8,189 matches
-
Dora râse și-i răspunse că se Înșela: nu eram prieteni În sensul ăla. De fapt, continuă ea, trecuse pe la cinematograf nu atât pentru mine, cât pentru proiectări. Ce se Întâmpla la Apollo când nu deschideam? — „Prietena“ lui Sascha - și, Îndoindu-și degetele arătătoare, Else trasă semnele citatului În aer - vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo. Prietena interesată de asta. Dar te numea „Anton“... — Anton? am Întrebat, zgâriind cu unghia de la degetul mare unul dintre mânerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost acel Anton de care se atașase așa de mult. - În plus, adăugă, Froehlich este un savant consacrat. Răspunsurile tale n-ar ajunge În nici un caz unde nu trebuie. Abandonând chestionarul, am declarat că n-am nici un motiv să mă Îndoiesc de integritatea Cancelarului Sănătății. Pe de altă parte, tot mă simțeam de parcă tocmai i-aș fi predat o temă profesorului meu. Oare datele chiar sugerau despre mine ceva demn de luat În seamă? Nu puteai să spui că sunt Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite Într-o parte. Cu un gest obosit, Pieplack arătă spre cele din urmă, apoi ușa se trânti, fiind zăvorâtă. Mă cam Îndoiam că ofițerii au procedat conform regulamentului când m-au Închis, nu că ar mai fi contat. Nici Diels și nici Pieplack nu s-a arătat surprins de vânătăile mele. Într-adevăr, erau demonstrativ indiferenți. Eram convins că erau destul de versați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti mă conduse cu pași vioi pe coridoare. Trecând pe lângă mai multe uși, Într-un final deschise una. Se pare că ducea spre o scară. — Puteți să vă considerați norocoși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vroia să văd lucrurile din punctul ei de vedere. Nu, n-avea nevoie de un frate. Dar dacă ar fi acceptat, puteam să rămân sora ei! Deși mi s-a părut un gând Îndrăzneț, nu aveam nici un motiv să mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat seama de un sunet pe care-l asociam tot timpul cu serile de vară. E doar un fel de sâsâit, sau mai degrabă un zumzăit moale și discret, abia perceptibil dar imposibil de ignorat, odată ce l-ai reperat. Mă Îndoiesc că mai avea vreo semnificație pentru cineva. Și totuși, pentru mine felul În care plutea trist În sonoritatea verii mi se părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
geanta rapid, am descuiat ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care susținea că-i sunt surori și făcea avorturi ilegale. Numai pentru activitatea din urmă, și cancelarul Sănătății era un ucigaș În ochii legii - „cel puțin atâta timp cât anumite paragrafe nu vor fi rescrise, domnule Knisch. Și, sincer să fiu, mă Îndoiesc că vor fi. “ Bătând gânditor cu creionul În caiet, apoi În propria-i dantură, Wickert accentuă faptul că Manetti preferase să ignore aceste activități eugenetice, probabil pentru că le considera o favoare făcută societății. Oftă, recunoscând că, dacă era cazul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cancelarul Sănătății are prieteni sus-puși - chiar și la poliție. Și dacă nu... Cu siguranță Îmi observă nedumerirea - sau și-a dat seama, la mijlocul propoziției, că mă referisem la altceva. Încheindu-se la haină, adăugă repede: Nu, nu, domnule Knisch, mă Îndoiesc că ați fi În stare să comiteți un act violent atât de studiat. Doar un medic experimentat ar fi putut Înțepa inima conaționalului dumneavoastră cu atâta precizie. Cu alte cuvinte: doctor Karp. Mi-am strâns poșeta la piept. — Cercetând hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și enigmele aveau să fie dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega atât de ușor. Povestea În care mă implicasem costa probabil din mai multe intrigi care alunecau una Într-alta. Din când În când, ele se influențau reciproc; de cele mai multe ori Însă, Între ele nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punct de vedere profesional. Și În orice caz, publicația fusese susținută de Karp, al cărui nume de botez Începea cu A și nu cu F. Chiar dacă ar fi fost aceeași persoană, ceea ce cred că circumstanțele Îmi permiteau să cred, mă Îndoiesc că acesta din urmă era un răufăcător - și cu atât mai puțin un criminal. Întâmplător știam ceva care, pare-se, i-a scăpat lui Wickert: deși se considera un membru al speciei masculine, Karp nu avea cum să-mi aplice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și enigmele aveau să fie dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega atât de ușor. Povestea În care mă implicasem costa probabil din mai multe intrigi care alunecau una Într-alta. Din când În când, ele se influențau reciproc; de cele mai multe ori Însă, Între ele nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punct de vedere profesional. Și În orice caz, publicația fusese susținută de Karp, al cărui nume de botez Începea cu A și nu cu F. Chiar dacă ar fi fost aceeași persoană, ceea ce cred că circumstanțele Îmi permiteau să cred, mă Îndoiesc că acesta din urmă era un răufăcător - și cu atât mai puțin un criminal. Întâmplător știam ceva care, pare-se, i-a scăpat lui Wickert: deși se considera un membru al speciei masculine, Karp nu avea cum să-mi aplice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băiețelului pe care l-a dat spre adopție dacă ar fi luat legătura cu poliția. Ce n-aș da să pot răsturna aceste părți astfel Încât să am o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! Mă Îndoiesc că Dorei i-ar fi trecut prin cap să anunțe autoritățile, dacă ar fi știut că băiețelul ei e răsfățat de părinți și de doici. Vizita la Apollo nu fusese o vizită de curtoazie. Mai degrabă, căutase probabil dovezi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de asta, eu stau Închis În apartamentul ăsta, care În curând n-o să-mi aparțină, apărat de poliție care, fie că știe, fie că nu, protejează criminalii În continuare. Și asta Înseamnă că Brigada de la Năravuri colaborează cu Frăția? Mă Îndoiesc. Totuși, chiar dacă Wickert nu-l ajuta pe Hauptstein În mod evident, Îi susținea cauza. Declarând că Dora a murit din cauze naturale, Inspectorul a reușit să pună judecata lui Manetti sub semnul Întrebării, astfel Încât să poată prelua cazul - ceea ce Frăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acceptam premizele - care, cum ea Însăși a recunoscut, rămânea la nivel de speculație. Cum putea să demonstreze că povestea pe care o crease era adevărată? — Oh, presupun că ar fi reconfortant să aflăm identitatea celei care a sunat, dar mă Îndoiesc că asta ar rezolva problema noastră. Nu, să presupunem doar că dumneavoastră o cunoașteți. Și să mai presupunem că vă aflați În posesia obiectului secret, pe care l-a luat cu ea. Pentru mine, asta ar fi de-ajuns. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
taică-meu, că nu-i nici vreun „King Kong“ Charlie Keller. Halal umbrelă. Mama era cea pricepută la toate, cea care trebuia să recunoască faptul că se prea poate să fi fost, de fapt, chiar prea bună. Și se putea îndoi oare de treaba asta un copilaș cu inteligența și cu puterea mea de observație? Știa, de pildă, să facă jeleu cu felii de piersică ce pluteau prin el, sfidând legea gravitației. Știa să facă chec cu gust de banane. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
albastră să facă o colectă pentru Fondul Național Evreiesc, mă ofer singur să pun masa, chiar dacă nu-i rândul meu, și nu uit niciodată că locul cuțitului și al lingurii e în dreapta, al furculiței în stânga, iar al șervețelului în stânga furculiței, îndoit în formă de triunghi. În viața mea n-aș mânca milhiks 1 dintr-o farfurie flaiședik 2, niciodată, niciodată, dar niciodată. Și, cu toate astea, la un moment dat am parte de un an în care nu trece o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai avut piciorul în ghips până-n șold, dragule. Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947. Iar acum suntem în 1966
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947. Iar acum suntem în 1966. Ghipsul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947. Iar acum suntem în 1966. Ghipsul ăla l-am avut acum aproape douăzeci de ani! Vrei să auzi replica maică-mii, convingătoare, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
niciodată „șa!“ sau „Sper ca într-o bună zi să-ți facă și ție copiii tăi ce mi-ai făcut tu azi mie“ - această străină, această întruchipare a perfecțiunii, netedă, strălucitoare și rece ca laptele de pasăre o să mă sărute îndoindu-și un picior în sus - iar nasul și numele meu nici c-or să mai existe atunci. Uite, nu cer luna de pe cer - pur și simplu nu înțeleg de ce să capăt de la viață mai puțin decât un fraier ca Oogie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care doctorul a numit-o Maladia lui Osgood Shlatterer. După scoaterea ghipsului, îmi trag piciorul după mine ca un invalid de război - iar taică-meu strigă între timp: — Îndoaie-l! Vrei să mergi așa toată viața? Îndoaie-l! Calcă normal, ce naiba! Pune odată la treabă și piciorul cu chestia aia cu Oscar nu și cum, Alex, că, dacă nu, o să rămâi șontorog pentru tot restul vieții! Și pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]