4,088 matches
-
luptând împotriva asasinului tatălui său, ea trecuse, în ceea ce-l privea, de la indiferență la un soi de entuziasm orb, iar în timpul banchetului, ochii săi aprinși își regăseau strălucirea doar privindu-l pe el. Cu toate acestea, căută să nu-și încrucișeze privirea cu a lui, deși încercă - însă cu multă precauție - să-l facă să povestească din experiența sa dramatică. De altfel, părăsi devreme masa, declarând că prefera să se ducă să-i îndrume, în vederea pregătirilor de plecare, pe slujitorii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi aici în douăzeci de zile. E adevărat? — Asta e ce mi-a spus Magister militum să vă comunic. Gundovek scutură din cap. — Nu, insistă el cu duritate. Ți-am cerut să-mi spui dacă ăsta e adevărul. în vreme ce Chilperic încrucișa brațele și se rezema de perete, cercetându-l atent, Sebastianus se simți prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în picioare țintuindu-l pe linia - subțire ca o lamă de brici - ce desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închiseră rândurile; porniră să înainteze, la rândul lor, repetând de mai multe ori strigătul lor de luptă. De îndată ce formațiile hune ajunseră în bătaia arcurilor, arcașii intrară în acțiune, iar nori de săgeți se ridicară, brăzdând cerul, din ambele laturi; se încrucișară, apoi căzură cu un ropot ca de grindină, decimând rândurile dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei purtau încrustate în carne semnele ultimei bătălii: răni - unele de-a dreptul îngrozitoare - cauterizate la foc ori cusute sumar, care, cu siguranță, le provocau dureri vii. Nici unul dintre ei însă nu lăsa să se vadă asta. Ședeau cu picioarele încrucișate pe podeaua goală de pământ ori pe piei de oaie, mâncând cu poftă, bând mult și râzând tare, în vreme ce-și treceau de la unul la altul burdufuri cu bere. Unii dintre ei își împărțeau dumicatul cu tinere femei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umăr, și fă tot ce ți-am poruncit. Mâine în zori plecăm. 34 Sebastianus fu condus într-un grajd mare, aflat la marginea satului, la circa două sute pași de clădirea în care se instalase Balamber cu servitorii săi. Intrând, își încrucișă drumul cu două femei ce ieșeau ducând fiecare câte o grămadă de tigăi goale. Nu le cunoștea și nici ele nu-l învredniciră cu mai mult de o privire fugară. Fiecare deschizătură din peretele localului fusese bătută în scânduri, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și imediat se produse în învălmășeală crâncenă. Sebastianus recunoscu în războinicul ce-i conducea pe huni pe tânărul cu piciorul bandajat care își bătuse joc de el în fața lui Balamber și pe care acesta din urmă îl numise Odolgan. Hunul încrucișă imediat sabia cu războinicul cu creastă în formă de lup, care, de altfel, arătă să știa să-și păstreze cumpătul, ba mai mult, porni asupra sa o ploaie de lovituri, cu care îl împingea îndărăt. Sebastianus ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase mângâierii. — Mâine plec, Lidania. Femeia își încrucișă cu nervozitate degetele. — Pleci? Ce înseamnă că pleci? Și azi ai fost plecat, și ieri și... Sebastianus scutură din cap — Nu. Frediana mi-a spus că la Genava a sosit un curier cu un mesaj pentru mine: trebuie să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după o scurtă răsucire, întinzând înainte sabia, ferm hotărâtă să-l ucidă. El zvâcni din nou spre ea, căutând să o aibă în dreapta, cum ar fi trebuit să facă pentru a o lovi mai bine cu sabia, însă când se încrucișară se mulțumi să facă o nouă eschivă și să se ghemuiască iute în spinarea calului, apărându-se astfel de lovitura în diagonală pe care ea i-o pregătise. Femeia trecu pe lângă el și, oprindu-și iarăși armăsarul asudat și spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Chiar așa: se pare că în trecut, înainte de a se pune în fruntea bagauzilor de pe Loira, a exercitat o astfel de profesie onorabilă. Credeam că a murit. — Și eu, de fapt. Dar nu e așa. Lăsând umărul bagaudului, Etius își încrucișă brațele și urmă: — Acum trebuie să știi că acest Eudoxiu a scăpat, nu știu cum, alanilor noștri și și-a găsit refugiul toamna trecută la Atila, iar Divicone, împreună cu alți câțiva, era cu el. Povestea călătoriei lor prin pădurea din Harz până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
emoție, își însoțise ultimele cuvinte dând agitat din mâini, de parcă ar fi lovit chiar atunci cu securea. Apoi iarăși tăcu, uitându-se în jur cu o privire rătăcită, copleșit de dramatismul amintirilor, dar Metronius, care îl ascultase atent cu degetele încrucișate pe masă, îl îndemnă din nou să continue: — Și atunci?... Cum se termină? Tensiunea care-l animase până în momentul acela pe bagaud păru să dispară dintr-odată: ridică din umeri și lăsând privirea în jos, scutură din cap amărât. — Rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i întâlnesc, chiar dacă nu e nici o glorie și nici o plăcere să te lupți în cetate. Noi, alanii, suntem călăreți, un popor din câmpie. — întocmai ca hunii, așa-i? Maliban se ridică, de astă dată, deodată în capul oaselor și, încrucișându-și picioarele, scuipă cu dispreț, aruncându-i lui Metronius o privire mânioasă și amenințătoare. — Să nu spui asta, romanule! Hunii sunt niște animale! Sunt drojdia pământului! Fără caii lor sunt nimic, mănâncă câini și când luptă ocolesc totdeauna înfruntarea om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridică de pe postament și ceru cuvântul. Un murmur de dezaprobare se ridică din mulțimea bagauzilor, dar Ambarrus îi invită pe toți să tacă și îi făcu semn cu mâna că putea să vorbească. în timp ce Divicone se așeza în iarbă, încrucișând brațele peste genunchi, prefectul se duse cu calm până în mijlocul adunării. Atent să nu pară arogant și să nu lase să se vadă propriile nedumeriri, spuse ce trebuia să spună, vorbind despre promisiunile lui Etius: — Divicone are dreptate, invadatorul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dubritius, ridicându-se. înțelegeți ce a vrut să spună? — Fără îndoială, spuse Sebastianus, observând gânditor desenul. — Așadar, exclamă Vitalius, milițienii care jucau zaruri... Tulburat peste măsură, Rutilius trase concluziile: — Bineînțeles! Erau bagauzdi și, cu siguranță, acel Eudoxiu era printre ei. încrucișând brațele, Maliban obiectă: — E ciudat, totuși. Nu se poate ca băiatul ăsta să nu-l fi recunoscut imediat. Ar fi trebuit să ne avertizeze. Dubritius scutură din cap: — Sigur că l-a recunoscut imediat! Dar tu nu știi cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecu printr-o poartă mai mică situată în lateralul construcției și îi invită și pe ceilalți să-l urmeze până la scara ce ducea sus, largă doar cât să permită trecerea a nu mai mult de două persoane. în timp ce urcau, se încrucișară cu soldați ce discutau, cu un aer preocupat, în dialectul lor și care nu le dădură nici o atenție; totuși, Maliban, care rămăsese la urmă, se opri puțin să schimbe câteva cuvinte cu ei. O bună parte din bastion era ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. în orice caz, acesta va fi obiectivul nostru în bătăile; patrulele au raportat că suntem mai numeroși decât ei chiar, dacă nu cu mult, și, dacă e așa, trebuie să încercăm să tragem toate foloasele posibile din acest avantaj. încrucișând brațele, Theodoric zâmbi acid: — îmi face plăcere că ai atâta considerare față de vitejia vizigoților. îmi închipui că de asta ai ales ca adversari ai romanilor tăi pe gepizi, care or fi deja epuizați după bătălia de azi. Chipul lui Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă bagauzii nu se împrăștiară și ținură piept mai bine decât ar putut-o face cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă. în prelungirea acelei crude confruntări, cei care se găseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fu populată de cai fără călăreți și de răniți duși pe brațe de scutieri ori de tovarășii lor, care, după ce își potoleau setea și luau alte legături de săgeți, se întorceau la locurile lor, printre combatanți; în drumul lor se încrucișau cu războinicii rămași fără cai, care alergau să-și ia caii de rezervă, de la servitorii lor. Un du-te-vino neîncetat și frenetic, în urma căruia cei rămași să privească primeau mereu vești emoționante, dar și contradictorii, despre mersul bătăliei. Toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii, se aruncă înainte, tocmai când o salvă de javeline pornea dinspre atacatori, încrucișându-se cu primele săgeți slobozite de hiung-nu de la adăpostul carelor. Aplecându-se, se feri de unul din acele proiectile și o porni direct către Frediana. înainte de ciocnire, avu timp să-i vadă ochii plini de ură și de triumf, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat. Locotenentul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Și brusc mi-au alunecat, - așa cum cotul își pierde uneori echilibrul pe suprafața unei mese sau pe tejgheaua unui bar. Mi-am pierdut și mi-am redobândit aproape simultan echilibrul, fără ca doamna Silsburn sau locotenentul să fi observat. Mi-am încrucișat brațele pe piept. În unele seri, am continuat, când Seymour era într-o formă deosebită, se întorcea acasă șchiopătând ușor. ăsta-i adevărul adevărat. Charlotte nu se mulțumea să-l calce pe picior, pur și simplu i-l strivea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bătrân cabalist sau de bătrân Buddha. Extrem de lungi și cu loburi cărnoase. Îmi amintesc că fratele meu, părintele Waker, când a trecut pe la noi acum câțiva ani, într-o sutană lungă, neagră, m-a întrebat, în timp ce dezlegam careul de cuvinte încrucișate din Times, dacă nu cred că urechile lui S. țin de dinastia Tang. Eu unul le-aș socoti și mai timpurii. Mă duc să mă bag în pat. Poate că întâi o să trag o dușcă, în bibliotecă, cu colonelul Anstruther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dacă-l consum rațional, abea dacă-mi ajunge până’n primăvară...!” Sorbind o Înghițitură, Tony Pavone rămase stupefiat. „Mărturisesc, vin negru care să aibă un asemenea delicios parfum, nu am crezut În existența lui. Sănătate curată...!” Fermierul triumfa, satisfăcut. „Am Încrucișat câteva soiuri de tămîioasă albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să-l ofer
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru dus și, tot atâtea pentru Întors Înapoi...! În timp ce, derivațiile din magistrală, uneori aveau două benzi de circulație ce duceau În comunitatea respectivă Încât, accidentele de circulație erau eliminate cu desăvârșire...! Iar la unele importante bifurcații de drumuri, șoselele erau Încrucișate cu intrări și eșiri din toate punctele cardinale ridicate pe o Înălțime de patru-cinci nivele În care fiecare etaj corespundea cu altă direcție Încât, dacă nu cunoșteai bine traseul te putea-i trezi În Canada ori În Mexic...! În aceași
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Achiziționat de mama ei În timpul unui tur. Cheilor le dădu drumul În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mi-e teamă că nu trebuia să vin, a zis ea. Acum o să mă întorc. Nu, n-o să te întorci. Connolly s-a ridicat. Avea o rămurică în păr. Ea își amintește că i-a zâmbit și că și-a încrucișat brațele ca o fetiță. Până la urmă, a ridicat din umeri neputincioasă și s-a așezat. Nu au făcut sex cu ocazia aceea. Era mult prea frig, după cum spune Sheba, iar ea era mult prea neliniștită. Dar știu că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]