât de deosebit. Murashige s-a pierdut În propria lui superficialitate. — De fapt, nu e decât un naiv, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întru totul pe el. Acum, când Katsuie se gândea la seniorul care-l cunoscuse mai bine decât oricine și medita la faptul că nu mai era pe această lume, simțea că nu mai avea pe nimeni În care să se Încreadă. Acum, Însă, dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, Într-o clipă. Reflectă, cu franchețe, la faptul că dușmănia lor se bazase, În Întregime, pe propria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]