1,795 matches
-
pe cei doi nefericiți. Afacerea s-a încheiat pe loc, fără să se scrie vreun protocol. Dacă Manuche nu și-a făcut sânge rău, Garçon „a căzut din nou în borcanul cu melancolie” - cum a constatat Gruia. Pentru a mai îndulci amărăciunea, eu mi-am permis să încropesc un text, care, la nevoie, ar putea fi pus pe muzică și chiar interpretat: „Dans la forêt de sapins, / Manuche attrapait un lapin. / Elle l’apportait à la maison, / Et le donne pour
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
mizerabil dintre oameni, cel mai urât, cel mai nemernic... și c-ai vedea această abjecțiune zbătîndu-se în durerile morții, precum mă zbat eu... ei bine, n-ai avea tu milă de el? Nu l-ai cruța un moment ca să-i îndulcești moartea? Nu știu daca mă-nțelegi, dar ai trebui să nu fii femeie ca să nu mă-nțelegi... Tu nu ești fată mare să aibi a-ți pierde reputația, nu mai ești măritată, nu ai înainte-ți acele piedici care omoară
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vei fi tu și pentru tine și, dacă ai o mică rază de milă în sufletul tău, te rog, nu-mi scrie așa de rece; sunt atât de tristă și de nenorocită și tu poți atât de lesne să-mi îndulcești viața mea atât de amară! Nu știu dacă vei lua în nume de rău căldura ce pun în scrisorile mele, poate că ar trebui să fiu mai reținută. Veronica [VERONICA MICLE] 28 decembrie 1881, Iași 10 oare seara Mițul meu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pat, închisoarea lui. Dar când îl așeză, el își ridică privirea, zăpăcit. Lovi în poalele hainei ei. Dar tu, de fapt, ce faci aici? Cine te-a trimis? Pielea ei deveni metalică. Termină, Mark, spuse ea, mai aspru decât intenționase. Îndulcindu-și iar tonul, îl tachină: Credeai că sora ta n-o să aibă grijă de tine? —Sora mea? Te crezi sora mea? Ochii lui o sfredeleau. Dacă tu crezi că ești sora mea, ai o problemă la cap. Deveni ireal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crunt, total nemeritat. E gata să presupună că femeia e un nimic, e total nerelevantă, până când el o va contrazice. E gata să creadă în el, chiar dacă nu are încredere. Trebuie să spună ceva. Dar n-are cum s-o îndulcească, nici măcar dacă nu-i dă importanță. Totul se reduce la credință. Credință într-o țesătură prea efemeră ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajutor. Ai iubit ce-a fost frumos Ca-i fost falnic, arătos, Cu bunătatea sufletului tău Ai alungat mereu ce a fost rău. Tu ai știut copiii să ți-i crești, Iar la nepoți le-ai spus povești. Familia, o îndulceai cu dezmierdări Când aveau griji și frământări. O, cât de mult tu ți-ai iubit părinții Și pe perete au icoană ca și sfinții. Ei știu acolo, peste zări străine, Că au pomană de la tine. Iar când va fi la
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
ale Sfântului Ioan. E drept că aparenta dulceață a păcatului nu îți arată la început și fața ei cea amară și neagră. E trist totuși că de cele mai multe ori noi conștientizăm gravitatea păcatului, precum Irod, totuși mutăm gândul conștiinței, ne îndulcim în continuare în fărădelege și refuzăm rânduiala, pacea și Bucuria cea adevărată care este Hristos. Îndemnat de Irodiada, care plină de mânie, voia săl ucidă dar nu putea, Irod a poruncit totuși să-l prindă și să-l închidă pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
el este vestitorul de-săvârșit al substanței mesajului salvific. Este îndeajuns, ca exemplu, prima predică a lui Isus Maestru (cfr. Mc 1,15), care ne învață să prezentăm mesajul în integritatea sa, să spunem Evanghelia în întregime, să nu o îndulcim. El face această slujire Cuvântului ca un „Rabbi” respectat (cfr. Mc 9,5 și 10,51), ca un Maestru plin de autoritate, ca un Maestru care surprinde și transcende. Isus se prezintă ca profetul și realizatorul cel mai mare al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce vrei, de ce te duci", zice companionul meu în vremea în care adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția. "Așa, din plăcere", zic, "e ca și cum ai merge la pescuit or la vânătoare de porci mistreți sau de fazani la vreme de iarnă: admiri peisajul, savurezi suspensul, te lași prins de plăcerea rară a naturii patriei în anonimatul toamnei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
muzicii această putere pentru a-l ajuta pe om în indolența sa: Dumnezeu „a amestecat melodia și profeția în așa fel, încât, stimulați de modulația cântecului, toți să poată să-i adreseze cu mare fervoare imnuri sacre”. Puterea de a îndulci sufletul prin intermediul muzicii se extinde și la uzul său nonreligios: „bărbați, femei, țărani și marinari, încearcă să ușureze oboseala muncii cu un cântec, întrucât sufletul suportă mai ușor suferințele fizice și dificultățile ascultând o melodie sau un cântec”. Valoarea terapeutică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
reflectară cerul străveziu, iar un pescăruș care zbura deasupra străzii păru că plutește sub ea. Orașul părea suspendat între întinderi de aer cenușiu, iar ferestrele se ridicau și mîini puneau pe pervaze ferigi în ghivece pentru a fi udate. Ploaia îndulci suferința lui Thaw. începu să se simtă încrezător și să-și imagineze cum o să vină adesea spre Laird’s. Chiar și atunci cînd o să fie foarte bogat, o să meargă pe străzile astea atît de regulat, că lumea care locuia acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pic de curiozitate. Pentru că nu aveau ochi, îl credeau unul de-al lor, de vreme ce stătea ghemuit și se mișca la fel ca ei. Se trezi dîrdîind de frig și zăcu o săptămînă. CAPITOLUL 24. Marjory Laidlaw Convalescența i-a fost îndulcită de gîndul la Marjory și se întoarse la școală plin de nerăbdare și de speranță. Se afla iar pe scară, discutînd cu McAlpin și Drummond, cînd ea trecu fără să observe că îi face cu mîna și o strigă. Căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care ai fost tratat în această școală? — Nici una. Am fost tratat foarte bine. — Corect. Cu toate astea, nu ai ținut sema de sfaturile noastre, ți-ai bătut joc de autoritatea noastră și nu numai că ne-ai obligat să ne îndulcim regulile, dar și să improvizăm unele noi pentru a nu te exmatricula. Desigur, am procedat asta datorită stării tale de sănătate, și nu mă refer doar la sănătatea fizică. Urmă un alt moment de tăcere, așa că Thaw zise: — Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
satul Glencoe. Suie un drum îngust spre căminul de tineret, o cărare printr-un tunel de crengi. E toamnă și munții revarsă nuanțe de purpuriu, portocaliu, și verde-auriu, care ar fi arătat stridente, dacă lumina cenușie nu le-ar fi îndulcit. — Lasă deoparte culoarea locală. Bine. Nu e încă ora cinci, și cîțiva alpiniști așteaptă pe treptele căminului. Thaw dă colțul spre locuința administratorului, aflată în spate, dar înainte de a bate la ușă, se uită pe fereastră. Camera e curată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apropiate, iar estuarul era strîns între ele, ajungînd la dimensiunea unei benzi de navigație marcate de balize și turnuri de control. Din loc în loc, era îndiguit și se construiau sau se descărcau vapoare sub brațele macaralelor. Apoi acest platou se îndulci la dreapta și la stînga și se preschimbă într-o vale, un bazin imens umplut cu un oraș și cu un rîu strălucind spre un centru cu fleșe, turnuri și blocuri albe și înalte. Vulturul-mașină părăsi rîul și luă avînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-l diferențieze de restul oamenilor. ― Aaaa! E mut ― zise tipul cel înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l diferențieze de restul oamenilor. ― Aaaa! E mut ― zise tipul cel înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și foarte curajoasă. Uite, îți spun cinstit că eu n-aș fi avut îndrăzneala să scriu așa ceva... Pentru prima dată traducătorul văzu zâmbetul lui Dan și rămase aproape uluit. Era ceva care-l lumina și-l schimba cu totul, îi îndulcea trăsăturile, de parcă ar fi ieșit dintr-un tablou florentin, din bisericile pe care Peppin le vizita primăvara, când căuta soarele sudului și urmele strămoșilor italieni. Continuă după o pauză mai lungă: — Iar după toate astea, George Lahovary a mai scris
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase de la cofetar, ca să-i îndulcească pe domnii polițiști. Pentru o zi de sâmbătă, erau ciudat de mulți oameni, bărbați și femei, care în picioare, care șezând, care umblând fără rost prin holul spațios de la parter, care pe la uși. S-ar fi zis că toate necazurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o secundă în aroma de afin și de bob de Assam, tulburate cu un strop de migdală. Scorțișoara și miezul aprins de hibiscus făceau alt amalgam, dar el nu le știa chiar pe toate. Maică-sa și cumnatele ceruseră roibos îndulcit cu vanilie și asprit cu o urmă de sâmbure de cireașă. Era în paradisul mirosurilor peste care trecea gânguritul femeilor, ca o briză. Omar simțea asta drept muzică. Atunci, în Kerman, auzise cântatul unor voci care nu există decât între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase „fețișoarele“ turcului. Le îndulcea cu stafide sau, dacă nu voiai dulci, le îngroșa cu cartofi și atunci te săturai din vreo două pentru o zi. Abdullah, care zicea că n-ar ști să deseneze un câine ud, făcea pentru chifle obraji și guri largi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să nu coboare să vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]