1,020 matches
-
condiții materiale Îngrozitoare, ceea ce m-a marcat extrem de profund a fost lipsa totală de intimitate. Desigur, prin „pereții” din cearșaf se auzea tot ce se vorbea În „locuințele” vecine - sau, când se vroia să nu se audă, se auzea acea Înfiorătoare șușoteală care te scoate din minți. Tot legat de șocul provocat de lipsa de intimitate, trebuie să amintesc problema rezolvării necesităților fiziologice. Ne-au pus la dispoziție câteva latrine, pentru femei și pentru bărbați. Desigur, insuficiente, raportat la numărul extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le clasific și să le relatez, am simțit o oarecare ușurare, iar cumplita spaimă neconceptualizată a dat înapoi. Era posibil ca ceea ce văzusem să fi fost o simplă “închipuire“. Dar, de bună seamă, o “închipuire“ nu poate fi atât de înfiorătoare și detaliată. Mai târziu m-a izbit ca semnificativ faptul că acea creatură mi s-a părut din prima clipă absolut înspăimântătoare, și nu surprinzătoare sau măcar interesantă. Am fost excesiv de speriat. Sunt de obicei un băutor cumpătat și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă iubeai îndeajuns. Oricum, nu m-ai iubit îndeajuns, și acum - acum nu mai cred în miracole. Charles, am trăit un adevărat iad, și m-am smuls din el și nu vreau să-l mai retrăiesc. Gelozia este cea mai înfiorătoare tortură și eu nu m-am vindecat de ea. Să presupunem că aș veni la tine, cu toată vechea mea dragoste, iar tu n-ai face decât să zâmbești și s-o iei din loc? Ești singur, din scrisoarea ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l fac, dar niciodată n-am reușit și nici nu voi reuși. Am să mor în mizerie, ca un ticălos ce sunt. Timp de-o săptămână am băut fără întrerupere, după ce m-am întors din iad, alias Belfast. Civilizația e înfiorătoare, Charles, dar nu-ți imagina că tu vei putea scăpa vreodată de ea. Vreau să știu ce faci. Și nu-ți închipui că te vei putea ascunde vreodată de mine, eu sunt umbra ta. Cred că voi veni să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zăceau îmbrățișate, ca de obicei, în iarba înaltă de pe marginea cărării. Noi doi ne plimbam, cuprinzând din ochi priveliștea familiară, priveliștea dragă care devenise a noastră. Era toamnă. Puzderie de fluturi. Până și azi fluturii îmi amintesc de acele clipe înfiorătoare. Hartley a început să plângă: — Nu mai putem continua, nu mai putem continua! Nu pot să mă mărit cu tine. Am fi amândoi nefericiți. Tu n-ai putea rămâne alături de mine, m-ai părăsi, nu mi-ai putea fi credincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gelos, un tiran, un violent, care nu lăsa pe nimeni să se apropie de soția lui? Asta să fi fost? Și dacă așa stăteau lucrurile... Ce salt primejdios făcea mintea mea la acest gând, și ce viziuni sinistre și hăuri înfiorătoare se deschideau dintr-o dată! În același timp, eram conștient că dacă voiam să-mi păstrez mintea lucidă și o neîntinată fidelitate față de Hartley, nu aveam voie să fac astfel de speculații. N-aveam inimă să-mi pregătesc prânzul. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, niciodată nu ne-am înțeles. Nici Pam nu cred c-o vede prea mult. Pam e mai tot timpul beată. O imagine foarte educativă. Oh, Charles, ce noroc chior ai avut să scapi fără impozit de toate capcanele astea înfiorătoare, care te rănesc de ți se scurge sângele și urli de durere și te urmărești singur cum devii un ticălos. Ești atât de departe de toate astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că lucrurile sunt așa cum trebuie să fie, deși nu erau, și să facem față acestei prefăcătorii, acestei afurisite de prefăcătorii pe care o numești căsătorie. Trebuia să încetăm de a ne înjunghia pe noi înșine și unul pe celălalt cu înfiorătorul adevăr. Suntem amândoi cufundați până în gât în minciuni, minciunile tale, care se lățesc pretutindeni ca o mlaștină puturoasă, ne înecăm în ele. Și, pe Dumnezeul meu, mi-am zis că o să fie mai bine dacă o să plecăm, dac-o să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de rouă. Am găsit casa cufundată în beznă. Lumânările căzuseră din nou și se consumaseră până la capăt pe tăblia mesei, lăsând lungi dâre de arsură, care aveau să rămână acolo pentru totdeauna, pentru a-mi aduce aminte de această noapte înfiorătoare. Istorie Capitolul patru Cele ce urmează, ca și cele imediat precedente, au fost scrise la o dată mult mai târzie. Drept care, capitolul actual este mai adânc gândit și evocarea e mai sistematică decât dacă aș fi continuat să scriu în maniera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care se scurgea, eram conștient că se apropia din ce în ce un lucru înspăimântător, și anume devenea iminent să inițiez ceea ce, în concepția mea, trebuia să fie o salvare; sau, în orice caz, să iau inițiativa unui răspuns la înfiorătoarea tăcere a lui Hartley, la ale cărei pricini refuzam să mă gândesc. Când dai buzna într-o casă pentru a salva ostaticul de sub paza omului înarmat, cum va reacționa omul cu arma, cum va reacționa ostaticul? Poate că această teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am lăsat adresa noastră pe la cunoscuți, în caz că tu n-o mai aveai, în caz că ai fi vrut să te întorci. Și eu am scris o scrisoare... — E în ordine, Mary, e în ordine... Ca să curm această conversație, pe care o găseam înfiorătoare (și nu suportam să-l aud liniștind-o și numind-o „Mary“), am întrebat: — De ce nu intrați în bucătărie? Vreți să beți ceva? Eu simțeam nevoia unei băuturi și, în locul lor, aș fi dorit nebunește așa ceva, dar nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care-l ai în prima zi a unui război. Bucuria, speranța se strecurau și ele pe undeva, dar pe primul plan venea frica, și o sumbră senzație de confuzie, de parcă întreaga logică a universului se răsturnase brusc. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de bună seamă, nu era nimeni. Am stat, ținând lumânarea, și privind la lunga fereastră interioară, care arăta acum ca o oglindă neagră, lucioasă; și mi-a venit gândul că mă feream de salon nu atât din decență cât din cauza înfiorătoarei posibilități de a o vedea pe Hartley privind pe fereastră. Și atunci mi-am amintit dintr-o dată de fața pe care o zărisem uitându-se la mine prin sticla neagră; și îmi spusesem atunci că fața aceea se ivise la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lângă el, fără să-l privesc însă, deși simțeam că se uită la mine. După un moment, a întins mâna și m-a atins, iar eu am murmurat: „Da, da!“. Cântecul se terminase. După asta, și până când s-a întâmplat înfiorătorul eveniment, seara părea să se fi terminat liniștit, sau să fi devenit difuză și ușor haotică, asemenea ultimului stadiu al unei petreceri reușite. Sau poate că în memoria mea toate lucrurile au devenit confuze. Peste stânci se lăsase o lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care oamenii le așteaptă cu nerăbdare, și pe care le savurează. Toți, cu excepția lui James, beam cât încăpea în noi. În ziua pe care urmează să o descriu acum, m-am trezit de dimineață, cu senzația că avusesem un coșmar înfiorător. Visasem că Titus se înecase. Am încercat sentimentul de ușurare al celui care se trezește dintr-un vis rău. {i pe urmă mi-am amintit... Am coborât din pat și m-am dus la fereastră. Era ora [ase dimineața și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puternic. — Așa gândesc ei. Cel ce venerează, conferă obiectului venerat putere, o putere reală, nu una imaginară, acesta este sensul dovezii ontologice, una dintre ideile cele mai ambigue pe care le-a făurit vreodată inteligența omenească. Dar această putere este înfiorătoare. Dorințele și atașamentele noastre ne creează zeii. Și în momentul în care te eliberezi de un atașament, vine un altul și îi ia locul în chip de consolare. Niciodată nu renunțăm total la o plăcere, nu facem decât să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am amintit că numai cu o frântură de secundă înainte de a mi se fi izbit capul de stâncă și de a mă fi cufundat în beznă, văzusem altceva. Văzusem lângă capul meu un alt cap mic și straniu, cu dinți înfiorători, și un gât lung, negru și arcuit. Monstruosul șarpe marin fusese în cazan, cu mine. Mi-am deschis larg ochii și m-am uitat în jur, gâfâind, cu inima bătându-mi violent. Totul era neschimbat, focul scânteia, teancul de scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toți trei aceeași casă, eu să locuiesc la etaj, iar ei la parter și să fie „slujitorii“ mei. Glumim adeseori pe tema asta. Încep oare să mă trateze ca pe un invalid vârstnic? Ei găsesc că apartamentul lui James e înfiorător și nu se poate locui în el. Firește, nu-i invit niciodată acolo. De altfel, nu invit pe nimeni. Mă instalez în rolul meu de unchi-preot celibatar? Ieri am invitat-o pe secretara mea, domnișoara Kaufman - despre care se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei a fost cu totul diferit de grozăvia neagră, pustie, a faptului în sine. În timp așteptării, jelisem împreun\, încercând să ne alinăm unul altuia durerea. Și această suferință împărtășită a fost mai puțin chinuitoare decât tortura totalei ei dispariții, înfiorătorul răstimp trăit al eternei absențe. Cât de diferită e fiecare moarte, și totuși ne mân\ pe aceleași meleaguri ale făpturii noastre lăuntrice, acele meleaguri pe care poposim rar, și unde percepem limpede zădărnicia tuturor lucrurilor la care am râvnit atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pui temei altădată pe vorbele oamenilor!” (I. Creangă) Ca timp absolut, conjunctivul prezent este propriu (în limba literaturii artistice) exprimării unor realități inventate, închipuite: „Să încep cu o minciună? De ce? Să mă aflu rătăcit călare prin munți, într-o noapte înfiorătoare... Să simt îngrozit poticnindu-se calul... Sau să fiu chemat în grabă la căpătâiul unui prieten care moare în spital..” (I.L.Caragiale) Structura morfologică Este un timp simplu, format din tema prezentului și dezinențele de persoană și număr. Forma astfel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imnuri care proslăveau unele forme de perversiune sexuală pe melodii ale liturghiei ortodoxe. Nu-mi închipuisem niciodată că e posibilă o asemenea batjocorire a trupului și sufletului". Pasaje de acest fel sunt numeroase pe parcursul cărții lui Wurmbrand și dau imaginea înfiorătoare a închisorilor din lagărul comunist. Dincolo de eventuale nuanțe Wurmbrand crede că "închisoarea a fost cea mai dură pentru oamenii instruiți", exact pe dos decât Steinhardt care considera că "omul simplu" a îndurat mai greu regimul de detenție lucrurile sunt clare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mii de cititori - socotise, de asemenea, Vlahuță - cari urmăresc cu o statornicie și cu o pasiune puțin obicinuite neamului nostru fantasmagoriile acestor romane de intrigi palpitante, (majoritaea traduse - n. m.), de morți cari nviază și de crime cu atît mai înfiorătoare cu cît sînt mai misterioase. Se prăpădește mahalaua după astfel de grozăvenii și consoarta cherestegiului are crize de nervi, se dă-n vînt de nerăbdare între o fasciculă și alta...” 5) Pe acest public avid, dar necritic, (de)format de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
foc, fiind luat de un anume W. House și pus în iarbă. De acolo a fost dus la preot și de la preot la judecător, care a poruncit să fie dus înapoi și aruncat în flăcări" (380). Relatările sunt fără îndoială înfiorătoare. Dar acesta era și scopul, de a stârni repulsie fizică și emoțională. Lumea fenomenală, datorită severității, primea o autoritate egală cu lumea spirituală. Mai mult, relatările lui Foxe despre laici au făcut lucrurile comune să fie respectabile în limbajul vorbit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că Titanicul nu se putea scufunda, dar care a ajuns să fie indiferent viermilor de mare. În timp ce indiferența stilului obiectiv sedează conștiința, indiferența viermelui de mare imaginar târându-se peste mândria umană trezește la realitate, ba chiar poate fi considerată înfiorătoare. Aceasta este diferența dintre știrile obiective și literatură și evidențiază dezavantajele obiectificării căruia i se opun jurnaliștii care practică forma narativ literară. În timp ce un stil de știri supraobiectiv care respecta modelul informațional se dezvolta în jurnalismul american din secolul al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orice turist, m-am repezit nu numai la broșuri, ci și la vizitat diverse orașe. Și m-a deconcertat teribil, nu e deloc indicat să-ți începi astfel un concediu, găsind la tot pasul monumente ridicate în amintirea unor povești înfiorătoare. Aici cumnatul sârb a fost ucis de cumnatul croat. Dincolo, o întreagă familie croată, inclusiv copiii, a fost măcelărită de o familie sârbă - erau vecini de bloc și, până la momentul respectiv, mi-am imaginat că e posibil ca soțiile să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]