1,002 matches
-
cuvântul meu de ofițer! Domnilor, să‑i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-i vorbească: ― Voi fi cît mai franc cu dumneavoastră, domnule Neelan. Arsenalele au motive să creadă că Derd Kershaw și fratele dumneavoastră au inventat un sistem de propulsie interstelară. Există dovezi că Împărăteasa din Isher s-ar opune cu îndîrjire dării în vileag a unei asemenea invenții. Ca atare, Kershaw și fratele dumneavoastră se află în mare primejdie de a fi întemnițați și uciși. E de o importanță vitală să descoperim unde-și construiau dispozitivul și ce li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
e ascunsă nava și s-o atace cu toată forța lor? DE NENUMĂRATE ORI ÎN CURSUL ACELEI DIMINEȚI NESFÎRȘITE, SE GÎNDI: NAVA TREBUIE DISTRUSĂ ACUM, PÎNĂ NU E PREA TÎRZIU". DAR DE FIECARE DATĂ ÎȘI ÎNFRUNTĂ DEFETISMUL DISPERAT CU O ÎNDÎRJIRE MANIFESTATĂ PRIN BUZELE STRÎNSE. CASA ISHER NU-ȘI PUTEA PERMITE LUXUL DE A DISTRUGE UN ASEMENEA SECRET. ÎNTR-O BUNĂ ZI AR PUTEA JUCA UN ROL VITAL ÎN APĂRAREA CASEI IMPERIALE ÎMPOTRIVA RENAȘTERII DUȘMANILOR. ZÎMBI VĂZÎND CÎT DE NEHOTĂRÎTĂ E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sfîrșitului Arsenalelor. Așteptă să le recapete atenția, apoi le vorbi repede: ― Domnilor, calmați-vă. Marea voastră organizație nu este cîtuși de puțin în primejdie. Situația de față nu s-ar fi stîrnit dacă nu m-ați fi urmărit cu atîta îndîrjire. Așa, ca să știți, însuși întemeietorul organizației, Walter S. de Lany, a recunoscut primejdia pentru stat reprezentată de un corp invicibil cum este cel al Făuritorilor de Arme. El a întemeiat și un grup de supraveghetori amicali care să nu scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
te doboară la pământ. Așa pățim și noi : ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai pomenesc numele sau să-mi mai amintesc de timpul pe care Îl pierdusem alături de ea. Prin cine știe ce stranie rațiune, m-am simțit Împăcat. MÎnia care mă scosese din casă se evaporase. M-am temut să nu revină, cu o Îndîrjire reînnoită, a doua zi. M-am temut că gelozia și rușinea aveau să mă consume lent, odată ce piesele celor trăite În acea noapte aveau să cadă prin propria lor greutate. Mai erau cîteva ore pînă În zori și mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în beci și-a cerut răscumpărare. L-au arestat pentru că una a murit de inimă. Cea de-a doua însă l-a apărat cu îndârjire: „Nu m-am mai distrat așa din ’35... Ce vină are bietul om că a murit doamna Cati? Dar a murit cum îi place ei, de când visa să ajungă la ziar, măcar o dată...”. Într-o buturugă de fag, un țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de slăbiciune. Mă Întreb dacă nu cumva cei care Își dedică Întreaga viață religiei nu sunt și ei niște oameni obosiți. Imaginea de om plin de vitalitate pe care și-o impusese despre sine Îl făcea să se disprețuiască cu Îndârjire de Îndată ce resimțea cel mai mic semn de oboseală. În asemenea momente Își descărca preaplinul de adrenalină. Mecanismul acesta nu era deloc greu de Înțeles și, dacă l-ar fi conștientizat mai devreme, n-ar mai fi fost nevoie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că era auzit și de altcineva în afară de mine. Deodată, ca și cum se hotărâse să spună ce avea de spus cu orice risc, a început să vorbească. Avea, în vocea strangulată de emoție și de grabă, ceva neobișnuit, necunoscut, un amestec de îndîrjire și frică. Era glasul unui om încolțit, hăituit, care, probabil, se uita în jurul lui tot timpul, simțindu-se pândit, urmărit, studiat. Așa cum eram eu însămi în perioada aceea, de fapt. Mă temeam să umblu pe stradă, mă temeam să vorbesc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au de plătit, copiii vor avea liniște? Că se vor putea duce unde vor și vor putea face tot ce vor? Toată viața îi va urmări nebunia ta. Și, fără nici o vină, vor plăti ei." Simțea în tonul ei o îndîrjire pe care nu i-o cunoscuse înainte. O ură de care n-o crezuse în stare și care a ajuns la paroxism când s-a auzit că prietenul căruia îi împărtășise la telefon bănuiala lui a fost mușcat de un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că scriam, Eleonora mă privea mirată. Se învîrtea în jurul meu, mă întreba. Până la urmă a trebuit să-i explic. Atunci m-a lăsat liniștit să-mi termin "procesul". I-am fost recunoscător pentru asta și am uitat orice urmă a îndîrjirii pe care o avusesem împotriva ei. "Am nedreptățit-o", mi-am spus. De aceea, când am terminat i-am dat foile. Dacă vreți să aflați ce cuprindeau, iată, domnilor... Vă asigur că mă veți cunoaște astfel și mai bine. 23
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de la Începutul noului an, mai exact de la ora zero a acestei zile de Întâi ianuarie În care ne aflăm, nu se semnalase În Întrega țară nici măcar un deces. Unii credeau, de exemplu, că zvonul s-ar fi născut din surprinzătoarea Îndârjire a reginei-mame de a nu renunța la puțina viață care-i mai rămăsese, dar adevărul este că obișnuitul buletin medical distribuit mijloacelor de comunicare În masă de biroul de presă al palatului dădea asigurări nu numai că starea generală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fața, înalță un braț nesigur în aer, iar brațul acela tremură. Pentru că i-am găsit sexul, slab ca restul, și îl apuc imediat și pe al meu. O împing spre perete, repede. Și mai repede. Cu capul galben aplecat cu îndârjire în jos, pare o marionetă lipită de perete. O trag în sus, prinzând-o de maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înainte de vreme din cauza Liviei, era aplecat peste Rodolfo, bărbatul lui Adele, strălucitul avocat care în timpul liber juca într-o trupă de amatori și care în vara ce avea să vină va fi divorțat de săraca Adele, închizându-i cu o îndârjire avocățească robinetul privilegiilor, de la o zi la alta, fără milă și fără rușine. Dar viața este dulce, pentru că se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea, departe de viitorul ei, își scutura capul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Paneloux să ia cuvântul și de vreo cincisprezece zile el se smulsese de la scrierile sale despre Sfântul Augustin și Biserica africană, cu care își cucerise un loc aparte în ordinul lui. Având o natură impetuoasă și pasionată, el primise cu îndârjire misiunea care i se încredința. Cu mult înaintea acestei predici, se vorbea despre ea, și ea marca, în felul ei, o dată importantă în istoria acestei perioade. Rugăciunile săptămânii au fost urmărite de un public numeros. Nu fiindcă în vremuri obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ, CEI DESPĂRȚIȚI NU SE MAI SIMȚEAU STINGHERIȚI SĂ VORBEASCĂ DESPRE CEL CARE ERA PLECAT, SĂ FOLOSEASCĂ LIMBAJUL TUTUROR, SĂ-ȘI CERCETEZE DESPĂRȚIREA SUB ACELAȘI UNGHI CA ȘI STATISTICILE EPIDEMIEI. DACĂ, PÂNĂ ATUNCI, ÎȘI SUSTRĂSESERĂ CU ÎNDÂRJIRE SUFERINȚA LOR DIN NEFERICIREA COLECTIVĂ, EI ACCEPTAU ACUM SĂ LE AMESTECE. FĂRĂ MEMORIE ȘI FĂRĂ SPERANȚĂ, SE INSTALAU ÎN PREZENT, ÎNTR-ADEVĂR, TOTUL DEVENEA PENTRU EI PREZENT. TREBUIE S-O SPUNEM, CIUMA RĂPISE TUTUROR PUTEREA IUBIRII ȘI CHIAR A PRIETENIEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima nimănui decât pentru o foarte bătrână și foarte posomorâtă speranță, chiar cea care împiedică oamenii să se lase pe mâna morții și care nu e decât o simplă îndârjire de a trăi. În ajun, Grand nu venise la întâlnire. Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească. Toată lumea fusese pusă pe picioare. Spre prânz, Rambert a venit la spital să-l avertizeze pe doctor că îl zărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu un entuziasm de adolescent, se Înhamă la proiect. În curând, clădirea se Înalță pe o colină, În cartierul Bab Sendjan, În mijlocul unei grădini de narcise galbene și de duzi albi. Vreme de doi ani, Omar e fericit, lucrează cu Îndârjire; efectuează, ni se spune, experiențe uluitoare În privința previziunii meteorologice, cunoașterea sa asupra cerului Îngăduindu-i să descrie, cu exactitate, schimbările de climă pentru cinci zile succesive. Își dezvoltă, În egală măsură, teoriile matematice, deosebite de avansate; va fi nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
luat un pumn de nisip pe care l-a lăsat să curgă Încet, ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care se scurgea și ea Încet... Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din oboseala mea. Tragediile antice Îmi sugerează o idee aparent bizară: vorbind despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de Creon, dar cînd acesta Încearcă să-i ofere subterfugii pentru a se salva, ea refuză mîndră și chiar Împinge lucrurile În direcția morții. Prometeu strigă „eu Însumi” Împotriva zeilor; Oedip Împotriva destinului; Antigona Împotriva celor care Îi revoltă sensibilitatea; Îndîrjirea ei sumbră are aerul unui Savonarola antic; și totuși nu e ușor să gîndești și să vorbești astfel despre moarte... (...Creon știe că sînt mult mai primejdioasă murind decît trăind. Și vrea să mă convingă să trăiesc. Cunosc cum strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid. Buze groase, nas mare, chelie în creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase, prin efort și îndârjire, locul întâi, cuvenit altuia, celui care era însă prea boem și nepăsător. Deci, Ștefan, zis Fănică... trăise cu Laura, mititica pentru care își tot trăgeau pumni amatorii, apoi, scurt, cu Nora, apoi se însurase, surprinzător, cu Salomeea, fecioara uscată, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta vă lipsește. Este o forță, zău. Forța care stă în spatele nepăsării. Tavi a înțeles asta, sunt sigură. Încă de atunci. Privirea gazdei își pierdea, parcă, limpezimea, iar glasul devenea tot mai grăbit. — Momentul pe care îl cercetezi, cu atâta îndârjire, după patruzeci de ani... Cine știe, cine știe... Să privim mai bine actul următor al piesei. Azi, am ajuns să ne apărăm de oameni, cum te-ai apăra de câini. Să ne apărăm, cu câinii, împotriva oamenilor, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boltă ce‐ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU MAMA Deci iată cartierul de târg moldovenesc În pomi e
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii: „Mamă”. RONDELUL ROZELOR CE MOR E vremea rozelor ce mor Mor în grădini, și mor și‐n mine ș‐ au fost atât de viață pline, și azi se sting așa ușor. În tot, se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
greoaie și inadaptabilè, care nu mai are nici o trecere pe lângè oamenii, Asta e biserică! Dupè ce dè comandă de inscripționare, Ilarie se întoarce spre mine, privindu-mè direct în ochi, Matei, tu de ce nu te lași? De ce lupți cu atâta îndârjire că sè nu crezi? când el pune astfel de întrebèri, am senzația cè o voce fèrè trup, imaterialè și gravè, mi se adreseazè prin intermediul lui de undeva din eter, Eu?! dând cu ochii de ochii lui albaștri care pètrund pânè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]