36,508 matches
-
de un alt tractorist dacă Îl au pe Vaniușa? Abia după plecarea celorlalți la lucru aveam să aflu pricina. Bietul Vaniușa se Îmbolnăvise grav și nu mai aveau alt tractorist. Nu știu de unde a apărut un rus cu doi cai. Îndată m-au urcat pe un cal și, escortat de rus, am pornit la drum... Mergeam de trei sferturi de zi, dar nici pomeneală să se arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te rog să aduci niște apă proaspătă la mine În cabinet. Am musafiri. ― Acuma, noaptea - domnule profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai bună birjă și caii cei mai frumoși, fără să-i fi cerut acest lucru. Parcă mi-a ghicit intențiile.” - gândea profesorul despre nenea Mitru... Când au ajuns la poarta casei sale, a coborât. ― Un bob zăbavă, fraților. Mă Întorc Îndată - i-a rugat profesorul. A alergat În casă. ― Lia, am o mare rugăminte la tine. Îmbracă-te și hai cu mine. La poartă ne așteaptă o birjă. ― Dar ce s-a Întâmplat? E noapte... Unde mergem? ― Ai să vezi. Te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este mare consumator de energie. ― Voi avea grijă. Să trăiți, domnule profesor. În drum spre cabinet, profesorul l-a făcut atent pe nenea Mitru, care tocmai se Întorcea cu o brancardă goală de la sala de operații, să vină la el. ― Îndată, domnule profesor... ― Sărut mâna, doamnî... - a rostit țigăncușa când a intrat În cabinetul surorii șefe. ― Cum te cheamă pe tine - a Întrebat-o sora. ― Stanca mă cheamî. Stăncuța... ― Hai cu mine, Stăncuțo. Trebuie să te pregătesc pentru operație... Stăncuța a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl pe spate... Îi căzuse dragă „Arăpoaica” și abia aștepta s-o vadă cum arată după baie... La puțin timp, infirmiera s-a Întors, cu un pachețel sub braț. A deschis ușa cu grijă, să n-o sperie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când a presupus că s-a sfârșit contravizita, a ieșit pe hol, să vadă cum e „atmosfera”. O soră tocmai trecea spre sala de pansamente. ― Bună seara, domnule doctor. ― Bună seara. Spune-mi, te rog, dacă s-a sfârșit contravizita. ― Îndată va ieși domnul profesor. E În ultimul salon... Și-a luat cu el doar un opis al lucrărilor și a bătut În ușa cabinetului profesorului... ― Bună seara, domnule profesor. ― Bine ai venit. Ia loc. Înainte de toate, spune-mi dacă mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
legii, de a ieși din dilemă și viră o sumă destul de importantă de bani în contul școlii. Peste câteva zile, Mariana reveni de la maternitatea spitalului Pantelimon sănătoasă și teafără, cu cel de-al doilea băiat al lor, pe care hotărâră îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și în memoria lui Dociu Aranghel Stan, bunicul său matern, om de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din aceste zvonuri susținea că, de fapt, nu lupii le veniseră de hac celor trei glorioși militari de la răsărit. Nicidecum!... De unde lupi?!... Să fim, domnule, serioși!... că la Pusnicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Central, însoțiți, așa cum se cuvenea, de ștabii mai mici din părțile locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care le provocau. CAPITOLUL IV 1 Vacanța de vară se apropia de sfârșit și Victor Teodorescu se gândea tot mai mult la viața cea nouă pe care avea s-o înceapă odată cu primul său an de facultate. Peste vară, îndată după examene, el își permisese luxul de-a agăța vremelnic matematica-n cui, pentru că părinții săi socotiseră de cuviință să îl recompenseze cu un sejur de două săptămâni la munte, în Bucegi, unde drumețise și făcuse alpinism împreună cu un văr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Felicia. Numai de una, o corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o masă ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se ivi îndată și doamna Măgureanu, mică, vioaie și guralivă, despre care Felicia îi spusese lui Victor că toată viața ei fusese casnică, cu toate că era licențiată în litere de la Paris. Va să zică tu ești don juanul, zise femeia, intrând direct în miezul problemei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar la matematică n-avem nici un butoi cu praf de pușcă. É liniște și pace, interveni Victor, simțindu-se oarecum stingher printre ceilalți, care se puteau lăuda cu solidaritatea dintre ei și colegii lor. Dar nu e nici o problemă, adăugă îndată. Eu sunt alături de voi și cred că aveți dreptate. Trebuie să facem ceva acum. Să batem fierul cât e cald. Atunci fiți atenți aici, fraților, zise Ianolide foarte decis. Eu am o idee. Să facem un miting la universitate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care până mai adineaori implorase : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Sub cerșaful alb este părăsit pentru totdeauna de toți și de toate. În sfârșit, o impersonală voce rugoasă răspunde chemărilor ei : "Urcați-vă imediat în pat ! Vom veni îndată, avem și alte urgențe." Minutele care trec îi par Dorei chinuitor de lungi. Nefertiti s-a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele care legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par a fi alterate de vârstă. Privirea ochilor mari, care scapă arareori de sub pleoapele, te face să înțelegi de îndată că în spatele lor se găsește ceva. Deși îmbrăcămintea poate să fie cea a unui țăran de prin părțile locului, privirea pe care Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o amenințare. Nu putusem însă intui amploarea acestei amenințări. Mașina militară a venit într-adevăr din nou la numai câteva zile după prima zi a anului 1955. Cei doi ofițeri au intrat, veseli și amabili, în biroul lui Gerhard. De îndată, au comandat ca cele trei bătrâne să își facă bagajele, căci le vor lua cu ei să le ducă să-l întâlnească pe Vasili, pe care să îl urmeze apoi în localitatea în care urma școala. Ulitia, Ana și Olga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de urmăritori ale călăreților moldoveni care răsar de pretutindeni și tot așa dispar în necunoscut. Se interzice consumul mustului și al vinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ruten este de etnie rumuna. Și Mandrik ceh este, da el vrut neamț și atunci omenii zis la el Mein Drek, adica Cacatele meu. Atunci el spune că austriac, da tot Mein Drek rămas. Mai bine cântă-ne ceva că îndată îți vine rândul și morarul nu te așteaptă cu piatra în gol, că și așa ai povestit prea multe! Amu, amu! Pedure, verde pedure!/ Frumos chentă cucu-ntr-însu!/ Eu spus la cuc să tace/ Dar el suie pe-alte crace/ Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui. Destul de agitat, ba chiar aproape de panică, grăjdarul și-a început lucrarea cu râvnă și cu ură. Mai întâi l-a potrivit pe Roibu în poziția pe spinare, cu picioarele chircite în sus, și se pregătea să-i ia de-ndată fuduliile și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru operațiunea de castrare, piciorul contractat al armăsarului, acționat parcă de un resort nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai poate! Să i se dea pedeapsa capitală! Să terminăm odată cu relele din țară! Și-atunci mulțimea este informată că Știuca fuse condamnată la moarte groaznică, prin înecare, ca-n Esop, în fluviul nostru cel mai mare. Sentința fu executată îndată după pronunțare, în vâltorile de la Cazane. Uraa! Uraa! Uraa! De chinurile iadului să aibă parte pocitura!! Necazuri majore Chiar așa, iubiților, că el trebuie să dea socoteală pentru toate cele! Și pentru bune, și pentru rele! Și de ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte! Nici pasărea cerului nu îndrăznea să zboare peste sârma ghimpată, nici știrile radio-TV nu ajungeau la noi, darămite oamenii... Și-acuma-i greu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe noul ambasador al USA când acesta va ateriza la Aeroportul Șeremetievo 2. Data sosirii și ora exactă se vor comunica ulterior, preciza organul emitent în finalul adresei în care se mai atrăgea atenția că pregătirile trebuie să înceapă de îndată, fără nicio întârziere. Odată sarcinile repartizate în prezența unui tovarăș de la CC Komsomola, care a dorit să discute cu fiecare factor responsabil în parte, oamenii și-au intrat numaidecât în atribuții cu multă conștiinciozitate și cu râvnă în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu grăunțe de porumb, cinci cu barabule, șase kile de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către moara de la Vârfuri. Da-i-ar Dumnezeu sănătate lui bădia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te servesc cu ceva? Rom, te rog. Îndată. Îmi turnă în pahar. Soția mea.... Nu mă înțelege, înțelegi? Spune! Fără a se așeza, se apropie de scaunul meu, aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în cap nu-i rost să-i vorbești. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strângă de frig. Îi era rece. Ajunse pe bulevardul prietenului său. Nefiind atent pe unde mergea, se împiedică de un trup însângerat, înjunghiat. Se aplecă deasupra lui și îl recunoscu pe Dănuț. Auzi pașii unei ființe ce fugea și porni îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]