1,239 matches
-
este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă pusă jos de luna,/și sperioși că se-mpreună/mugesc spre luna lung și timp"). De multe ori ironia se naște dintr-o, oricînd posibilă, antropomorfizare
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
o mexicancă de 35 de ani, care s-a dovedit ulterior că lucra la Ambasada Cubei și care s-ar fi făcut luntre și punte pentru a-i obține lui Oswald viza cubaneză. Între Oswald și juna spioană s-a înfiripat, de altfel, o scurtă legătură. Toate acestea, doar cu câteva săptămâni înainte ca Oswald să-l împuște pe Kennedy. Thomas nu trage nici o concluzie în memorandumul său cu privire la un posibil complot pus la cale de Castro. Ce e ciudat e
50 de ani de la asasinarea lui Kennedy () [Corola-journal/Journalistic/3063_a_4388]
-
să fie scoasă ,,țap ispășitor'' pentru această situație. „Amber n-a vrut să fie catalogată drept «cealalată femeie», care a destrămat o familie. Johnny a asigurat-o că idila lui cu Vanessa se încheiase înainte de-a apucă să se înfiripe ceva serios între ei, dar lui Amber nu i-a convenit deloc că a fost scoasă țapul ispășitor din toată nebunia mediatică privind despărțirea lui Johnny de Paradis și-atunci i-a spus «Adio!» starului hollywoodian“, a declarat o sursă
Johnny Depp a fost părăsit de Amber Heard by Rusea Ramona () [Corola-journal/Journalistic/73418_a_74743]
-
Elenă Zottoviceanu Peisajul cărții muzicologice românești, după o lungă perioadă de stagnare, a început să se înfiripe din nou continuînd, în linii mari, cam același model că înainte: puțin folclor, puțină istorie românească, un pic de creație contemporană, câte o lucrare pedagogica, ceva publicistica sau eseistica etc. Rămân și acum descoperite teme ale scrisului despre muzica ce
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
ai celebrului poem răzbate doar aproximativ sub haina românească de împrumut (vederea-mi se răpune ori cu-ncetul și treptat sună bizar în limba română, chiar într-o traducere); Heliade urmărea însă doar senzația melodică generală, iar melodia lamartiniană se înfiripa lent, cu efort. Dincolo de mesajul ideatic al poemului, traducătorul român căuta o cadență interioară, întruchipare a stării de melancolie dominantă în text. Odată cu noua poezie, alexandrinul românesc (de 14 silabe, sub formă catalectică și acatalectică) își face apariția, aproape obligatoriu
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
de Victor Ivanovici, București, Ed. Omonia, 2007, Biblioteca de literatură neoelenă Cel dintâi laureat Nobel pentru Literatură al Greciei (1963), Yorgos Seferis (1900-1971), cu studii la Paris, ulterior diplomat de carieră, poet, eseist și critic literar care a reușit să înfiripe o comunicare fertilă între tradiția greacă și avangarda europeană, a lăsat, la moartea sa, un straniu roman de factură vizionară, intitulat Șase nopți pe Acropole, pe care îl citim într-o excelentă versiune românească. Autorul și-a cizelat îndelung această
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
fost angajat în 1777 ca doctor personal și bibliotecar de baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. A avut la dispoziție zecile de mii de cărți din biblioteca baronului, a fost introdus de acesta în masonerie, atunci și acolo s-au înfiripat în mintea lui ideile cristalizate cu 18 ani mai târziu în cartea princeps a homeopatiei. Toate acestea și multe altele, pe ton de badinaj, ca într-o doară, în timp ce se gustă brânză de burduf, caș, brânză afumată cu gust de
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
libelulei, aurii, albe până la transparență, cu acel iz puternic învingând primele rafale de frig. Iar acestea, tot diminețile, la deschiderea ferestrelor stârneau o poftă de viață, de împlinire, de făpturi, pe care nici un alt anotimp nu o cunoștea, când se înfiripa acel sentiment liniștit triumfal, tonic, în deplina senzualitate a percepției clipei. Te simțeai parte a unui mister asupra căruia nici o culpă nu apăsa, în păcătoasa condiție a omului. Și chiar lanțul de ploi care te închideau în cămările tale tot
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
nu vom afla nimic pînă la sfârșit, o poveste pe care o putem imagina, un alt fel de dezrădăcinare. Signora Luce (Lucy) atrage numaidecît atenția bărbaților, ea nu aparține lumii cu care călătorește, purtată de val, iar "idila" care se înfiripă între ea și Salvatore Mancuso are ceva trist, pentru că nu există prea multe opțiuni în situația în care se află protagonista. Cele două lumi se întîlnesc și aici, impropriu, accidental, distanțele se dizolvă și conveniențele cad una cîte una. }ăranul
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
masa vecină se grăbește să-l ridice și să-l înapoieze posesoarei. Cei doi se privesc atent. Tînărul cu ochii de culoarea chihlimbarului este Paul Celan, aflat din iulie 1948 în exil la Paris. Dialogul între Diet și Paul se înfiripă spontan în franceză, devine tot mai animat, și la propunerea lui Celan, este continuat în germană. Urmează o scurtă săptămînă de întîlniri. Diet este nevoită să se reîntoarcă în Olanda, dar legătura continuă printr-o corespondență din care nu s-
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
pumnul înfășurat în catifea albastră, fetiș care îi potolește cumva teama de castrare. Luce Irigaray, comentând o contradicție în modul în care Freud descrie complexul lui Oedip, vorbea de competiția fraților al cărei obiect e mama. O relație pseudo-filială se înfiripă și între Dorothy și Jeffrey, în pofida relațiilor lor sexuale: ea i se adresează lui cu numele fiului ei și îl numește un "copil bun". Frank îl vede ca pe un potențial candidat la funcția de fiu al lui Dorothy, ceea ce
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
rostim numele a fost un prieten comun, prozatorul Sorin Titel, o prezență constantă, lucru rar printre scriitori, la premierele teatrale și cinematografice, un fan împătimit al lui Șerban și Manea. La ieșirea din teatru, văzând că între noi deja se înfiripase un dialog, ne-a propus să mergem și să continuăm seara la Athénée Palace. Nu am rezistat entuziasmului său și am acceptat. Aici am discutat despre experimentele lui Brook și Grotowski, cum și despre alți regizori români și străini în
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
transmitere de informație controlată, ci prin participarea alături de ea la diferite evenimente-ocazie prin care am putut să înregistrez în mod natural autenticul în relația cu oamenii, în viață... Datorită acestui exemplu de autenticitate am învățat cum să aștepți până când se înfiripă ceea ce ai cu adevărat a spune, cum să renunți la ce nu mai trebuie spus explicit, cum să ai răbdare... B.T.: Adică, o ontologie și o filosofie acustică, dincolo de simplul meșteșug, de fapt o lecție a așteptării creatoare, înțelepte și
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
adevărat Stalin, un diletant megaorgolios, în carnea căruia de timpuriu a crescut bronzul statuii. Înscris în piatră cu degetul lui de fier, orice adevăr trebuia să aibă duritatea și rezistența eternității, devenind imuabil ca Decalogul. După dispariția lui, s-a înfiripat un curent de contestare a dogmei, oprit însă în stadiul declarativ. Domina teama că dacă se mișcă o cărămidă din turla ideatică, se prăbușește tot templul. Doar Hrușciov, cu spontaneitatea lui țărănească, greu de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Cercetări Teatrale al lui Brook la Paris, apoi continuând să experimentez la New York. El, specialist în teoria particulelor elementare, eu, specialist în teatru, manipulând elemente abstracte ale imaginației iluzorii. Și totuși, din clipa în care ne-am întâlnit, s-a înfiripat între noi o prietenie de lungă durată.” Textul e un nimerit exemplu de cum un intelectual venit din universul umanist poate scrie cu har despre un prieten venit din lumea științelor exacte. Cronicarul consacră la rîndul lui distinsului intelectual un elogiu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
a scris cîndva, la București, Zeu printre blocuri și Prins. Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nici nu pot să le reprim, nici nu încerc. - În ce relații vă aflați cu scriitorii din țară? Ați reușit să înfiripați un dialog cu ei și cu instituțiile culturale? Știm că sunteți singurul scriitor român care are vilă la Beverly Hills, care "a cucerit Vestul"... Cum explicați tratamentul "discret" aplicat în țară cărților și filmelor dvs.? - În legătură cu relația cu scriitorii din
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
reală; chiar dacă viața fizică a rămas grea, din punctul de vedere al conștiinței, orice catarsis e posibil. Abia acum am putea avea un dialog de egali, care își comunică, ca alchimiștii, secrete de profesie. Dar cum să fac să se înfiripe acest dialog? Există încă o Uniune a Scriitorilor în România și am primit o invitație de la ea la un simpozion al scriitorilor dinăuntru și dinafară. Aș fi venit, dar iată modul în care am fost invitat: președintele Uniunii, cu care
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
o importanță providențială unor lucruri de care muribundului puțin îi pasă. Căci tot ceea ce pentru el nu mai înseamnă nimic, decît poate tresăririle dureroase ale încheierii aventurii, pentru un martor devine prilej de consemnare apologetică. Un întreg tablou elegiac se înfiripă din regretele celor prezenți, iar unora chiar li se poate lăuda arta cu care au știut să dramatizeze finalul muribundului. Iar dacă personajul e fost celebru, reportajul elegiac va trece din om în om, în virtutea lanțului de colportaj al bîrfei
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
De rufe pe subțiri și crude funii,/ Miresme cotropindu-ne ca hunii.// Și-acum plutesc și-n palme roze bat/ Mingi pline cu un aer necurat” (Sentința). O artă voluptuoasă, de secol al XVIII-lea, asemenea picturii unui Watteau, se înfiripă pe suprafețele acestei tînjitoare reverii ce nu se recunoaște decît prin ocoluri caligrafice, ca o jertfă a existențialului inclus în „încîntarea” sa de rang pur estet: „Ții minte orășelul acela de munte/ Cu ganguri subțiri și prepelicari lătrînd de-ncîntare?/ Treceau
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
schimbă prea mult paradigma. Dacă meditațiile încordat-elegiace n-ar avea, totuși, un timbru rafinat și o imagistică îndreptată spre serafic, filosofarea ar pune stăpânire dăunătoare. Pentru că există un soi de intelectualism care stăvilește puterea vizionară. Sensibilitatea metafizică pare să se înfiripeze, dar trăiește prea mult la gradul invocării lipsite de mister. Sfințenia încă mai adastă între noapte și puterea soarelui, între "două cruci", sub amenințarea ofilirii crepusculare, între viață și moarte, întoarcere și plecare, trecut și viitor fără prezent: "Singură descopăr
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
1985, Imnele Moldovei - 1980, Imnele Țării Românești - 1981, Imnele iubirii, 1983, Imnele Putnei - 1985, Imnele Maramureșului - 1988) și Dumitru Mureșan, tot viitor poet (vol. publicate: Nebuloasa crabului - 1968, Orologiul din oglinzi - 1975, Despre melancolie -1981, Lira meditativă - 1998), s-a înfiripat o prietenie trainică, care a durat până în anul 2000, când cel despre care vorbim a părăsit această lume. Prietenia lor l-a adus pe Ioan Alexandru în casa învățătorilor Vasile și Ecaterina Mureșan din satul Aluniș, un sat românesc vechi
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
sub adăpostul acelorași ziduri de la Propaganda Fide, sub același cer clasic al anticului Lațiu, și-a împletit concepția de viață sub impulsurile monumentalității romane, reînviată de strălucirea Vaticanului. De aici, de sub coloanele de marmură ale Coloseului ș...ț, s-a înfiripat catechismul fanatic al acestui preot, care avea ca supremă dogmă latinitatea. Acest crez i-a dat arsenalul de gîndire, scutul de apărare și ținta de luptă."
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
în care-i cunoscuse și fotografiase pe Faulkner, Matisse, Braque, Giacometti, Claudel și alte figuri proeminente ale artei secolului XX, au rămas neformulate. Schimbul nostru de idei s-a desfășurat cu repeziciune caleidoscopică, marcat de hiatus-uri și suspensii inerente. Înfiripată printr-un joc al hazardului, conversația mea cu Henri Cartier-Bresson seamănă - așa cum veți putea constata - cu un puzzle: pulverizat în unități infinitesimale, întregul pare mai dificil de conturat. Și totuși, pe parcursul celor mai bine de 60 de minute, mi s-
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
n-au trăit acel timp consemnat Judecata e confirmată o dată în plus de adevărul că jurnalele, scrise simultan, de mai mulți autori, în spații diferite, pot să-și răspundă, să se completeze, autentificându-se reciproc. Un astfel de dialog se înfiripă între jurnalul Monicăi Lovinescu și acela al lui I. D. Sîrbu. Ele par să fie consecutive, cel de al doilea pare să fie alcătuit din "glosse" asupra unor date ale celui dintâi. Ar putea fi așa dacă Sîrbu n-ar fi
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
prea în vârstă pentru a mai fi luată în serios. Clint Eastwood e un antrenor bun, dar precaut, marcat de trecutul nu tocmai glorios. El conduce o sală de gimnastică, unde Swank încearcă să se antreneze. Între cei doi se înfiripă o poveste care este percepută pe jumătate de dragoste, pe jumătate de groază, despre o lume materialistă, un om prea bun și o fată prea naivă ca să înțeleagă cât de sus poți să ajungi fără să îți fie distrusă viața
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]