1,581 matches
-
mai mult de o sută de mărci. Păreau a fi pentru uzul personal al Roșcovanului. Am Încuiat mașina și am strecurat cheia În țeava de eșapament, așa cum mă rugase. Apoi m-am dus Înapoi la costumul maro și i-am Îndesat două doze În buzunarul de sus. Asta ar trebui să-i intereseze pe băieții de la Alex, am spus. În afară de a-l omorî cu sânge rece, nu m-am putut gândi la altă modalitate sigură de a mă asigura că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Pierzi. E ca și cum ți-ai acoperi urechile atunci când furi un clopot - crezând că nimeni nu o să te audă. Știi în ce te transformi? O fățarnică. Da, da, în asta te transformi. Ea încearcă să nu-l ia în seamă. Își îndeasă în gură găluștele și mestecă de zor. Încearcă să se convingă că el își varsă nemulțumirea pe ea și că nu o face cu intenție rea. Că nu are unde-și depozita mânia în altă parte. Că ea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
picant. Ea înfulecă precum un lup, cerându-și scuze pentru maniere. Viața în Yenan e mult mai grea decât la Shanghai, nu-i așa? zice el. Ca un tată, o privește cum mănâncă. Ea dă din cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de carne și îi dă drumul în castronul ei. Apoi remarcă: Consider delicioasă mâncarea în comparație cu ce mâncam în timpul Marșului cel Lung. Am mâncat scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că nu ești unul dintre personajle shakespeariene. Însă uite ce faci! Îndeși marxismul într-o lanternă - pe care o folosești doar ca să-i examinezi pe ceilalți. Nu mă face să mă simt prost cu așa-zisele tale cunoștințe de literatură occidentală. Îmi aduci aminte de broscuța care trăiește pe fundul unui puț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o distanță de câte trei picioare. Douăzeci de stâlpi. Buruienile sunt până la brâu. Vântul e aspru. Prizonierii sunt scoși în șuturi din camion și legați de stâlpi. Le sunt scoase cârpele de la ochi. Chipuri lipsite de culoare, unele cu prosoape îndesate în gură. Comandantul plutonului de execuție strigă ordinul. Unii dintre prizonieri încep să-și piardă cunoștința. Capetele le cad la piept, de parcă deja ar fi fost împușcați. Fairlynn tremură îngrozitor. Se chinuie să respire. Brusc, picioarele ei încep să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai multe răspunsuri decât întrebări și o natură atât de colcăitor de risipitoare, încât nici un experiment nu avea vreo importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere îndesau ouă peste tot, de la stâlpii de telefon putrezi până la coșurile fumegânde. O invazie de grauri se rotea în văzduh, descinzând, din câte îi spunea Daniel, dintr-o mână de păsări eliberate în Central Park, în urmă cu un secol, de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
braț. Ții minte. Cum stăteam pe bancheta din spate sute de kilometri, nici la pipi n-aveam voie, iar tu și prietenul tău, domnul Thurman, pălăvrăgind de parcă ați fi fost... Își eliberă brațul și înțepeni. Își îngustă ochii și-și îndesă căciula pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber nu-și putea imagina decât foarte vag cum de continuase să spere în așa ceva. Cum anume trecuse de selecție speranța, de-a lungul atâtor ere, asta Weber nu-și putea explica. Își făcuse ordine în cameră înainte de venirea lor, îndesându-și lucrurile în dulapuri și sertare. Îi scăpaseră o pereche de șosete, un pahar de milkshake și cartea lui de pe noptieră - Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii - pe care nu le mai putea recupera acum fără să atragă atenția. Camera nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se să se calmeze, prefăcându-se că e el. — Cred că ar trebui să plec. Probabil că ai dreptate, spune el, și iese din casă. Ea se învârte prin apartament multă vreme. Până la urmă, se împleticește până-n dormitor și își îndeasă hainele într-o geantă. O să se întoarcă și o s-o oprească, o să-i asculte explicația. Dar el e la fel de dus ca și fratele ei. Intră în bucătărie, pune mâncarea în cutii vechi de fasole și le vâră în frigider. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu, spune Weber. Străinul îl măsoară, bănuitor. —Ba cum să nu. Bărbatul care își confunda viața... Nu sunt eu, insistă Weber. Eu lucrez la asanarea solului. Stewardesele aleargă în sus și-n jos pe culoar. O pasageră din fața lui își îndeasă un animal tocat în gura uriașă. Corpul lui Weber se chircește înăuntrul costumului său pătat și distrus. N-a mai rămas nimic din el, în afară de acești ochi noi. În propriul lui cap supraaglomerat, imaginile zilei ce trecuse se întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Până să vină el în pat, eu mă masturbam. În capul meu rula un film în care aveam o aventură cu Ariana. Eram împreună în televizor și nimeni nu se uita la noi. Când simțeam că încep să adorm, îmi îndesam totdeauna pătura pe sub picioare, mă înfășuram în ea ca într-un sac de dormit. Nu se știe ce stafii pot să apară după ce ai închis televizorul. Ieri, pe la ora prânzului, am ieșit în stradă, din fața gării am luat autobuzul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spus. „Te simpatizează. Și dacă vrei, poți să-i scrii deja signorei Maria.” Privind pe fereastră și printre treptele scării de incendiu, i-am văzut pe tata și pe domnul Sanowsky mergând spre mașină. Domnul Sanowsky se chinuia să-și îndese în mâneca hainei o bucată de lemn lungă și lustruită. Îi cădea mereu, iar el înjura. Casa avea o grădiniță în față. Asta nu însemna că am fi locuit la niște oameni bogați. În America, fiecare casă are o grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
însereze. Când tata s-a întors acasă, l-am recunoscut de departe. Am dat fuga la gard, însă tata n-a râs. Când nici măcar nu zâmbea, însemna că nu i-a mers bine. Domnul Sanowsky se străduia întruna să-și îndese aceeași bucată de lemn în aceeași mânecă. Nu reușea. A dat în ea cu piciorul, izbind-o de poarta grădinii. Tata părea să care o sută de kilograme în spate. M-a luat în brațe și m-a dus înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe el, iar Toni îl examina cu priviri de expert. Spunea: „Asta e bine, asta e rău, asta bate la ochi” și așa mai departe. Tata îmbrăca mereu paltonul acela, făcea piruete și se uita în oglindă. Pe urmă au îndesat în buzunare tot ce au găsit: sticle goale, suluri de hârtie igienică, ambalaje de la cârnați, scrumiere, umplându-le până la refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebui să aduci totul încoace, chiar nu mă pot mișca. Am rupt o bucată de pâine, am întins cu ea în unt și apoi am rupt un colț de brânză. După ce le-am turtit la un loc, mi le-am îndesat în gură fără mari fasoane. Mi-a luat ceva timp să mestec și să înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am dat seama că stăteam cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
secundă capul. Mi-aș fi dorit să nu facă asta. Arăta ca propria mască mortuară, făcută din marmură cerată de origini antice. Poate i s-ar fi potrivit unei persoane cu o structură osoasă impecabilă, dar fața lui mare și îndesată de irlandez nu era demnă să o poarte. Ochii lui, care de obicei erau de un albastru deschis, senin deveniseră acum mici, roșii și înfundați în cap asemenea celor ai unui porc venit direct din iad. Părea că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate în același timp. Purtam colanți de catifea, un pulover cu guler și haina mea de blană artificială și căutam orice mijloc de a mă încălzi. Am pescuit din geantă căciula mea de blană cu urechi, pe care mi-am îndesat-o pe cap. Abia mă spălasem pe cap și nu voiam să am de-a face cu vreo răceală. Eram o apariție rară pentru Randolph Terrace, mult prea boemă. Așa cum mi-am închipuit mi-a luat ceva vreme să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scos mai mult bănet din Țara Românească? Or fi învățat și ei că domnul bogat plătește în haznaua sultanului, iar cel sărac în buzunarele creditorilor din Fanar. Și totuși? Își scoase calpacul cu blană de samur de pe cap și-și îndesă în locul lui o căciulă la întâmplare, a nu știu cui din cei adormiți, se îndreptă de spinare stăpânindu-și un geamăt - îl dureau oasele la fiecare mișcare -, deschise ușa, pe sală nimeni, în firidele lor ardeau opaițele și frigul pătrundea aspru de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încât pânza a tremurat. Am auzit-o pe tanti Mae înjurând sănătos. Camionul s-a oprit. Am ajuns în josul dealului. Am sărit din camion și am înșfăcat vioara lui Clyde exact când era cât pe ce să pice. După ce am îndesat-o înapoi înăntru, am mers la ușa din față. Tanti Mae spunea: — Bine, Clyde, dar foarte puțin. Am pus mâna pe mânerul de la ușa camionului ca să o deschid, dar tanti Mae mi-a spus: — Uite, dragă, du-te și așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aude de nuvele, de poezii, face urît, e nenorocire. BUNICUL: Săracul. El ar vrea să fie ca mine și de aceea... EDITORUL: Un complex de substituire? BUNICUL: Exact. Trebuie să vă substituim cu altcineva. Spuneți că sînteți de la telefoane (îi îndeasă pe cap un fes al lui, Fiica îi dă o sculă, el se apucă să umble la telefon). FANE (intră brusc, cam rătăcit, îl observă imediat pe editor): Bună ziua. S-a stricat ceva? BUNICA: Da, telefonul. Dînsul e de la telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fără cale de scăpare. În cele din urmă, cea care ne pune în mișcare e Maimuța. Se apropie de Lina, se înalță deasupra ei (of, Doamne, nu mi-e ea de-ajuns? nu mi-o fi ajungând cu vârf și îndesat pentru nevoile mele? câte pule am?) și își băgă mâna între picioarele fufei. Ne-am imaginat scena asta dinainte, în fel și chip, am visat-o cu glas tare timp de luni de zile și, cu toate astea, rămân ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
început câte un borcan de bulion sau o sticlă de ulei în contul lui Mugurel, că i-l țineau printre copiii lor, să se joace cu ei cât era la cantină, dar cu timpul le dădu tot mai mult, Mirelo, îndeasă-le cu carne și conserve, ulei și zahăr, sacoșe cu cartofi și roșii, și deja ți-ai luat pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un cătâr cu sacoșa de la cantină. O aveai pe Roșioara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în gând să-l înșele cu toți bărbații din lume, doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu infidelitatea ei și cu reaua ei credință, Sabina confirmând parcă spusele lui, în timp ce se îndesa în Rafael și pe urmă se sui pe el, unduind și fluturând ca pânza unei corăbii încordate și umflate de furtuna dorințelor în catargul lui Rafael, care creștea și se semețea și-l făcea să se cufunde cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]