1,549 matches
-
Cu toate că Francie nu venise la Cloisters decât de o zi și un pic, o văzusem deja îmbrăcată în vreo douăzeci de ținute diferite. La micul dejun, avusese o haină de piele, până la brâu și o pereche de blugi foarte strâmți îndesați în niște cizme stiletto absolut oribile. La ședința de grup de dimineață purtase un costum business portocaliu, gen anii optzeci, cu niște umeri falși ca aceia purtați de jucătorii de fotbal american. La ședința de grup de după-amiază îmbrăcase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuia să încetez să mai fac greșeli. Iar pentru asta, aveam nevoie disperată și imediată de somn. Dar nu reușeam sub nici o formă să adorm! Agitată, mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simtă din nou atras de mine sau să mă comport ca un adult, ca o persoană care s-a schimbat foarte mult? Am decis să rămân la abordarea serioasă și sobră, așa că mi-am legat părul la spate, mi-am îndesat o carte despre diversele dependențe la subsuoară și m-am întrebat dacă Mikey-Lou mi-ar împrumuta ochelarii ei. Mikey-Lou n-a vrut să mi-i împrumute, deci mi-am dat seama că trebuie să joc cartea cu „odată, demult, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viață. Mă simțeam amețită și teribil de însuflețită - de fapt, eram încă mult prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga întâlnire. — Cred sincer că te-a plăcut, a murmurat ea înainte să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai clipeau. Nu mă duc decât să mă întâlnesc cu ea, Mar, am șoptit, cu toate că, la ora 9:30 am, eram încă singurele două persoane prezente din colectivul editorial. — Poftim?! a țipat Mara pe un ton scăzut. După ce mi-am îndesat în geantă mai multe copii ale CV-ului, m-am îndreptat către ușă. — Mă întorc, i-am promis. — Ai face bine să te întorci, a strigat ea după mine. * * * Era o zi de iunie neobișnuit de răcoroasă, dar, în vreme ce mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis portiera mașinii lui elegante de oraș și mi-a indicat, galant, să mă îndes înăuntru. — Freddy, te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-o bosumflare răutăcioasă. Îmi dădeam seama că fumega de nervi. — Te-ai descurcat bine, copile, mi-a spus Phil îmbrățișându-mă atunci când ne întorceam către etajul doisprezece. — Datorită lui David, i-am răspuns în vreme ce colectivul de la Grant Books se îndesa în lift. Lulu, se pare că eu nu am primit e-mail-ul referitor la schimbarea datei ședinței. știi cumva de ce n-am fost pe listă? — N-ai fost pe listă? mi-a răspuns ea, fără să-și întoarcă fața către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce se găsea în jurul lui. Alice l-a înșfăcat ca un alergător care preia ștafeta într-o cursă pe echipe și a ieșit pe ușă, strigându-mi peste umăr: — Dumnezeu să te binecuvânteze, Claire. Te rog să încui tu! În timp ce îndesam totul la loc, dosarul din spatele celui pe care-l scosesem mi-a atras atenția. Era etichetat „Prizbecki“. Vivian avea un dosar despre iubitul ei cel căsătorit? Nu e bine să-ți bagi nasul, Claire, m-am certat singură. Pune dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
etaje până la cancelarie și se duse la dulapul lui. Scoase de acolo un vraf de hârtii și un exemplar din Casa umbrelor, pe care își pusese în cap s-o ducă acasă de câteva luni, dar nu mai apucase. își îndesă hârtiile în buzunar și acolo dădu peste perucă. Dacă tot ajunsese până aici, ar putea foarte bine să găsească și o bucată de elastic. Așa ar izbuti să fixeze peruca pe capul lui Judy. Găsi o bucată într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
n-o tăiem pe javra aia în două. Forară în dreapta și la trei metri și ceva ajunseră la stratul de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca cine știe cât, zise Barney. Cine s-ar fi gândit că un țicnit o să-și îndese muierea în fundația unui colegiu de studii postliceale, unde mai și lucrează? zise sergentul. — îți îngheață sângele-n vine, nu alta, zise și Barney. între timp, profesorii se împărțiseră, ca de obicei, în facțiuni. Peter Braintree era liderul celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iasă curat ca lacrima. — Oricine-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie nebun, zise sergentul. — Sau un afurisit de geniu, completă cu amărăciune Flint. Iisuse, ce mai caz! oftă el și-și stinse țigara, îndesând mucul cu furie în scrumieră. — Ce propuneți să fac? întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu. Tu du-te la Tehnic și convinge-l pe șeful de-acolo să-ți spună ce crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fost mai întâi, oul sau găina, protoplasma sau demiurgul? Presupun că de data asta o să începeți cu ce-a spus Eva când ne îmbrăcam pentru petrecere. — De data asta, zise inspectorul, vreau să-mi spui cu exactitate de ce-ai îndesat blestemata ta de păpușă în puțul ăla! — Vedeți, asta e o întrebare interesantă, zise Wilt și se opri. în circumstanțele actuale, nu părea o idee prea bună să încerce să-i explice inspectorului Flint ce avusese în cap atunci când aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
i-ar oferi Evei timpul necesar să se întoarcă și să-i dovedească nevinovăția. Ar fi ca atunci când le dădea la anul II Instalatori de Gaz să citească Shane în timp ce el stătea pe scaun și se gândea cum s-o îndese pe Eva în puțul de pe șantier. Ar trebui să fie în stare să scornească vreo chestie complicată, ceva care să-i mențină într-o activitate febrilă. Cum îi ucisese? îi bătuse în baie până muriseră? Nu era destul sânge. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-o azi-dimineață. Nu Wilt. Porcul ăsta s-a gândit la toate! îi îneacă în propria lor baie. După aia îi pune în saci de plastic pentru gunoi și încuie sacii în garaj, iar între timp se duce acasă și apoi îndeasă păpușa în blestemata aia de groapă. Dup-aia se face duminică și el se întoarce, ia sacii de gunoi și-și petrece toată ziua în fabrica de mezeluri, singur și nestingherit... Ei bine, dacă vrei să știi ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Să le spună că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul avocat din alte vremuri. Își potrivea doar din când în când pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut două ore, închipuie-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă mișcați.“ Avea să înceapă cearta, ca totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic, erau prea obosiți. Năbădăiosul nu se lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l iei la palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam în momentul acela (faptele au ieșit abia mai târziu la iveală) că fata noastră ieșise din restaurant pe o ușă laterală și îndesa frenetic monede și bancnote în automatul de Coca-Cola de afară. A cumpărat cel puțin douăzeci de cutii din amestecul acela scârbos, saturat cu zahăr, și, una câte una, a golit tot conținutul fiecăreia dintre ele în rezervorul Oldsmobilului meu Cutlass
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
respectul față de tine, nu? — Da, îi ține isonul Lucy. Vrei să te iubesc, nu-i așa, unchiule Nat? Cam fără chef, scot portofelul și îi întind cei cincizeci de dolari. — Mare șmecheră ești, Lucy, mormăi. — Știu, mi-o întoarce ea, îndesând bancnotele în buzunar și blagoslovindu-mă cu unul din zâmbetele ei gigantice. Mama mi-a spus întotdeauna să am grijă de mine. Și înțelegerea e înțelegere, corect? Dacă te las să dai înapoi, n-o să-ți mai placă de mine. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu o să scriu un scenariu, și mama nu o să slăbească vreodată. Dar o s-o fac, o s-o fac, o s-o fac. Trebuie doar să mai pun câteva lucruri la punct. Cum ar fi să-mi fac ordine în cameră, în loc să îndes totul în șifonier. Chiar trebuie să pun totul la punct. Și să distribui chestii în dosare și să găsesc un loc adecvat unde să scriu. Poate o să-l rog pe tata să-mi facă un șopron unde să pot scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
clasa întâi. În cele din urmă scot cinci euro din poșetă și le cumpăr eu, doar ca să mă scutesc de deranjul de a merge din nou acolo. Mai rămăseseră deserturi delicioase la clasa întâi? mă întreabă una dintre fete în timp ce îndes jeleurile în mica mea valiză. — Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu mi le-a oferit mie, mormăi. Față-de-șarpe, ești așa de amuzantă. Față-de-șarpe, hahaha. Deodată se face liniște în spate. O liniște mormântală, de fapt. Eu sunt în genunchi, cu punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de-asta e așa naivă în privința piloților. Va învăța ea totuși, îmi spun. O, Doamne, da, cred că o să se învețe. Deodată îmi aduc aminte că am o scrisoare la mine. Mi-a fost lăsată în cutia poștală și am îndesat-o pur și simplu în geantă. Acum mi se pare un moment cât se poate de bun să o citesc. Pescuiesc plicul boțit din geantă. E scrisă de mână. Mă întreb dacă e de la un fan. Știu că poate sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mâncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întâmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja absolut mizerabil. Întâlnirea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dacă ești în mini. Mai știe și cum să facă pe zâna ca să iasă basma curată când e prinsă la‑nghesuială. Împart repejor o foaie de hârtie în mai multe coloane. Așa mai merge. E mult mai bine decât să îndes lucruri într‑o geantă, la întâmplare. În felul ăsta, nu o să am haine în plus, doar strictul necesar. Vestimentație 1: la piscină (soare) Vestimentație 2: la piscină (înnorat) Vestimentație 3: la piscină (când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc acasă. Când ajung la colțul străzii noastre, mă opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper să mă pot strecura în camera mea fără să fin văzută. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]