916 matches
-
gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o țesătură de aur și pânzeturi subțiri, sub un boschet de trandafiri de damasc, situat lângă o fântână. Patru doamne care se aflau așezate aici s-au ridicat și l-au pus pe Rinaldo în fruntea mesei, într-un jilț încrustat cu mărgritare. A început un ospăț minunat; cu fripturi gustoase și vinuri pe cât de parfumate, pe atât de dulci, servite în cupe bătute cu pietre scumpe; apoi către sfârșit, o muzică de harfă și flaute se auzi în depărtare, iar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ajuns în câmpia cu giuvaieruri. Rinaldo, când s-a văzut în mijlocul atâtor bogății și-a amintit de sărăcia garnizoanei sale din Montalban, și nu s-a putut împotrivi ispitei de a lua ceva cu el. Un lanț gros de aur încrustat cu diamante mai ales, a fost prea mult pentru rezistența lui, astfel că s-a aplecat și l-a luat, fără a se sinchisi de mustrările lui Roland. In momentul când l-a luat un vânt înfricoșător s-a iscat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
primejdiile întreprinderii. Panoplia se afla sub paza unui cavaler, a unuia dintre nenumărații tineri care zadarnic încercaseră s-o dobândească și fuseseră făcuți prizoneri de către zână. Tot vorbind ei așa, au ajuns la castel care era clădit din alabastru și încrustat cu aur. Dinaintea acestuia, pe pajiște,sta un cavaler înarmat până-n dinți, care nu era decât Gadsso, regele Siricaniei. La vedrea lui Mandricardo și-a lăsat viziera și se pregăti de atac ;păzitorul castelului era și el gata de luptă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vrăjmașul său a fost strivit sub greutatea cavalerului Mandricardo, când și-a mai revenit , întrucâtva din buimăcială, s-a asigurat de moartea șarpelui, a prins a cerceta locul în care căzuse și a văzut că se afla sub o boltă încrustată cu metale prețioase și iluminată de un foc de cărbuni. În mijloc se afla un coșciug de fildeș, iar în el sta întins, ceea ce părea afi, un cavaler în armură, dar în realitate era un trofeu gol, compus din bogatele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
emoție. Recunoscător pentru ajutorul ce i l-au dat, el le-a mulțumit, și, nevenindu-i să le refuze, le-a urmat spre porțile etății. Această mare și frumoasă intrare era împodobită cu un potic format din patru coloane uriașe, încrustate de sus până jos cu diamante. Dacă erau veritabile sau artificiale ,asta n-o pot spune. Dar ce importă că ele apăreau ochilor ca niște diamante și nimic nu putea fi mai vesel și mai plăcut în splendoarea lor. Pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acestuia de matori și s-a căsătorit cu fericitul Medor. După nuntă, Angelica dorind să-și învestească soțul cu suveranitatea țărilor ce-i mai rămase, a luat cu el drumul Răsăritului. Ea păstrase dealungul aventurilor sale o brățară de aur încrustată cu pietre scumpe, dar al contelui Roland. Neavând nimic altceva asupra sa, pentru a-l răsplăti pe bunul cioban cu a lui soție, care îi slujiseră cu atâta devotament, ea și-a tras brățara de pe mână și le-a dăruit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și soția sa Mitrofana, în anul 1608. La el s-a lucrat timp de 6 ani ... Pe fondul roșu al catifelei are reprezentată, în fir de aur și argint, Plângerea lui Iisus (Punerea în mormânt a Domnului). Aureolele sfinților sunt încrustate cu perle autentice, iar aureola Mântuitorului are 3 rubine în 3 casete mici de aur, frumos decorate. Scena este încadrată de o inscripție în limba slavonă: „Acest aer, închipuirea Dumnezeescului Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, s-au făcut de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Varlaam Mitropolitul Moldovei, ce se păstrează în biserica mare a Mănăstirii Secu Daruri rătăcite Mănăstirea Secu, în clepsidra timpului, numără nenumărate generații de călugări, care s-au nevoit în multe chipuri la întărirea și înflorirea mănăstirii lor. Unii și-au încrustat urma pe papirusul vremii, alții și-au trecut sub tăcere ostenelile lor. Și unii și alții au înscrise în Cărți de aur numele lor în Veșnicele Lăcașuri ale Tatălui Ceresc. Mulți călugări de la Secu s-au făcut ctitori de cultură
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fără să știu ce vreau și cine mai sunt, am cunoscut o... doamnă cu ani buni mai în vârstă ca mine. Îmi plac mult de tot femeile ma ture, cele ce par mereu atât de grave, de intangibile, atât de încrustate în tiparele propriei vieți și care totuși, când se hotărăsc să se elibereze de ele, devin cele mai dulci și mai senzuale iubite cu putință. O astfel de femeie minunată avea să vină într-o seară de iarnă, pe ninsoare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
semnături, înscrise pe corpul meu de bordul și de suprafețele de control ale mașinii cu care intrasem în coliziune. În timp ce-mi mângâia penisul, am dus mâna de la pubisul la cicatricele de pe coapsele ei, pipăindu-i acele pasarele moi încrustate în carne de frâna de mână a mașinii cu care intrase ea în coliziune. O țineam de spate cu brațul drept și-i simțeam amprenta pielii zbârcite, puntele de întâlnire ale geometriilor emisferice și rectilinii. I-am explorat cicatricele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lucru, dacă le dă o binecuvantare în situația de față. Preotul a spus că se poate, se mai fac excepții și că ar fi bine să aibă și verighetele. Cutia cu verighete se afla la Frusina acasă. Pe ele erau încrustate numele lor: Frusina și George. Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar în duminica aceea. Însă, preotul i-o luă înainte și-i spuse
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu anotimpul, ne fie gândul veșnic lângă sori. Pe orologiul timpului rămână scris, că am răsărit cu primăvara-n gând și am trecut prin clipe,iar timpul nu ne-a zis că ne-am oprit cu clipa în pământ. Rămână încrustat pe-al timpului cadran că am trăit secundele cu gândul, că viața n-a trecut în van și n-a plecat în vânt cu vântul. Pe nicovala timpului rămână veșnicia trecerii noastre pe sub cer făr de păcat, cu ceru-apoi să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate. În diverse colțuri erau plasate străji în armuri, cam de dimensiunea cavalerului meu. Țineau între chelicere niște sulițe cu vârfurile vopsite în roșu, purtau coifuri cu boturi ascuțite, o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
actul conversației, M.M. intra într-o stare de confuzie și tăcere totală. Te privea ca și cum ar fi înțeles perfect sensul întrebării, dar fie refuza ori, mai degrabă, nu izbutea să-ți răspundă, pesemne negăsind în tine la acel nivel profund, încrustat în matricea ta, informația necesară. Îndată ce-ți reformulai întrebarea în limba maternă, figura i se destindea dintr-o dată, apoi urma un elaborat proces de compilare ce producea în scurt timp răspunsul. Mult disputata și controversata teorie darwinistă pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de penetrant și dureros în minte. N-aveam să uit pentru multă vreme acest cuvânt. Dar iată că ploaia s-a oprit subit. Ușa s-a deschis larg și trei oameni în sutane, cu niște cruci masive de lemn, frumos încrustate în argint, atârnate de gât, au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
monede În geografia acelui oraș, la fel cum erau și În aceea a vieții... Mai făcu câțiva pași de-a lungul unei străduțe care dădea Într-o parte a piațetei și recunoscu de departe poarta cu ușorul pe care fuseseră Încrustate Însemnele Artei. Străbătu ultima bucată de drum parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar fi deplasat purtând o lampă. Locul avea Înfățișarea aparte a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și despre altele. Dădu să plece, Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Emoțiile de dinainte de nuntă au redus regimul alimentar al lui Lucille la de sistemul spartan la cel etiopian. Porumbeii din Central Park sunt mai bine hrăniți decât ea. — Vai, Claire, draga mea, arăți..., Lucille își încheie propoziția apăsându-și mâna încrustată cu bijuterii pe decolteul pistruiat și scheletic - presupun că acesta e un gest care ține loc de cuvinte, de orice adjectiv. Apoi își finalizează ideea: — Arăți exact ca mama ta. Stop cadru - oare Lucille chiar a spus ceea ce trebuia? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fusese atent la felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se obișnuise, Înainta pe drumul acela demult părăsit și pe care ea l-ar fi putut găsi cu ochii Închiși: urma drumului ascuns acum de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus, spuse el Încet, aproape fără voie. Să-l Întâlnească tocmai acolo, În mica stepă maghiară, redevenită pustă În ’56 . Îi veni În minte Regina și poarta metalică de la Vorkuta maia, inseparabile În nepotrivirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din pene de struț, legate de câte o coadă lungă din nuiele tinere împletite în patru. Tefnaht se uită la Auta fără să-și arate mirarea. Lăsă din mâini o tăbliță și un stil de aramă, cu mâner de aur încrustat cu oricalc. - Stăpâne... începu Auta, înclinîndu-și trupul în fața lui. - Știu: iar ai venit să ceri îndurare pentru robi. Nu ți se pare, Auta, că rostul venirii noastre aici nu este de a ierta pe cei de care are nevoie pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]