5,677 matches
-
crescută în spiritul credinței, să dea dovadă de atâta slăbiciune și desfrânare, ce sentimente puerile și înșelătoare o determinaseră să cadă în brațele unui bărbat care nu făcuse vreodată altceva decât s-o dezamăgească. Se învârtea prin cameră, cu degetele înfipte în părul încâlcit, întrebându-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de l-am înșelat pe Ștefan?" Îi părea rău de tot ce făcuse, fusese preocupată doar de cerințele și așteptările ei, neștiind că viața în doi înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dacă o pierdea pe Luana, se repezi spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine legat, Ștefan își întinse adversarul la pământ înainte ca acesta să-l atingă. Îl imobiliză cu un genunchi înfipt în piept și-i șuieră printre dinți: Nu mă fă să-ți arăt ce pot. N-am nimic cu tine dar nu mă provoca. Acum, nici eu, nici tu nu suntem importanți. Dacă ții cu tot înadinsul să ne "duelăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
birourile elegante ale agenției din Iași. Luana nu participă la ședința de lucru dar citi pe fețele celor care ieșiră din sală că fuseseră bine săpuniți. În drum spre lift, Nost se opri în dreptul ei. O privire adâncă i se înfipse în irisul negru și ea simți că se pierde. Doamna inovație, nu? Bariu se repezi s-o prezinte. Președintele companiei, de o eleganță covârșitoare în costumul Versace, întinse mâna spre ea și Luana se rugă să nu leșine. Aștept idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
anticameră se întinse peste biroul ei, cu un zâmbet oribil pe față. Luana se lăsă pe spătarul scaunului, ferindu-se de suflarea lui. Domnule Voicu, ai intrat în zona mea personală. Bărbatul rânji și mai tare, cu o strungăreață grosolană înfiptă în mijlocul gurii. Draga mea, am auzit multe despre tine. Cunoscându-te, am fost nevoit să recunosc că ai ceva calități intelectuale. Ești isteață, te bucuri de o oarecare faimă, citești mult, se vede, dar în vreme ce tu ai nevoie de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar trebui să se poarte atât de prostește. Doar știe că oricât s-ar chinui, primii cinci ani o să-i scape Întotdeauna, știe că trebuie să renunțe, să lase totul În urmă. Uneori nu se stăpânește. E ca o țepușă Înfiptă În carne, care-l supără din timp În timp, dar nu se vede, ca și cum nici n-ar exista. și când Îl chinuie, trebuie să pună mâna să zgândăre, deși nu poate s o scoată. În momente de tăcere și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă o pregătea să zboare. Da, da, Îi lingi căcatul de pe oală! I-a Înfipt degetele În claviculă cu o mișcare bruscă și l-a Împins. Lui Adam bicicleta i-a scăpat din mâini și a căzut. Ceilalți băieți au râs. Ce mai mototol! a adăugat el. Adam a Încercat să se ridice, dar i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ridica o uzină argintie de rafinare a petrolului. — știu prea bine ce-ai să spui, a continuat Margaret. Suntem În război! Un război care va hotărî viitorul omenirii! Nu putem să lăsăm Indonezia pe mâna comuniștilor... Așa-i? I-a Înfipt un deget Între coaste, intenționase să-l necăjească, dar nu apreciase bine mișcarea și l-a Împuns serios. Dar el abia a tresărit. — E caraghios să constați câte se fac În numele ideologiei, a zis el privindu-i fix pe lucrătorii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simțire, pioni În slujba ideologiei voastre. Dar știi ce? Toată viața voastră nu-i decât asta, o ideologie. De fapt, nici măcar atât, e o idee. Fără nimic concret. Z a Împăturit hârtia pe care o ținea În mână și a Înfipt-o În buzunarul cămășii lui Din. — Nu cred că sunt dispusă să port o discuție lipsită de rost. Iată o listă de acuzații Împotriva ta. știi doar că am susținut dintotdeauna o mișcare lipsită de violență. S-a vărsat destul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cabinetul stomatologic, la propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzea printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au plătit și unul și altul și în drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpul la mine așa, insistent și direct, m-a făcut, râde el și îmi arată cum se intimidase și cum caută mai prin colțuri, pe jos, și eu sunt atentă și se vede și știe și caută înfrângerea mea finală înfigându-se în privirea mea și forțându-mă să recunosc în tăcere, acum, tocmai azi, în ochi în ochi, ei bine, da, e da, e da, e da și nu te mint și nu mi-e frică, și privirea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu l-am sunat și nu i-am răspuns de ieri până azi, mă sună noaptea, se gândește la mine, cred că și lui i-e dor. Tânjeala mea pare că se lungește ca un cordon ombilical și că se înfige în el, e bine să te poți duce undeva unde el să fie și să te vrea, nu te desparte decât un drum la Brăila cu Săgeata Albastră cu care de atâtea ori am văzut câmpul din iarnă până în primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
uite! ce faci, o fată mă pupă și mă felicită pentru un rol, să-ți prezint pe cineva, vrea un autograf, e Cuiva care va veni să-mi repare calculatorul, dar eu nu știam asta atunci, vrea un autograf, scriu înfigându-mă în privirea lui intimidată, doar un autograf rămâne din mine, nu mai e nimeni aici, au plecat prietenii de mult, cobor și mă duc acasă, să dorm, să dorm, tocurile merg înaintea corpului care se bălăngăne și înaintea brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
înaintea corpului care se bălăngăne și înaintea brațelor inerte din umeri, vă urăsc pe toți! Vă urăsc! Fuck you all! Fucking shit! Fuck you all! Vă urăsc pe toți! Prea multe povești în capul meu, prea mulți vampiri de la distanță înfipți în carnea mea, îi arunc cu înjurături și îi scutur din mers, pe drumul pietruit, printre clădiri, în lift, în broasca ușii, nu mai pot, nu mai pot, cu Dumnezeu ascuns în cearceaf, la nivelul gurii, nu mai pot, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu efort de coca moale, ațoasă, în mijlocul drumului las o piele moartă, uzată, sărutată, futută, extraterestru, mă liniștesc vorbind cu altă voce, cu oameni care se opresc să asculte, scot citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț, mă regenerez, mă oțelesc, mă limpezesc, în numele prietenilor mei și al Tatălui vă fut pe toți din zâmbetul bunicii mele. SFÂRȘIT . PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Garsoniera in centru redactata.doc PAGE 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dar mă gândesc dă iau loc printre cele dintâi stoluri, căci solii primăverii vor pleca să-și salute regina. După o călătorie lungă și foarte obositoare, am ajuns în sfârșit la destinație, în țara aceea ca un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd acolo panglica albastră a Dunării! Mam lăsat încet din zbor deasupra unui imens lan verde: Probabil acesta este vestitul Bărăgan!”, îmi ziceam. După ce m-am odihnit vreo câteva zile, am început
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eternitatea. Iubesc acest pământ pentru frumusețea lui eternă, dar și pentru faptele mărețe și înălțătoare petrecute pe el. Poporul român, podoaba cea mai aleasă între podoabele țării este marea mea familie. Asemenea unui stejar falnic și vânjos, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul scump al țării din care-și trage viguroasa sevă, a crescut de-a lungul mileniilor, înfruntând tot mai mândru vicisitudinile sorții. Pretutindeni aici, călătorule străin, munții, grânele și apele vorbesc despre istoria acestui popor și de aceea, te
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar plină de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas, cu brațele vânjoase Încucișate pe piept. Bocancii grei, bine lustruiți, păreau Înfipți În mijlocul podelei ca niște pietre de hotar. Domnul În vârstă Îi privea cu dragoste, În timp ce un gând pios se Îndrepta spre generalul Mociulski. Pe neașteptate, trenul pierdu din viteză și, după câteva minute, opri În câmp. Semnal sau trece un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi s-a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia domnul Moduna, Înfipt ca un par În stratul cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu ele ajungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]