2,013 matches
-
confesiunii simple, ca în poeziile Dacă, Vine o zi, Era așa tristețe, Gând siluit, Scurtă rugăciune. Filonul elegiac ocupă un loc special în întregul volum care este în profunzimea lui o stăruitoare meditație asupra morții. Evocarea părinților generează poezii care înfiorează. Dezbrăcat de orice teribilism al imaginii poetul lasă durerea să se prelingă în voie în stihuri cu vizibile ecouri eminesciene: „din candela visării începi ușor/să picuri/lăsând în urmă lumea creată/din nimicuri/nu te mai doare tată deloc
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
în durată lui Zeus, strălucite statui intonează panegirice pentru zeii Olimpului Stând drepte, cu ochii sătui de o nedesăvârșita frumusețe par socluri ce strigă sau susura după cum le îngăduie un vânt fără milă Timpul se revarsă și dorul nemuririi le înfioară NADA Permanezco en silencio esperando nada No es un poema sobre la muerte Tampoco de erotismo El narcisismo nunca me trasmite euforia Mi ironía es el decorado pară una película Una maqueta La sala de cine está vacía Otro día
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
-ar vrea ca efemerul să-i distreze ... Dă să iasă, dar se întoarce și adaugă): Tot trăncănind era să uit: Din Nod aveți urări de bine de la feciorul vostru Cain! Amic la toartă e cu mine ... (Iese) Scena 3 Set (înfiorându-se) Văleu cât poate să vorbească ființa asta reptilină! Mi-a provocat aceeași silă pe care-o simți lâng-o jivină. (Adam și Eva se privesc semnificativ.) Adam: (visător) L-am cunoscut și noi cândva în circumstanțe mai aparte; părea un
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
n-aveam voie să mă plâng, ci să m-arăt pildă în toate. Strângeam din dinți și rezistam - fiind vechi prieten al pustiei - ba chiar și vreme îmi făceam să văd sublimul grozăviei. Întinsul spațiu cotropit de-atotputernicul nisip, mă-nfiora și m-atrăgea cu forța sa de arhetip. Părea că-i lumea neființei ce-a precedat creația - tărâm de forme netrezite, ce-și are frumusețea sa. Când soarele se-nalță-n zori ca dintr-o mare-ncremenită, de-atâta hiperfrumusețe simțirea
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
mai urmeze grupul. Abia acum, vorbele tânărului țigan îi reveneau în minte și începeau să capete înțeles. Da, ar fi putut să o înjunghie acolo pe loc, sau pur și simplu să o taie pe față - idée care, curios, o înfioră mai mult decât prima - și nimeni, dar absolut nimeni nu i-ar fi sărit în ajutor, chiar dacă ar fi avut posibilitatea să observe ce se întâmplă. Însă locul în care se aciuise strategic grupul, era într-un unghi mai dificil
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș nu simbolizează
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
de măreția cerului și nimicnicia ta, de a te opri dintr-o dată și a închide ochii în drum spre brutarie pentru a te pătrunde de aerul rece al iernii și a-l lăsa să-ți străbată întreaga ființă, să te înfioare, să te facă să zâmbești și să-l respiri și mai adânc! Bucuria de a-ți aminti urma fină a parfumului, drumurile către oriunde, fiecare cu secretul sau inițiatic, fiecare încercând să pregătească momentul adevăratei călătorii a sufletelor spre lumină
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
că așa mic și neînsemnat ți-a fost dat să trăiești atât de intens, sa simti cu toata simțirea și dincolo de ea, să ajungi atât de sus, să-ți depășești condiția muritoare pentru a afla gustul dumnezeirii? Când te-ai înfiorat ultima oară la amintirea clipelor în care nu reușeai să-ți deschizi pleoapele pentru că sufletul tău încă zăbovea în lumina, în desprindere și abandon - de tine, de frici, de neputința? ...Să ajungi să crezi că ai trăit viața de apoi
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
încercate străbate un dor de-un veac, pentru Luceafăr din carte ce din cer privește-n lac. Cu destinul enigmatic, din suflet împătimit, trimite dor singuratic, Lucefărul din zenit. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Pe codru să-l înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură floarea pe al său pustiu mormânt, când ploaia-ntunecă zarea și când e bătut de vânt. La mormânt de criptă
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
Gânguritul ca o togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei goane a dorului s-a desprins semeț în azurul cântării. Înspre tărâmul celălalt,/ E loc închis cu gard înalt;/ dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci.../ Părea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Botoșani a fost cu certitudine un act de fascinație. A urmat apoi etapa următoare de cuminecare și aprofundare prin lectura nou apărutului volum, ediția priceps Maiorescu, a poeziilor sale, pe care și el, ca și atâția alți liceeni, o citeau înfiorați în nopțile internatului, faptul constituindu-se într-o mutație crucială - „o revoluție”, spune el - în fluxul formator al psihologiei și personalității acelor tineri, a lui Iorga, ca spirit afin, în primul rând. A fost, de fapt, stabilirea unui jalon existențial
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PRELUDIU AUTUMNAL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 589 din 11 august 2012 Toate Articolele Autorului 658 PRELUDIU AUTUMNAL Sub pașii grei nisipul se înfioară, Iar marea se retrage-ngândurată În albia enormă ca și o fecioară, Singură cu camera-ncuiată! Pe faleză nici un zgomot nu se aude, Și ce forfotă era mai ieri, E tăcere ca-n pustiurile kurde, Trece o patrulă de la grăniceri! Farul
PRELUDIU AUTUMNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360046_a_361375]
-
locul pe care puseseră stăpânire, dar ne avertizau să plecăm cât mai repede, fiindcă ele sunt adevărații proprietari. În urechi îmi suna doina dulce a Oltului, pe care mi-o cânta bunica Elena în dulcea limbă românească și m-am înfiorat de bucurie că „frații noștri" nu-mi luaseră gândul, cel mai bun prieten cu care vorbeam în cele mai grele clipe prin care treceam. După acel moment de beatitudine, când hărmălaia s-a stins ca un sunet de clopot dogit
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se oprește brusc când mulțimea îi pecetluiește finalul
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad frunze și rămân În rătăcire, Ca pașii mei, pierduți În amintire. . . America, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit! Acuș, când voi pleca Acas-la mine, Ceva din suflet, las Aici
CAD FRUNZELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359792_a_361121]
-
din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Chemarea ta Într-o zi mi-ai șoptit la ureche: Vino! M-ai luat de mână și te-am urmat Nu știam cine ești, dar vocea ta îmi mângâiase trupul, Atingerea ta îmi înfiorase ființă. Am deschis ochii și te-am privit cu nesaț, Am descoperit o privire caldă, un chip blând, un zâmbet liniștit. Am savurat magia momentului și am alergat mai departe cu tine, Apoi am zburat îmbrățișați și am gustat un
CHEMAREA TA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359830_a_361159]
-
fost să fiu zburător, pilot. Drept pentru care am ales să merg în armată la Medgidia, la aviație. Am zburat cu avionul, m-am lansat cu parașuta, dar din cauza supersensibilității inimii mele, nu am putut să urmez drumul acesta. Mă înfior când îmi aduc aminte că în perioada aceea erau doi piloți, frați gemeni, pe MIG-uri zburau, care se căsătoriseră cu două fete gemene, iar în timp ce făceau antrenament pentru o demonstrație dedicată zilei de 23 August parcă, s-au ciocnit
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL, PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359809_a_361138]
-
Și peste tot zăpada neagră zăpada neagră zăpada neagră. TOTUL VA FI O POVESTE și tu vei fi supus timpului, cum vei fi supus morții. vei vedea lanurile de grâu, merii în floare: o înțelegere a firii, o propoziție stelară înfiorând pământul mai presus de carnea ce se usucă și piere. te privesc și dincolo de chipul tău e noapte, o neagră oglindă multiplicată în pajiști fierbinți. sinele se întoarce în lucrurile care pleacă, precum neodihna în oasele îngerului. vor fi arbori
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
sufletesc, de soprana Angela Gheorghiu. Iată că Adjudul o primește cu dragoste pe Mioara Manea Arvunescu și chiar o revendică, în dragoste și admirație, în același timp în care scena focșăneană încă nu a primit-o să îi simtă pasul înfiorat de amintire, și aceasta-i o mirare, și încă unul dintre biciurile nedreptății care sfâșie inima artiștilor! „Opereta este un vis de iubire scăldat în izvorul cu lacrimi și bucurii al vieții!”, spune Mioara Manea Arvunescu, iar dacă Focșaniul natal
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > REMINESCENȚĂ SOLARĂ Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am smuls din soare o altă zi înfiorată de alb și am așezat-o în inima orizontului apoi a venit ziua de ieri când am asurzit în țipetele degetelor din care au încetat a mai sângera litere ceea ce nu cunosc nu pot stăpânii dar aș putea privi ore
REMINESCENŢĂ SOLARĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359602_a_360931]
-
hotărâtă. Înălțase bărbia mai mult ca până-n ziua aceea. Și-a ridicat privirea spre albastrul cerului, unde credea ea că locuiește acel Dumnezeu la care s-a rugat de atâtea ori, și s-a minunat de strălucirea lui. S-a înfiorat. I-a zâmbit cu mulțumire simțindu-se încărcată cu energie și speranță... - Sfârșit - Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap. II / 8 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
un ștergar, țesut din anii grei, O învelește ca pe-o rugăciune Și semnul crucii peste jertfa ei Cu grijă și evlavie îl pune. Îi vine-acasă iar de sărbători Copchilul cel plecat prin țări străine, Suflete-al meu, de ce te înfiori? Mirosul cald ajunge pân ` la tine... Acolo-n Munții mei, deasupra lor, Stă duhul și veghează în lumină, O mamă scoate pita din cuptor Și aerul din jurul ei suspină... Referință Bibliografică: Poemul din pâine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
POEMUL DIN PÂINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359738_a_361067]
-
Un alb de puritate aș vrea să readucă La viață al meu spirit, ce s-a lăsat furat, Să-mi dea și trup, și suflet. Să nu mă mai seducă A Iudei „dulce” vorbă. Să merg pe drum curat. Mă înfior la gândul c-au fost uciși nămeții, Oh! Undă de Lumină, mă-ntoarce în trecut Ai primăverii muguri să iau, și să-i dau Vieții. Rămână-n veci Lumina: iubire, crez și scut. Ah, muguri de Lumină! Prin voi, am
I-AM SCRIS RĂVAŞ LUMINII de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359218_a_360547]
-
se topește roua în soarele din zori Cum se-mpreună mătcile a două râuri, Croindu-și drumul Între malurile aceleiași albii, Îmbrățișând același destin. Suntem doi mesteceni Crescuți cu crengile-mpletite, Într-un gest de iubire și tandrețe. Aceleași adieri ne înfioară Și vântul serii ne-nconjoară Sub aripa-i ocrotitoare. În zori, Din frunze și din flori Se-nalță cântec către cer, Iar soarele, Din carul său de aur ne zâmbește, Binecuvântând iubirea dintre noi. Referință Bibliografică: Mesteceni îmbrățișați / Floarea Cărbune
MESTECENI ÎMBRĂŢIŞAŢI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345214_a_346543]
-
Îmi aminteam, de nopțile unei veri trecute în care nu puteam dormi de căldură, bani nu aveam să plecăm din București, așa că Iliria venea pe la noi, beam bere și ea își descărca sufletul, ca la psiholog, iar poveștile ei mă înfiorau, pentru că erau monstruoase prin tragismul lor. Soțul ei ... amanta care le venea în casă ... bănuieli, suspiciuni, teroare ... o ținea închisă în dormitor, cu lumina stinsă, fetița lor era mică, iar decedatul se uita la televizor ... bătăi care o învinețeau, scandaluri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]