2,617 matches
-
împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre Țigănești -Teleorman și Cervenia, trecând prin Brânceni și Smărdioasa. Prăpădul apelor te înfiora. Multe case dărâmate parțial sau total, mulți oameni aflați în situații limită, unii încremeniți în durere, alții îmbărbătându-se, mai ales bătrânii - acum foarte numeroși la sate - își adunau forțele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce să mai fac eu acum?” Se întreba o biată femeie cu casa plina de apă, acoperișul dărâmat
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
aproximează lumi înainte de Facere, lucruri inexistente pe linia de vibrație, printr-un recurs decisiv la culorile care dau credibilitate formelor, le conferă identitate, asigură repertoriul de nuanțe, de la fior la straniu pînă la acceptare, inventând o atmosferă, producînd o viață încremenită în esență. Genul fantasy în pictură este acum deschis, publicul și-a format un apetit pentru astfel de picturi. Artiștii, dacă vor să abordeze cu succes acest segment, trebuie să vină cu idei noi, să construiască motive inedite, simboluri care
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
capăt, că persoana din fața mea stă să-mi reproșeze o încercare de apropiere neavenită, prefăcută, un cuvânt sau desenul unui gest care mi-a înghețat în “articulațiile” care-l iscă ( buze, gură, urechi, nas, oricare altă parte a corpului !) sau “încremenit” în aer și că nu sunt în stare să “ard” până la capăt din cine știe ce ifose, trăiri vanitoase, pe care, cu sinceritate le recunosc că nu sunt “punctele mele forte” ... La americani - cel puțin la cei pe care i-am cunoscut
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
la gară. Copiii au ieșit din clasele lor și-au urcat dus un dâmb din preajma școlii să-l mai poată zări pe dragul lor profesor. Erau tare mâhniți. Nimeni nu flutura din mână, nimeni nu flutura batiste. Toți se uitau încremeniți în vale, de pe dâmbul acela de lângă școală. Profesorul s-a întors să mai vadă odată școala și copiii rămași în urmă. A fost cuprins de un sentiment de mare tristețe. De ce trebuia oare să plece din acel loc? Chiar trebuia
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
Vincoli (voi reveni la asta), am dat de o altă biserică impresionantă, Santa Maria Maggiore. Face parte din marile biserici ale Romei. Mari ca dimensiuni, mari ca arhitectură, mari datorită operelor de artă din interior. Cu excepția Pompeiului, care a rămas încremenit la nivelul anului 79, Roma e cam singurul oraș mare unde mai vezi vestigii ale antichității. Câteva lăcașuri, precum Pantheonul, au fost transformate în biserici și întreținute în permanență. Am avut și câteva surprize. În vârful Columnei lui Traian nu
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
e dor să citesc volumele aniversărilor fără durere șade pe scaunul din uliță ca o înțeleaptă cu mâinile împreunate veșted în poală o singură dată tata și-a aprins o țigară cât pentru ultima de-atunci în podul cu veșmintele încremenite funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului ațintiți a secetă și-a cădere cumplit în păcat n-a trăit neiubind niciodat' nepedepsită nu rămâne nicio greșeală tata captiv gândului meu biserică ridicată într-un cer cu podul plin de
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]
-
întoarcere la locul acela ar fi trebuit să schimbe ceva în tot restul vieții ei. Iată că Maria plecă spre mormântul Domnului, mai înainte de a se face ziuă. Era o zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
să-și umple plămânii cu suflul de primăvară, să râdă, să cânte, să zburde ca o copiliță, așa cum făcuse mereu, cu mulți ani în urmă. Privi în urmă, dar Adrian n-o urmă, ci rămăsese acolo, în camera aceea ostilă, încremenit în gândurile lui, privind către ceva nedefinit, coagulat în mirare, incapabil să-și mute măcar privirea către locul unde ea stătuse mai devreme cu coatele. Se gândi la el cu o dragoste aproape maternă, pentru că între ei era o diferență
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
plăcere. Râse până nu mai putu și-și ridică picioarele în sus, mergând cu bucurie pe o bicicletă invizibilă, iar soarele îi urmări trupul. Se opri bucuroasă și privi către firele de iarbă verzi, clare și sprintene. În clipa aceea încremeni de spaimă. Razele soarelui nu-i contura umbra pe pământ, și orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
Satul dintre lacrimi... Scriu despre Sat cu o durere atroce, Sufletul meu nici nu mai are voce Și aerul Doamne, e atât de mut! În veșnicia lui aș vrea să mă mut... Setea mă mistuie și arderea doare, Fântânile au încremenit la hotare, Cumpenele stau răzimate de cer, Vai, satele noastre, Doamne, cum pier! Hristoși părăsiți, răstigniți la răscruci, Nici nu mai știi spre unde s-apuci, Clopote ruginite, amuțite în rugă, Mă simt parcă mai umil ca o slugă... Scriu
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
Din pulberi, vise-amare, s-o înviez am vrut... Dar ploaia, vântul, bruma pe loc au țintuit-o... Precum un fir de pir într-un cartof crescut. Iubirea e magie terestră și stelară, Liană dulce, blândă, o trestie de zahăr. Nu-ncremenesc minunea, ci vreau să o răscumpăr... Aduce-va speranța-mi o nouă primăvară? Iubirea-i arzătoare, e-o cruce de blestem... Un înger ori un demon ermetic în poem! (sursa foto: www.cunoastelumea.ro) Referință Bibliografică: Iubirea / Daniel Samuel Petrilă
IUBIREA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365516_a_366845]
-
pe mine. Sub amenințarea unei liniști atotstăpânitoare, nimic nu mai are dezideratul unui viețuitor în acest capăt de pământ.Nopțile verii de-acuma nu mai au conturul unei visări perfecte. Greierii și-au luat liber și cântecul lor a rămas încremenit într-un gând al celui lucid și îndrăgostit de căldura invadatoare, în rest căință și acalmie.Zilele anotimpului acesta sunt configurări ale unei amalgamări de mare forță și coordonatoare de gânduri și idei agresive. Mă uit la copacii străjeri ai
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
știi că nu ești prost deloc? Eu m-aș putea supăra pe tine că am ajuns să mă învețe diplomație militară taman un cioban din Loviște, da’ n-o fac, mă, că ești muntean de-al meu! Lovișteanul Mitu Teșcuț încremeni și abia mai apucă să zică: - Păcatele mele, do’n căpitan, păi, cum să-m’ permit ieu să vă învăț pă dumneavoastră, am zâs șî ieu după capu’ mieu, fi-mi-ar capu’ al dracu’ să-m’ fie, de, dacă
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
toți buimaci, neștiind ce se întâmpla. Ajuns la cazarmă, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, și Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise ca pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
care nimeni, mai bine decât autorul, nu știe câte întrebări și câte răspunsuri, câte lacrimi și câte zâmbete a adunat: ele, “urmele” trecerii noastre prin timp ... Fânul cosit din poienița strânsă-n îmbrățișarea codrului, freamătul frunzelor și-amurgul răsfirând liniște încremenită pe crestele Apusenilor m-au întâmpinat în urmă cu mai bine de 51 de ani în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că trebuie să dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă.) Scena 4 (Glasul de tunet al Domnului îl încremenește) Glasul Domnului: Unde-ai pornit în fuga mare tu-ntruchipare-a rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini și ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
rămasă în ceață dar micronii dintre planete? Aceștia , spre dimineață ne-au aruncat în brațele îndoielilor din marele nostrum sat, era o alunecare spre stânga undeva pe planetă ce mergea pe Calea Lactee aiurea pe bicicletă. Luna spunea povești printer crengi încremenite de gheață ca un scut istoria ca vitraliile din catedrale pe fereastra dinspre secolul trecut. II Tragi penmele din aripile păsării, îmi arăți un zbor de aburi nedefinit ridicându-se din aripile ei, sângele ne curge printer degete, precum jertfele
OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366751_a_368080]
-
datorăm satisfacerea acestora... e inexplicabi. Apoi, așa de asemănătoare frici avem.. culmea că fricile sunt foarte comune și prin asta am găsi atât de multe asemănări în noi. Spre exemplu dacă am lua frica zilei de mâine: unii preferă să încremenească în fața angoasei, alții să treacă imediat la acțiune, alții să înșele pe alții ca să „câștige mai mult ș.a.m.d. Ori, după cum spuneam, întocmai ceea ce au oamenii mai mult, aceia îi desparte... ca o continuare a fricilor, dar nejustificată/e
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
tatăl său * om cu ceva carte*, despre sărăcia locurilor, despre munca câmpului pentru ai întreține pe cei încă 7 frați ai săi. Dacă părinții munceau din greu câmpul pe arșiță soarelui, în colbul de praf sau noroaele în care rămâneai încremenit pe timpul ploii, copii rămași acasă, știau ce au de făcut în ograda lor cu chibzuința și cumpătul primit de la părinți. Citind fiecare mică proza : Curca, Dracu-n farfurie, Cântecul sapelor, Furtună, Prima zi de școală, Curcanul, Gâștele, Stafiile, Îngerii în
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
URSUZ: Ridică-te boierule? Boierul se ridică înspăimântat, se lovește cu burta de masă și răstoarnă scaunul. Ursuz îl prinde cu vârful unghiei de cingătoare și-l ridică ca pe un fulg până ajunge cu capul în tavan. Ceilalți trei încremenesc cu ochii holbați la scenă. URSUZ:Haide, salvați-l! Căpitanul Arnăutu trage sabia și se năpustește asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se lovește de perete. URSUZ:(arătându-și caninii)Ridică-te căpitane, ce încremeniși lângă zid!? Suntem nemuritori!... Vampirul
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]