1,132 matches
-
Simona Vasilache Probată pe cîmp de glorie sau în complicate situații sociale, între virtute și manieră, onoarea are toată îndreptățirea să facă istorie. Nu i s-a făcut, în afară de cea, poloneză, a lui Adam Michnik, una notabilă. Dovadă de cum precumpănesc, în balanța culturii, interesele de studiu forjînd în irațional, în frică, în nebunie (posesoare de bune istorii...), și nu în
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
dumneavoastră ar avea prea mulți sorți de izbândă. Dl Ion Popescu, Timișoara. Părinții sunt obligați a da întreținere copiilor deveniți majori și aflați în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 25 de ani. Sub aspectul îndreptățirii la întreținere nu are relevanță dacă se urmează cursurile unei universități particulare sau de stat, izvorul obligației de întreținere fiind același: îndatorirea părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor. Poate să pretindă întreținere chiar și copilul major înscris
Agenda2004-5-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/282005_a_283334]
-
mai bine și mai lămurit decît v'ați fi așteptat." Trec la portretul lui Mavrogheni, un clișeu de fotografie bucureșteană la care, neîndoielnic, Gion se pricepe. Poezioare din popor, pe care le vom găsi și, bunăoară, la Stahl, pusee de îndreptățire cronicărească a unui "principe fără triște" (adică fără noroc), literatură de curte căzută-n mahala și referiri, țineți-vă bine, la Thackeray și-al său Vanity fair. De toate, într-un document de mică istorie cu expresivități nu tocmai involuntare
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
din moravurile clasei în care intră, boierul cu fond bovin preia ghiontul agresiv și replica răstită, menite să-l salte repede peste mojici. Anexele, un soi de ajutoare ale eroului căzute în ridicol, nu lipsesc, vizitatorul imprudent fiind prevenit, cu îndreptățire, de o slugă, că „s-a schimbat boierul, nu e cum îl știi." Față de acest unchi ajuns și disprețuitor, care-și îndepărtează prin interpuși trecutul stârnit de musafirul neașteptat (tema, exploatată mai naiv sau mai complicat, traversează literatura) parvenitul lui
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
copii mari, cu o memorie copleșitoare. Pentru niște copii sceptici și orgolioși în același timp care au neșansa și privilegiul de a locui simbolic în spațiul gol al unei mari intersecții. Al unui loc de unde ei pot privi cu aceeași îndreptățire atît spre construcțiile simbolice ale Răsăritului (evident, acum doar prin lentila memoriei culturale), cît și spre marile arhitecturi ale lumii occidentale în care impactul voluptuos cu materia nu exclude cele mai profunde vibrații spirituale. În acest context, 100 ani de
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
Cornelia Ștefănescu Primele referințe despre biografia textului literar al ediției Nicolae Suțu, Amintiri de călătorie, le oferă notele traducătorului, care însoțesc de la subsolul paginii, cu egală îndreptățire, începutul fiecărui grup de scrisori, componentele volumului: Amintiri dintr-o călătorie în Europa Occidentală în 1838 și Amintiri dintr-o călătorie la Odesa în anul 1847. Asumându-și responsabilitatea traducerii, Petruța Spânu își concretizează lucrarea pe manuscrisele în limba franceză
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
Oricum, problematizarea pe un atare teren părăsește zona literaturii, o depășește și pe cea a culturii, pentru a se plasa sub un orizont în care referințele pot fi ramificate la extrem. Cu un alt prilej, același critic denunța - cu deplină îndreptățire - „reformarea” sistemului de învățămînt, concepută, printre altele, ca mod de dislocare pînă aproape de dispariție a „științelor spiritului”, cum erau denumite în mai vechea teorie a culturii. Iar în alte intervenții, alături de alți comentatori, N. Manolescu sesizase o marcată „suferință” textuală
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
mai găsesc azi... De cu totul alt tratament are parte Blaga, al cărui teatru, deși nu atît de sus-pus pe cît îl vede Pompiliu Constantinescu, adună risipă de laude. Ceea ce nu înseamnă că judecățile critice - arătînd spre Meșterul Manole, cu îndreptățire, ca sumă - își pierd vreo clipă reazămul. Zarifopol e apreciat pentru ironia lui, Ibrăileanu condamnat pentru provincialismul lui de om cu idei, dar fără operă, iar Ralea de-a dreptul pentru "orgia de idei". Goga e poetul și ziaristul unui
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
tot îți pasă de nenorocitul care te-a votat, condu țara în așa fel încât să poată mânca la restaurant, nu să-l trimiți cu geanta ponosită să-și împartă pensia de condamnat la moarte pe la tejghelele puterii. Cu ce îndreptățire îi ceri omului înfometat, obișnuit să vâneze litrul de ulei și kilul de orez, să stea cu nasul în făina râncedă și-n mălaiul decolorat, să se gîndească la problemele sensibile ale lumii în care trăiește? A pretinde unei bune
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
care își precizează poziția. "Pusă în scheme excesive, pe porțiuni, și dezarticulată în scheme teoretice, opera lui Caragiale apare ca o întreagă serie de obiecte de laborator, mulaje de gips, butaforii perfecte, dar totalmente lipsite de viață (...)", notează el cu îndreptățire, în finalul capitolului consacrat lucrării lui Marian Victor Buciu, Onto-retorica lui I.L. Caragiale. În general, capitolele au aspectul unor recenzii și sunt grupate în trei secțiuni: Viața. Contribuții documentare, Opera. Teme, idei personaje și Interpretări și analize didactice, dintre care
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
și cine primește, celălalt vine "cu bănuțul lui", altfel spus te împlinește dăruindu-ti ceva din împlinirea lui. Este de înțeles cum cineva că Cioran, care exersase îndelung negativul percepînd exclusiv cealaltă față a monedei, putea să afirme - cu aparentă îndreptățire - că Noica nu are organ de percepție pentru rău. Așa să fie? Dacă ne depărtam o clipă de transfigurarea pe care o capătă lucrurile în ochii săi, constatăm că presupusul Don Quijote are o precizie neașteptată atunci cînd dorește să indice
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
operează în același plan și refuză orice tentație a ierarhizării. Personajul solitar și schematic, asupra căruia se revarsă tonuri și transparențe, modulări cromatice și separații grafice de o inepuizabilă bogăție, anatomia zoologică ori schița unei construcții tehnice trăiesc cu egală îndreptățire într-un spațiu comun și neviciat de abuzurile unui regn în detrimentul celuilalt. Dacă există, în cele din urmă, o anumită focalizare a interesului, ea este exprimată nu printr-o acțiune deliberată și lucidă, ci doar prin puterea de sugestie, ca
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
Anghelache, textul său însă știe. În acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător)”. Menirea hermeneutului va fi, prin urmare, să împărtășească, în momentele privilegiate de inspirație, ceva din revelația creatorului. În acest sens, hermeneutica literară își poate asocia cu îndreptățire “metafizica interpretării”, precum și “ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști”. Polemizînd - cu o savuroasă vervă ironică, ce pare a-i reclama mai degrabă vocația de memorialist decît
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
putut face să ni le imaginăm înainte de așa-numita eliberare... * Am fost și suntem martorii unei pervertiri morale, accelerate, cu acte în bună regulă. Martorii unor cacialmale economice, bancare, juridice, ai unor contrabande de tot felul. Nu fără o oarecare îndreptățire, unii, vrăjmași ai vremurilor de odinioară au început să le regrete. Măcar atunci, răul era la el acasă. Măcar atunci era ca un cutremur - o dărâmare totală a bunului- simț. Triumfătoare, în acest fel, strâns legate de cercurile politice, preocupate
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
vocabularul spiritualist, dar și el căuta în literatură o salvare; cărțile introduceau în lumea aceasta jalnic de contingentă o necesitate care se răsfrângea asupra autorului lor; anumite lucruri trebuiau spuse doar de acesta, și astfel el își găsea pe deplin îndreptățirea. Era suficient de tânăr pentru a se înduioșa de propria-i soartă ascultând o melodie interpretată la saxofon după ce băuse trei pahare de Martini; dar, dacă ar fi fost cu adevărat necesar, ar fi acceptat să păstreze anonimatul: important era
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
despre care vorbesc Testamentele lui Villon. Iar acest noian de varii cunoștințe s-a revărsat generos în aparatul critic al ediției Opera omnia, la a cărui întregire a contribuit cu devotament și Ileana Vulpescu. S-a vorbit cîndva, poate cu îndreptățire, despre tristețea erudiției. În traducerile lui Vulpescu ne învăluie constant o euforie a erudiției, care înaripează orice vers și țîșnește din orice comentariu. Este bucuria de a afla, de a ști și de a transmite. Bucuria de a face totul
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
În cazul lor, oricît de lungă ar fi bășcălia, ea rămîne mustoasă prin motivația din care se hrănește: pedepsirea simbolică a politicienilor pentru ridicolul monumental pe care prezența lor îl aduce în lume. În privința aceasta, cartea de față are o îndreptățire pe care cea dintîi n-o avea, și anume dă posibilitatea publicului să se răzbune pe conducători crăpîndu-le efigia sub rafale de rîsete. E chiar efectul pe care îl are volumul de față. Și totuși, mai există un efect secundar
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
despre premiera lui Radu Muntean, Hîrtia va fi albastră, pentru a îmi permite să încep articolul cu o referire la predecesorii în ale cronicăritului de lungmetraj: "Ceea ce urmează poartă, tehnic, numele de Ťflashbackť și rareori a fost folosit cu atîta îndreptățire și emoție!", nota Alex Leo Șerban. Și are dreptate, tot filmul e un flashback, funcționînd ciclic și terminîndu-se rotund, exact unde începuse. Acum, poate fi un cerc vicios sau unul virtuos/z, eu optînd pentru ultima (dublă) posibilitate. În accepția
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
uzurpare de titulaturi, la care nimeni nu are dreptul. Nimeni, într-o lume normală, nu are cum să se autoproclame rege, prinț, împărat și să fie luat în serios. Să ne închipuim că mâine, după acest model, câtorva inși fără îndreptățire le vine ideea să se numească, din capriciu sau din interes, academicieni, sau profesori universitari, sau medici chirurgi și să pretindă să fie tratați ca atare. Evident, ei ar fi sancționați. Noroc că spre final, în tărășenia aceasta, lucrurile au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
XVII-a, I, în PSB, vol. 17, p. 520) „Celor care îl sfătuiau (pe mucenicul Gordie - n.n.) să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire (...) (Rom. 10, 10)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 531) „Atunci a poruncit (împăratul prigonitor Antioh - n.n.) să fie dus la cazne cel
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
unguri, cehi, polonezi, sîrbi, croați etc., ca și cu ideea unei "mittel-europenități" a Cernăuților, ca un antidot împotriva șovinismului ucrainian. Spre a parafraza un titlu celebru al lui Ortega y Gasset, am putea vorbi despre o "revoltă împotriva maselor". Cîtă îndreptățire i-am putea acorda? Să observăm mai întîi că acest "cosmopolitism luminat" reprezintă reacția previzibilă la naționalismul exacerbat, rudimentar, prin care s-au manifestat primele încercări ale comunității basarabene de a-și descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Mircea Mihăieș Un cititor al României literare făcea de curând un reproș nu lipsit de îndreptățire: slaba reacție a societății civile și a presei românești la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului și xenofobiei. Reproșul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care diverse grupuri de presiune
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
confecționată. Horia Gârbea, Enigme în orașul nostru. Millenium digital text, Editura Fundației Pro, 2001, 96 p., f.p. Complet în altă lume este desantistul Ioan Lăcustă: "Este foarte greu să mai găsești o justificare a scrisului acum, în 2000. Puritatea scriiturii - îndreptățirea ultimă, de fapt, a clipelor și ale hîrtiei - s-a pierdut. Prea multă ticăloșie s-a pogorît pe Lume." Miza lui Ioan Lăcustă nu are în vedere decît inițiații. Preferă underground-ul, literatura fină, dificilă. Cartea sa este un melanj de
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
aibă cetățenii leafă?" Iar conul Leonida o lămurește: "Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme..." Pe marginea acestei memorabile replici, Ibrăileanu nota cu îndreptățire: "E șaiciț concepția noastră a atotputerniciei statului, e sentimentul nostru că statul e părintele nostru, cînd binevoitor, cînd tiran, e acea stare de suflet care ne face să-l ocărîm mereu că nu ne dă cît trebuie, fiindcă niciodată nu
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
și oportun, adică fără să precizez ce anume l-a determinat. Ele sunt datorate recentului roman al lui Constantin Clisu, care are drept temă, implicită și explicită, întâmplarea creatoare de destine, altele decât cele știute și dorite de eroi, de îndreptățirile și speranțele lor. Marea surpriză a romanului stă tocmai în apăsarea de către cel care hotărăște drumul vieții omenești, ca din greșeală, pe altă clapă a obișnuitei claviaturi biografice, alterându-i previzibilitatea. Ca să poată accepta situația neprevăzută, eroii, dar mai ales
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]