4,713 matches
-
pe nume Vitalis care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorios. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor sunt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Basilius). În PG 65 sunt reproduse 25 din omiliile sale; la rândul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat și altele; în CPG sunt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. În ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-au înmulțit (și noi texte și străvechi versiuni au fost publicate), fără a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
publicate ulterior sau sunt încă inedite. Nu există consens în privința chestiunii autenticității: nr. 38 (despre pogorârea Mântuitorului contra iudeilor) și 41 (lauda Sfântului Ștefan) sunt considerate false din rațiuni de stil și de tradiție manuscrisă; și 39 (despre Buna-Vestire) este îndoielnică, poate este a lui Basilius din Cezareea. Aproape toate omiliile tratează teme biblice, primele 17 referindu-se la Vechiul Testament, 18-37 la cel Nou; 39-41 au fost rostite cu ocazia unor sărbători bisericești. Excepție face predica 27 unde sunt criticați creștinii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opere sunt: un Răspuns la capitolele teologice unde polemizează cu neoplatonicul Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atât autenticitatea fragmentului cât și eventuala existență a unei opere în care Procopius îl combate pe Proclus sunt îndoielnice), și câteva scrieri care n-au conținut religios ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, însă, în esență, cu un conținut sărac: elogii aduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la trecut, mai degrabă decât de la perspectivele viitorului, este o reacție normală. Ca urmare, până acum cel puțin, dezirabilitatea achiziționării de către România a unei civilizații de tip occidental, în funcție de care să-și modeleze propriile instituții sociale, politice și economice, este îndoielnică atât din perspectiva prezentului - interesele imediate ale celor mai importante grupuri sociale și ocupaționale -, cât și din perspectiva trecutului care întemeiază identitatea națională și definește raporturile dintre națiunea română și celelalte națiuni europene. Însă putem adăuga la această listă a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
asemenea proces de asigurare a pieței interne pentru industria socialistă existentă nu permitea nici un fel de piață, adică de alegere din partea tocmai a unităților productive, intrate într-un cerc vicios. Căci așa cum beneficiau de pe urma redistribuirii administrative al produselor de calitate îndoielnică și de un nivel tehnologic inferior pe care le puteau produc, având în felul acesta o piață asigurată, unitățile productive erau, la rândul lor, dezavantajate de obligația de a accepta, drept condiții ale propriei producții, alte materii prime, materiale și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în tranziția care începea. Cea de a patra componentă a sistemului era formată din „compartimentul” cercetare-dezvoltare, de asemenea separat de producția propriu-zisă și concentrat în uriașe institute de cercetare-proiectare, bănuite că deservesc unitățile productive. Utilitatea economică a acestor institute este îndoielnică, în schimb capacitatea lor de presiune politică și socială s-a dovedit a fi atât de remarcabilă, încât unele dintre ele au rezistat mai mult de un deceniu la transformările produse de tranziția postcomunistă. Desigur, ele realizau marile proiecte ale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mod formal tranzacțiile cu terenurile agricole erau interzise în comunism. Cu toate acestea, ele au avut loc, la dimensiuni ce nu pot fi nici măcar estimate, prin simpla înțelegere dintre cumpărător și vânzător, prin acte neoficializate, a căror valoare juridică era îndoielnică sau contestabilă. În mediul urban, pentru că profitul obținut nu putea fi reinvestit pe scară largă, preocuparea principală s-a referit la tezaurizarea lui. Domeniul imobiliar a fost un debușeu, dar unul limitat, căci deși legea permitea propritatea imobiliară, nu permitea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
oricărei conduceri executive a unei unități productive socialiste era să se aprovizioneze din dezvoltata economie occidentală cu materii prime, materiale și subansamble de bună calitate și să vândă în înapoiata economie socialistă, dispusă să-i accepte produsele de o calitate îndoielnică și cu prețuri ridicate. Instituțiile care asigurau legătura cu piața, de la aprovizionare și până la desfacere, au devenit simpli agenți comerciali, interesați doar de maximizarea propriilor profituri obținute din intermediere și nepăsători la nevoile de marketing și de menținere a piețelor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a României. Dar rata pierderilor a fost ridicată. Noii întreprinzători români aveau abilitatea de a se descurca în hățișul de relații interpersonale care domina birocrația administrativă, financiară și politică românească, dar calitățile lor de manageri de capital erau cel puțin îndoielnice. Rezultatul a fost investirea unor sume din ce în ce mai mari în proiecte sortite din capul locului eșecului pentru simplul motiv că erau construite cu ignorarea cvasitotală a caracteristicilor pieței, atât internă, cât și externă. Simbolul absolut al acestui tip de „investiție” o
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
instanțelor în cazurile de criminalitate bancară. Astfel, prima încercare de a „curăța” Bancorex, luată prin decizia politică a președintelui României în 1997, s-a soldat, este adevărat, cu judecarea și condamnarea președintelui băncii, dar pentru o infracțiune mai mult decât îndoielnică - faptul că această bancă de stat a împrumutat Ministerului Apărării un număr de autovehicule fără a percepe chirie pentru ele. Este departe de a fi fost o dovadă a voinței politice de a pune capăt transferului preferențial de resurse publice
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dar câtă vreme nimeni nu insistă pentru plata lor, ci sunt continuu transferate într-un viitor incert, ele nu reprezintă altceva decât echivalentul unor credite cu o dobândă egală cu penalizările, acordate pe o durată neprecizată, a căror plată este îndoielnică și care sunt oferite pe alte canale decât cele formale, ale sistemului bancar. Arieratele au scos băncile din economie într-o măsură mai mare decât orice altă formă alternativă de finanțare și, în plus, au apărut și ca o bună
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cea mai mică din Europa), simultan cu cvasiinexistența unei piețe de capital (Bursa de valori) destinate finanțării dezvoltării industriale. Capitalul străin a intrat în același joc. El nu s-a grăbit câtuși de puțin să finanțeze dezvoltarea industrială, cu rezultate îndoielnice și care aveau nevoie de timp pentru a se realiza, ci s-a orientat spre finanțarea consumului populației și al administrației. Condiția favorizantă era dată de faptul că, prin jocul ratelor de schimb și al dobânzilor, monedele relativ ieftine ale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
instituie o asemenea birocrație autonomă în raport nu doar cu piața și marele capital, dar și cu politica și chiar cu opinia publică. Încercarea a fost denumită reforma administrației publice și mai continuă și astăzi, fără prea mare succes. Este îndoielnic, de altfel, că a avut succes chiar și în statele occidentale dezvoltate, în ciuda teoretizării sale, mai degrabă idealistă. Cercetări (Mills, 1956) nu foarte frecvente, dar bogat ilustrate cu scandaluri de corupție, dovedesc că raporturile reale dintre managementul public și cel
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
acestora trebuie căutată mai puțin la nivelul instituțiilor fostului comunism - Securitatea, Nomenklatura, activiștii de rang secund ai birocrației politice comuniste etc. -, cât în interiorul acestei mici burghezii foste socialiste și devenite neocapitaliste. Definirea acestei relații drept „corupție” este, însă, sociologic vorbind, îndoielnică. Mai degrabă avem de a face cu un mecanism de funcționare a societății care, deocamdată, nu poate fi înlocuit cu altceva. Eu, cel puțin, nu-mi pot imagina un alt mod de funcționare, cu atât mai mult cu cât nici
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
altfel, abordarea ideologică a produs și aici mai multe pagube decât avantaje, ilustrând încă odată că rețeaua de relații produsă de mica burghezie - și care, până la urmă, e o caracteristică a condiției sale - este dificil de desființat. Este, de asemenea, îndoielnic că desființarea ei merită să constituie un obiectiv politic, căci ar șubrezi excesiv mica burghezie ca o componentă esențială și funcțională a noului sistem social. De partea cealaltă, în sectorul privat al economiei, o nouă mică burghezie se naște și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
puterii politice și opozanți s-a dezintegrat ca urmare a Întoarcerii elitelor la „rolurile lor inițiale”: profesionalizarea elitelor politice se petrece pe masura constituirii unei elite economice distincte de cea politică. Distincția dintre „fostele” și „noile” elite este considerată totuși Îndoielnică, aducând prea mult aminte de cea dinainte, Între „ei” și „noi”, neținând seama de heterogenitatea grupurilor ce compun „elitele”. În Ungaria (cf. Huszar, 1997, pp. 41-60), cercetările asupra elitelor au fost realizate Îndeosebi de către Institutul de sociologie al Universității Eötvös
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ai mișcării legionare. A reuni prin urmare fostele victime și foștii aliați ai lui Hitler Într-un grup presupus a avea trăsături comune pe baza faptului că și unii și ceilalți au fost exilați este un act de acrobație intelectual-politică Îndoielnică. Alegerea Freiburg-ului ca loc de desfășurare a colocviului, oraș În care Își are sediul cea mai mare bibliotecă românească din exil, nu a fost nici ea lipsită de ambiguitate. Bibliotecă din Freiburg, transformată ulterior În institut de studii românești și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de valoare este proza: Delavrancea (Hagi-Tudose, Sentino, Neghiniță, Irinel ș.a.), I. Ghica (noi scrisori către V. Alecsandri), V. Crăsescu, I.A. Bassarabescu ș.a. Schițele și mai cu seamă anecdotele versificate ale lui Th. D. Speranția țin însă de un gust îndoielnic. Hasdeu încurajează și în această etapă culegerea și studierea creației populare: Petre Ispirescu, D. Stăncescu, S. Fl. Marian, G. I. Pitiș, Pericle Papahagi publică folclor, iar Hasdeu, Lazăr Șăineanu, Ionnescu-Gion ș.a. scriu despre basm. Caracteristică este prezența în fiecare număr
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
pe comicul de situații, mai rar pe acela de limbaj sau chiar onomastic, unde ar exista și un început de tipizare. Totul se sprijină pe quiproquo; ițele se încurcă și se descurcă rapid, din zăpăceala generală iscându-se hazul, destul de îndoielnic. Așa se întâmplă în Politica babachei (după Edmond Gondinet), Nerușinații (după Émile Augier), Pățania lui Dumitrache, Uite popa... nu e popa („Convorbiri literare”, 1882), Un leu și un zlot (1910), Moștenire de la răposata (1910, după Eugène Labiche). Temele care îl
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
clasice și de firea limbei”. E limpede că, deși nu cunoșteau cu exactitate doctrina romantică și atribuiau termenului - atât de recent introdus în limba română - un sens îngust, scriitorii români trăiau într-o atmosferă ce îi aducea aproape de viziunea romantică. Îndoielnică e, totuși, concluzia unor comentatori, potrivit căreia generațiile de la începutul secolului al XIX-lea ar fi aderat la idealurile romantice numai accidental și că, temperamental, ei s-ar fi aflat mai aproape de clasicism. Fenomenul se explică mai curând prin complexitatea
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
jos îl reprezintă debutul editorial: nuvela extinsă Concert, apărută cu puțin timp înainte de începutul călătoriei forțate a lui S. prin infernul închisorii politice. Scriitorul își va trece mai târziu sub tăcere, în bilanțurile sale bibliografice, această primă carte, recunoscând, implicit, îndoielnica ei calitate, care nu se explică prin tematică, nici prin formula sentimentală adoptată, ci prin concesiile făcute realismului socialist. Pe o treaptă mai înaltă se plasează romanul De ce plânge mama? și, mai ales, volumul Povestiri petrilene. Cele două cărți, scrise
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
de Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120, o operă scrisă în 1122) vorbește despre un Laurențiu „mieros”, care folosește „un limbaj dulce ca mierea”. Scriitorul menționat de Sigebertus a fost identificat cu Laurențiu, autorul omiliilor, dar astăzi această identificare pare îndoielnică. Bibliografie. Ediție: PL 66, 89-124. 4. Arator Din cercul de prieteni și de intelectuali cu care avut raporturi Ennodius a făcut probabil parte și Arator, care, născut într-o familie de nobili din Liguria, i-a avut drept protectori pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bogate în citate biblice, dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele atribuite lui Teofil de tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune siriacă. Alte omilii sînt de o autenticitate îndoielnică sau cu siguranță false. Teofil a compus și un canon pascal pentru anii 380-479, pe care l-a trimis împăratului Theodosius în încercarea - de altfel, nereușită - de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
privitoare la conciliul de la Efes; Angelo Mai și, într-o măsură mai mică, Philip Edward Pusey au adăugat alte piese la dosar, care s-a îmbogățit cu texte și fragmente diverse în coptă, arabă și etiopiană, în general de autenticitate îndoielnică sau pur și simplu neautentice. Dintre cele 22 de omilii editate de Migne (care a utilizat rezultatele cercetărilor lui Mai) se disting unele rostite la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]