2,268 matches
-
de după ziduri. Se vede că zgomotul luptei te sperie, Sangiban! Furios, regele alanilor, i se adresă lui Etius: — N-am venit aici ca să fiu insultat. Oamenii mei erau la multe mile în spate și nu e vina noastră că goții... încruntându-se, Etius ridică mâna și îl întrerupse: — Ajunge! N-are nici un rost să ne păruim pentru ce s-a întâmplat la vad. Ce contează e că am cucerit podul și că am trecut râul. Cu siguranță, nu e meritul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că, parțial, și societatea este vinovată. O atmosferă morală viciată obosește mintea într-un fel curios, constant; greu de descris. Este ca și cum creierul s-ar uza singur, luptând cu mediul intelectual care-l înconjoară. Făcu o pauză și se așeză încruntându-se, ca și cum căuta o descriere mai completă. Craig avu timp să se întrebe, uimit, de ce i se dădeau asemenea explicații amănunțite. Șeful executivului privi în sus. Părea să nu-și dea seama că se oprise. Continuă: - Dar asta este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de ce să se mire în legătură cu ele. Dacă Jim Gregory decisese că mașina trebuia revizuită, atunci așa era. Clic! făcu mașina cincisprezece minute mai târziu. Zumzetul gros și continuu al motorului își schimbă tonul; mașina încetini și se opri. Craig se încruntă la tabloul de bord. Apoi acționă comutatorul principal. Era cuplat. Apăsă din nou pe accelerație. Nici un răspuns. Craig dădu din cap. Era pentru prima dată când se întâmpla așa ceva. Și încă după ce Gregory verificase motorul. Se gândi la asta puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trebuia să fi fost făcută cu un scop. Probabil că se așteptau ca el să facă ceva. Se dădu jos, în drum, și apoi așteptă indecis. Nu știa nimic despre motoarele electrice și nici despre alt fel de motoare. Se încruntă și ridică șovăitor capota. Apoi studie nedumerit forma lungă, îngustă, aerodinamică ce se afla dedesubt. Nu existau cabluri vizibile și nici motor electric, doar tubul din metal cenușiu de vreo patruzeci și cinci de centimetri în diametru. Craig întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acelei izbucniri uimitoare din ziua când se confruntase cu ea, cu trei săptămâni înainte, ea încercase din răsputeri să readucă relația lor pe vechiul făgaș. Venise într-o zi în spatele lui, pe când citea, și-l sărutase. Probabil că el se încruntase la ea. Ea trebuie să fi considerat asta ca pe un reproș ușor. În acea noapte venise în camera lui. Cum a mai plâns când a dat-o afară! Dimineața a găsit-o dormind pe covorașul din fața camerei lui. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fi fost mai simplă. Dar nu fusese așa. Și existau semnăturile doctorilor și toate datele necesare. Era o situație care necesita toată abilitatea subtilă și curiozitatea șefului unui departament de arhivă si, în plus, mai impunea și luarea unor decizii. Încruntându-se, Prowse studie nu numai dosarele, dar și fișele cu indici din cutiile sale. Existau unsprezece teancuri cu fișe "Smith"; iar printre ele găsi cinci fișe, una din ele pe numele Bill. Celelate erau în ordine alfabetică, Frank, George, Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
MUNCILE FIZICE IAR FEMEILE, LE VOR FACE PE CELE ADMINISTRATIVE; O LUME DREAPTĂ, ORDONATĂ, PAȘNICĂ, GUVERNATĂ DE FEMEI." Un bărbat strigă: - Opriți-le, opriți-le! Profită de respectul nostru pentru ele și vor să ne facă sclavi. Haide! Bărbații ieșiră încruntați în față și formară grupuri violente. Când vehiculele blindate eliberară străzile, douăzeci și patru de femei zăceau moarte, alte nouăzeci și șapte erau grav rănite și peste patru sute avură nevoie de spitalizare. Natura patologică a atacului a fost pusă în evidență când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
identificase nepotrivirea. Ezitarea încetă. Își trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu o intuiție fulgerătoare că până la apariția în scenă a lui Peters nu fusese îngrijorat și că de fapt, starea lui inițială fusese... care? Amintirea îl electriză. Gândul i se întoarse la momentul în care își recăpătase cunoștința. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
atât de deliberat în mintea lui Craig, cunoștințele doctorului fuseseră integrate atât de ușor și natural cu cele obținute de la Peters, încât acum îi venea greu să creadă că informațiile nu fuseseră ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi, încruntându-se, la femeie. Fusese acolo, în cameră, aplecându-se deasupra lui. Spusese că de-abia intrase. Intrase fără să fie văzută, într-un ascunziș de proscriși hăituiți și vigilenți. Părea ridicol. Nehotărâți ce să facă cu ea, oamenii o închiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut. Rolul de conducător care îi fusese acordat îl descumpănea. De câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Și, mai bine să ți-o spun de acum, am început să mă satur. Toată această afacere - își flutură încet brațul - este prea tâmpită pentru a putea fi descrisă. Încep să mă întreb dacă nu mi-am pierdut mințile. Se încruntă la ea. Dă-mi voie să te întreb ceva: este posibil să faceți rost de o navă care să ne ia în scurt timp de aici și să salveze viețile tuturor celor de la suprafață? Privirea Anrellei era liniștită. Răspunse calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Cu o baterie de dimensiuni normale temperatura ar fi prea mare. Dar cred că am putea scăpa de ultimele patru zerouri, cele mai periculose, folosind o baterie uscată, mică, de putere redusă, și am rămâne astfel în siguranță. Se întoarse încruntându-se și spuse: - Să nu pleci, Haines. Rămâi aici la fermă. - Da, domnule Craig. Craig plecă îngândurat; apoi se opri din nou. Se gândi: Ce spusese oare tânărul?" Cu ochii mari, se răsuci și privi la Haines. Acesta se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vârstă. Duceți-vă la Mountain Lake. Faceți o escapadă, luați-vă o zi de repaos. Duceți-vă, nu mai stați! Când reveni lângă Anrella, ei deja părăseau veranda. Trecură vâjâind, două minute mai târziu, în două automobile hodorogite. Anrella se încruntă la Craig. - Din punct de vedere psihologic povestea a fost total greșită, spuse ea. Bătrânii șobolani ai deșertului nu acceptă de obicei sfaturile unor tineri. - Ei nu sunt șobolani ai deșertului. Sunt vai de capul lor. Pentru ei un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
amenințată de... osteită! Cu toate protestările ei, Adela a trebuit să se ducă în casă și să-și elibereze piciorul. Când am fost chemat înlăuntru, am găsit-o într-un fotoliu, cu piciorul gol atîrnîndu-i sub poala rochiei negre. Stătea încruntat de serioasă, cu mâinile părăsite pe brațele fotoliului. Dar când am îngenuncheat, ca un paj, să-mi exercit meseria, nu și-a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar galantă. Nu avea nimic. Nici un simptom îngrijitor. Nici măcar un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
furate din casa lui Bob și a lui Edie Burwick.“ — Ce drăguț! a exclamat doamna Silsburn, clătinând din cap. Într-adevăr drăguț! Eu am încercat să sugerez prin expresia feței mele că nu puteam citi inscripția fără ochelari. Mi-am încruntat ochii, neutru. S-ar fi zis că doamnei Silsburn nu-i mai venea să restituie pliculețul cu chibrituri proprietarului său de drept. Când l-a restituit totuși și locotenentul l-a vârât în buzunarul de la piept, doamna a spus: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe la noi, în drum spre casă, venind de la o partidă de pinacle. După cum arăta, probabil că avusese toată seara cărți proaste. Oricum, a intrat în apartament, hotărât să nu-și scoată paltonul. S-a așezat. S-a uitat la mobilă, încruntându-se. Mi-a întors mâinile cu palmele în sus ca să inspecteze dacă am pete de nicotină pe degete, pe urmă l-a întrebat pe Seymour câte țigări fumează pe zi. I s-a părut că a găsit o muscă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul, În timp ce Mașa Își lăsă neputincioasă mâinile În poală și ridică din umeri. - Și viitorul? Își Încruntă sprâncenele oaspetele. - Viitorul e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În direcția peretelui vecin. - Unde dincolo? - Pe celălalt perete, răspunse Extraterestrul. Mașa privi peretele opus și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pește cuțitul În tine sau te lasă cu burta la gură și pe urmă du-te și caută-l pe altă planetă și, când ajungi acolo, vezi că are nevastă și o groază de copii...“ Sprâncenele arcuite ale Mașei se Încruntară la gândul că, umblând atâta În căutarea necunoscutului, ar fi dat peste o casă din care s-ar fi arătat o nevastă bărbătoasă, ținând În brațe un plod și cu alții agățați de poala ei. Ce i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care intenționat Îl ocolise de câteva zile.Dar,cum de ce ție frică nu scapi, Șeful Șantierului scoase capul pe fereastră anunțându-l. „După ce rezolvi toate amănuntele cu beneficiarii, urcă până la mine. Am unele comunicări de făcut...!” Tony Pavone se Încruntă. Știa ce avea să urmeze...! De data aceasta Însă, avea să-l refuze cu delicatețe, făcându-l să Înțeleagă: sfârșitul lunei e aproape iar lui nu-i mai ajungea timpul să colecteze producția evaluată la peste două milioane lei, care desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
propietate numai la sesizarea verbală a oricărui informator...!! Motivând posesia unor arme de foc, ori valută Occidentală, Îți scotocesc casa Într’o așa manieră Încât după plecarea lor stricăciunile te va costa multe parale să le remediezi...!! Tony Pavone se Încruntă. „Proaste legi...! Nu-mi aduc aminte să fi votat o asemenea aberație...!! Adică cum? Omul nu mai este stăpân În propia lui casă in timp ce siguranța zilei de mâine e călcată in picioare de către cei puternici...?” „Vezi dacă nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un individ Îmbrăcat dezordonat. În mână ține un fel de mapă ce imita pielea și din care unele hârtii erau agățate gata să se Împrăștie În toate direcțiile. Dădu mâna cu Șeful Șantierului și privind pieziși la Tony Pavone, se Încruntă. „Îți ordon Imediat, părăsește Încăperea,a-i Înțeles...!?” Felul disgrațios În care individul Îl dăduse afară din birou Îl indignă și numai rațiunea Înțeleaptă Îl opri să nu se Întoarcă Înapoi să-i administreze o lecție de bună cuviință. Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să i-o Înmâneze semnată, precizând. „Urmărește să nu avem probleme cu plata materialului...!” De nerecunoscut sărmananul petec de hârtie, saturat cu semnături contra ștampilate mai avea de trecut un singur opstacol, serviciul desfacere. După cum se aștepta, Șeful acestui serviciu Încruntă sprâncenele. „Zece mii de metri patrați...? Imposibil domnule...! Nu am Înebunit să las magazia fabricei goală... Totuși, uite, să nu te refuz, poți ridica cinci sute de metri pătrați!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor fiind la un pas să explodeze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela dosar, reparând greșeala instanței de fond. Mulțumesc...!” Întreaga asistență din sala de recurs aproape,nu mai respira, Însă unele femei au fost auzite suflându-și nasul și plângând Înfundat. Judecătorul de recurs, ce se potrivi să fie femeie, se Încruntă aspru la Tony Pavone, rostind. „Mai ai ceva de zis...?” imediat Însă retractă. „Consider, pierdere de timp...! Avocații apărării au spus tot ce aveau de spus. S-a irosit mult timp, iar noi am depășit minutele acordate audierii unei singure
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Horezu, Enache și În mod special de Niculescu ce cheltuie sume imortante prin cârciumi nu mai puțini cu femeile...! Îmi trebuesc probe...Probe palpabile, Înțelegi...? Dacă ești de acord, numele ți-l voi spune imediat. Hai, bate palma...!” Tony Pavone Încruntă privirea. „Îmi propuneți un târg suficient de murdar. Să trimet În pușcărie, colegii mei de muncă...? Să devin informatorul miliției...?” Oferta era destul de tentantă. Desigur un ageamiu ar fi căzut repede În capcană Însă el, care pătimise atâtea de pe urma lor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și furculițe de ruj. În versiunea Shulei, tatăl ei avusese conversații cu H.G. Wells ce duraseră câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]