1,452 matches
-
dați seama? Pe acela? Nu, pe acesta. Și să-l vadă plecând. Nu mai insist, dar credeți-mă, domnule, toate surprizele sunt cu putință. Am cunoscut cândva un om cu inimă neprihănită, care afirma sus și tare că el se încrede în oameni. Era pacifist, anarhist, iubea cu aceeași dragoste umanitatea întreagă și animalele. Un suflet de elită, da, asta-i sigur. In timpul ultimelor războaie religioase din Europa, se retrăsese la țară. Scrisese pe pragul casei: "Ori de unde ați veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cum ar arăta firma dumneavoastră. Văd că tăceți. Nu-i nimic, o să-mi răspundeți mai târziu. Pe-a mea mi-o știu, în orice caz: un chip cu două fețe, un prea frumos Janus și, deasupra, deviza casei: "Nu vă încredeți în mine". Iar pe cărțile mele de vizită parcă și văd scris: "Jean-Baptiste Clamence, comedian". La puțin timp după seara de care v-am vorbit, am făcut o descoperire. Ori de câte ori mă despărțeam de un orb după ce-l ajutasem să traverseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de te-ai răsculat împotriva mea? 21. Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22. Poate că îmi veți spune: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem." Dar nu este El acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda și Ierusalimului: "Să vă închinați înaintea altarului acestuia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22. Poate că îmi veți spune: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem." Dar nu este El acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda și Ierusalimului: "Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim?" 23. Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei: îți voi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
tare în limba iudaică, și a zis: "Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29. Așa vorbește împăratul: "Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mîna mea. 30. Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicînd: "Domnul ne va izbăvi, și cetatea aceasta nu va fi dată în mîinile împăratului Asiriei." 31. N-ascultați de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie și fiecare din voi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
a spus: "Iată că acela a pornit cu război împotriva ta." Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicînd: 10. "Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: "Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicînd: "Ierusalimul nu va fi dat în mîinile împăratului Asiriei." 11. Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, și cum le-au nimicit; și tu, să fii izbăvit? 12. Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus. 23. Pe cînd era Isus în Ierusalim, la praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. 24. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. 25. Și n-avea trebuință să-I facă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El însuși știa ce este în om. $3 1. Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
dacă nu pot să umblu, sînt un om mort. Pun mîna pe mine cu siguranță.“ „Așa e“ - am zis. „Și de-asta am venit la tine, Eliza“ - a zis. „Știam că n-ai să mă lași și că mă pot Încrede În sprijinul tău. Și, cum bine vezi“ - zice - „am picioare tare mari și singurul bărbat care știu că poartă pantofi pe măsura mea este domnul Grant. Dacă ai vrea să-mi dai niște pantofi vechi de-ai lui... de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cei a căror viață este amenințată, de la copilul de-abia conceput până la a bătrânului aflat la pensie. Suntem slujitorii celor săraci, aju-tându-i să se elibereze de jugul foamei și al ignoranței, de boală și de moartea prematură. Suntem slujitorii păcii, încrezându-ne în forța blândeții evanghelice și a jertfirii de sine făcută din iubire, depășind orice sentiment de ură și de răzbunare”. Activând metodologia întotdeauna validă a răsturnării, acea Lettera își continuă discursul cu o decizie profetică, ce semnalizează bine convingerea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este măgarul... său, adică slujitorul său din iubire. Preotul este „un fiu foarte special al Mariei”, iubit de ea în mod deosebit pentru că este chemat să trăiască în lume și în istorie ca ea; în mod virginal, adică cu credință (încrezându-se în Cristos așa cum un feciorelnic se sprijină numai pe Dum-nezeu); în mod matern, adică cu iubire extremă (interpretând iubirea paternă a lui Dumnezeu și cea maternă a Bisericii și a Mariei ca iubire stăruitoare și fără rezerve); în mod
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
finală, deci jumătate din echipajele participante vor rămîne în competiție. În plus, David trebuia să privească mult peste umăr în ziua aceea ca să poată urmări șerpuirea rîului fără să părăsim culoarul care era marcat cu stegulețe și balize. Ne puteam încrede în pregătirea noastră din primăvara iute și iarna cea statornică. De data aceasta am urmat instrucțiunile atît de bine, că mi-a fost greu să-mi dau seama după bătăile de început că eram, de fapt, intrați în competiție. Mintea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
determinate de voința și puterea divină, nu de cea omenească. Acest concept este confirmat ulterior indirect prin acuza îndreptată asupra regelui asirian Asurbanipal conținută în Is 10,12-13; conform textului din Cartea lui Isaia, regele Asurbanipal a asuprit hotarele popoarelor încrezându-se numai în puterea sa și, din acest motiv, mâna Domnului se va abate asupra sa. Este destul de evident că, atunci când citim izvoarele asiriene corespondente, găsim că regii asirieni își justificau războaiele lor spunând că au primit poruncă explicită de la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea de umbră își putuse da seama deja că întemnițarea lui Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zise el țeapăn. Munro îi privi, oftă și-și puse furculița jos. — Prea bine. Veți merge spre Unthank prin zona intercalendaristică. Asta înseamnă că timpul pînă acolo e imprevizibil. Drumul e bine delimitat, așa că mențineți-vă pe el, nu vă încredeți în nimic ce nu probați înainte cu propriile mîini și picioare. în această zonă, lumina călătorește cu viteze variabile, așa că toate dimensiunile și distanțele sînt înșelătoare. Chiar și gravitația e variabilă. Călătoria poate dura luni, deci? Vă spun încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un loc mai însorit. Wilkins ne-a promis. — Să nu te încrezi prea mult în prietenii tăi din consiliu, spuse Sludden cu gravitate. Am făcut ordine pe autostradă, camioanele cu mîncare merg din nou. Și chiar dacă Wilkins a spus adevărul, uiți de diferențele de timp. Calendarul decimal nu a fost introdus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cît se părea, dar avea ochii umezi. O fată ciudată e prost plătită își stăpîni emoția și zise: — Un de la cinci e! Asta da libertate. Dar cum pot să te cred? Te-am creat ca ființă cinstită, dar mă pot încrede în simțurile tale? La mari înălțimi e și de sună probabil la fel. Se pare că iei cuvintele foarte în serios, zise Lanark cu o undă de dispreț. — Da. Nu mă placi, dar n-am ce face. Sînt în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Turnul Eiffel? Sau Big Ben-ul? Sau o stîncă pe care se ridica un castel? — Nu. Provanul seamănă mult... — Stai! Nu-mi spune. Ficțiunile mele anticipează deseori experiențele pe care se bazează, dar nici un autor n-ar trebui să se încreadă în asemenea lucru. Lanark era atît de agitat, că se ridică în picioare și se îndreptă spre fereastră pentru a-și pune gîndurile în ordine. Un afurisit de iluzionist începe să țină predici Autorul i se părea a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea de umbră își putuse da seama deja că întemnițarea lui Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
eu - vezi mai sus. Desigur, cine altul ar fi avut curajul să vină fără să se anunțe, luni dimineața! Safta ținuse întotdeauna cu el, chiar împotriva stăpânei ei (de mine e vorba!), dar așa se întâmplă, nu trebuie să te încrezi niciodată în cei pe care-i plătești. Mai devreme sau mai târziu te trădează: dacă nu din pizmă sau din ură, atunci din dragoste. Cred că și Safta e una din multele june care nu-i rezistă. E drept că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în felul acesta. Numai că eu știam că portofelul l-a furat acel Petre, dar se vede că cel care mi-a dat informația asta a mințit sau s a înșelat, oricum nu-i un om în care să mă-ncred. Costache îi luă mâinile și le simți moi și calde într-ale lui. Se crispă puțin ca și cum și-ar fi amintit ceva, apoi îi spuse doamnei, cu același ton firesc cu care-i vorbise și ea: — Aș vrea să mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Farah, pe care o văzuse în ziare, când era foarte mic. Până în „vinerea neagră“, din ’78, se crezuse un copil fericit. Era înaintea bătăilor de la școală. Apoi lucrurile o luaseră razna: șiiții vorbeau de martiri, iar zartosht-ii refuzau să se-ncreadă în Salvator. În vara răzmeriței care a precedat fuga șahului, împușcaseră zeci de greviști chiar în Yazd, așezându-i la zid, ca pe prepelițe. Omar încetase să creadă că orașul lor, casa cu porți înalte, templul și grădina din jur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu i-a spus adevărul. Se ridică în picioare și se duse cu ochii în urma ei, până când dispăru de pe linia câmpului. Max-Dinte părea cel mai școlit, dar și cel mai înfu- murat dintre toți. Un grețos. Pablo, de pildă, era încrezut, dar făcea pe modestul, fiindcă mersese vestea că e și filantrop. Construise o biserică și nu luaseră schelele de pe ea, când Omar auzi vorbindu-se despre mezelar ca despre un pios. Nu era la curent cu viețile lor și, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despre frica de zi cu zi, ca și despre adevărul că, în Iran, fiecare avea un secret, chiar fără să vrea. Îi spuse că nu divorțase și că plănuia să trimită bani, oricât de puțini, pentru fiul lui. Că se încredea în noua lui țară și că avusese noroc de prieteni buni. Că visa la o benzinărie cu garaj și bistro, alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și că locuia în mansardă. Că el era mazdeean, dar nu pe de-a-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la Teheran avea și picanterii, și plăceri. Prieteni vechi pe care îi uitase sau doar cunoștințe de prin redacții își deschideau casele și îl invitau să mănânce alături de familia lor, la ospețe care se prelungeau. Tocmai când începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după o expresie dragă lui Khamenei, adora să-și aducă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]