1,226 matches
-
frumusețea jocului popular moldovenesc. Repetițiile pentru programele artistice se bucurau de prezența elevilor de liceu aproape fără absențe și erau un bun prilej de a ne întâlni laolaltă băieți și fete, de a ne cunoaște mai bine, de a se înfiripa prietenii și idile. Aproape după fiecare repetiție încheiată cu rezultatele așteptate, domnu’ Pavel ne oferea cam o oră de dans, cântându-ne la vioară șlagăre din acea vreme (tangouri, valsuri și hore) în ritmul cărora dansam cu mare plăcere. Dar
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de la început, autorul o raportează la contextul socialpolitic de după război și relevă marea influență pe care spiritul acelui așezământ a avut-o asupra sa. Dorința de a deveni un „educator adevărat" (sintagmă ajunsă și titlu de carte) acolo s-a înfiripat, în condiții deloc ușoare, cu strădanii și sacrificii admise de toată lumea, profesori și elevi deopotrivă. Ele l-au ajutat pe viitorul pedagog să înfrunte greutățile inerente meseriei și timpului în care a trăit, un timp de schimbări dramatice, asupra cărora
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod plauzibil de a explica această înrâurire lingvistică în condițiile în care aportul genetic slav este aproape inexistent
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un statut privilegiat (chiar dacă în Apus, prima Romă se prăbușise între timp sub loviturile barbarilor). Atâta vreme cât basileii adormeau, în Sfântul Palat, cu gândul la restaurarea atotputernicului Imperiu roman, latina era un instrument indispensabil refacerii mărețului proiect. Visul strategic s-a înfiripat pentru o clipă în vremea lui Iustinian I prin cuceririle făcute în Peninsula Italică și nordul Africii, dar moștenirea lui a fost repede risipită de urmași. Inevitabil, retragerea puterii Bizanțului spre locurile de origine a făcut ca, în timpul lui Heraclius
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asupra personajului: personajul este cel căruia îi acordă materialitatea cea mai compactă, mai densă, masivitatea impunătoare a statuii. Și, după cum s-a văzut, i-o acordă nu numai personajului imaginar, dar deja statornicit într-un text, ci și aceluia care, înfiripat în sânul aceluiași imaginar, continuă să rătăcească în căutarea unei forme care l-ar defini, a unui autor care i-ar asigura pentru totdeauna un loc într-o piesă, a unui actor care l-ar aduce, în cele din urmă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încremenirii în proiectul iluminist. Clasicii Economiei, în primul rând Adam Smith, au pornit de la credință (potențatoare de cunoaștere) într-o imagine reprezentată de mecanism și teoretizată de mecanica newtoniană ca generatoare de modele explicative. Construcția epistemică a Economiei s-a înfiripat și ea din încrederea în ipoteze stabilite printr-o convenție metodologică ce tocmai raționalizase principiul ordonator. De altfel, nu este întâmplător că mecanismul este laitmotivul care abundă și acum în analizele economice. Limbajul trădează viziunea originară care a marcat arhitectura
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
instituții sacrosante create de Iluminism, suveranitatea și statulnațiune. Pentru a supraviețui, statele fie încearcă să se comporte precum economiile vizibilizate de firme potente și care sfidează guvernele ca actori economici, fie devin captive economiilor. Demarcația clară de unde încep să se înfiripe sistemele economice se leagă nu de un eveniment sau spațiu, ci de încheierea unui ciclu foarte lung de evoluție simbolizat de mecanism și mecanică, adică de imaginea paradigmei iluministe a progresului material sub formula industrialismului. Am putea să spunem că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
difuze, chiar false, științele sociale și exponenții lor retrofili devin actorii unui scenariu care se joacă cu sălile din ce în ce mai goale. Realitatea spectaculoasă este afară, unde se construiesc alte temple comunicaționale. Discursul noilor actori se încarcă de sensuri și semnificații ce înfiripă un univers cu repere precise, chiar dacă prin complexitate sunt și ele percepute difuz. Așa se face că pensionata societate postindustrială începe să fie numită societate a cunoașterii, că retrocedanta societate postcapitalistă este tot mai des identificată drept ceea ce este, adică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate chiar și cu un sfert de litru de vin pe zi. Unui discipol care-i oferă de-ale gurii pentru o petrecere, el îi cere - anecdota e celebră - un boț de brânză... Când vine și ziua sorocită, festinul se înfiripă în jurul modestului cadou. Dietetica lui, concepută ca o etică, și viceversa, îi permite târâș-grăpiș să ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi de ani. Țintuit la pat vreo cincisprezece zile - ultimele - de o criză de litiază
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în umbră. În Da, piesa lui Gabriel Arout, doi prizonieri, un fost nazist și un luptător în Rezistență, se află amândoi - și o știu - sub supravegherea unui gardian instalat deasupra celulei lor comune. Acesta îi spionează, observă relația care se înfiripă între foștii adversari și le înregistrează orice mișcare. Pentru cei doi, în situația dată, esențială este elaborarea unei strategii care să integreze supravegherea ostentativă a gardianului: lupta împotriva ei presupune un efort de analiză capabil să le furnizeze o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ele atunci când sunt folosite deliberat împotriva adevărului. În Othello, Shakespeare evocă aceeași strategie, adoptată de data aceasta de către Iago; ca și Edmund, Iago „regizează” scena dintre Cassio și Desdemona, știind că Othello o va supraveghea și că, astfel, gelozia abia înfiripată în sufletul lui se va înteți. Raționamentul intrigantului e simplu: cel ce stă la pândă, nevăzut, nu are cum să nu se lase păcălit de ceea ce se desfășoară sub ochii lui, fără ca protagoniștii să-i bănuiască prezența. O scenă jucată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este prunc al capitalismului”. Ea s-a născut ca efect al „pustiirilor capitalismului” și ca „mijloc de luptă împotriva acestor neajunsuri”, s-a plămădit din elemente „atât economice, cât și sufletești” create de capitalism și deci nu se va putea înfiripa decât atunci când capitalismul va ajunge la maturitate, adică „va izbuti să dea societății un caracter industrial” (Zeletin, 1925, p. 4). Cooperația ar fi deci o replică, un răspuns al maselor proletare la dorința necurmată de câștig a capitalistului. Ea propune
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Neculau, 1968b). B. Muzeul. Organizat încă din primul an de activitate, a funcționat cu trei sectoare: istorie, etnografie și economie. Au fost strânse sute de piese arheologice din zonă, obiecte vechi ilustrând civilizația și ocupațiile locuitorilor. Prin donații s-a înfiripat și o expoziție cu noutăți în domeniul exploatării pământului. Tot la muzeu erau adunate și materiale didactice pentru expunerile făcute la Universitate și pentru desfășurarea procesului de învățământ în școli: diagrame, hărți, tablouri, planșe, machete, instrumente de laborator. S-a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ști, de a descoperi, cât dorința de a îneca prin viteză sau oboseală o melancolie a cărei intensitate se ridică la limită de câte ori sunt atent la mine însumi. Tu trebuie să cunoști oroarea de a gândi, frica de a simți înfiripându-se o idee ce apoi sapă carnea și spiritul” (482). Finalmente, n-a făcut decât să se recunoască în propriile origini. Cioran, bunul valah (în sensul de valah nealterat, căci altfel el e numai cinism și voluptate), adică „românul absolut
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
descrise de tatăl meu, pot să spun doar că avea câteva case mici și o pușcărie mare. Atanasie Berzescu descrie gândurile deținuților care erau mutați de la Noua Culme la Periprava. “Speranțele noastre de a scăpa din lagărul morții s-au înfiripat încă din toamna anului 1959, când primul lot de detinuți a plecat undeva. Nu se știa unde. Fără voia lor, chiar dacă în necunoscut se duceau, bucuria le umplea sufletul. Scăpau de Noua-Culme, iadul roșu ...Singura țintă cunoscută de ei era
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-au învăpăiat." Cozma Răcoare capătă dimensiune prin evocarea lui Ștefan, poetul îl gigantizează; imaginile continuă să fie expresioniste în ciuda temperamentului romantic și a universului creat: "Dar iată-l, s-a înfiripat din foc/ Cozma Răcoare în dreapta cu hangerul./ Îi zornăiesc pistoale la mijloc,/ Privirea-i cenușie cum e fierul./ Călare se înalță-amenințând/ Și umbra lui acoperă tot cerul." Flăcările satanice, dansul ritual în jurul focului, groaza și spaima fulgerării, toate anticipează registrul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai erau în țară. Neinspirat, Mihai Dimiu, și el profesor la regie, dar prezent acolo, a vrut să facă un joc de cuvinte nu rău: "Nu te panica, Dane! Consideră-mă locotenentul celor de dincolo!"... Cînd toți zîmbeau și se înfiripase o rumoare pașnică, de undeva, de după o actriță planturoasă, s-a auzit o voce gîjîită și vehementă: Nu cred că sînteți mîndru, tovarășul Dimiu, să fiți reprezentantul unor mișei care și-au trădat patria! Într-o vreme, pentru așa ceva, indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
O astfel de atitudine este mai degrabă potrivită bărbaților care, prin tradiție, ar putea să se și dueleze pentru o femeie. Prea tineri cu prea bătrâni Ce căutăm noi atunci când ne alegem unii pe alții? Unii consideră că prieteniile se înfiripă pe baza asemănărilor, iar cuplurile pe baza deosebirilor, adică a complementarității. Atunci când e vorba de iubire, lucrurile nu vor decurge după așteptările celor din afara relației. Legile cuplului și ale dragostei diferă de legile celor care nu iubesc; ele sunt bazate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
am înțeles bine ce s-a întâmplat în timpul din urmă, la noi, mi se pare că altă concluzie nu se poate trage și că datoria oricui înțelege astfel sau oricum e să spună, onest, ceea ce crede. O democrație plăpândă, abia înfiripată după un demisecol de dictatură (regală, militară, comunistă), este prea expusă în zile ca acestea pentru a nu stârni legitime îngrijorări. Garantul ei nu poate fi un ins, oricât de bine intenționat, ci un sistem instituțional care să asigure pluralismul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe cei care multă verme au stat cu fruntea în pulbere, apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub ochii noștri. Ea presupune o viziune amplă, circumscrisă duratei lungi, singura care poate îndritui prezența, adesea atât de elocventă a celor nedeprinși cu discursul politic, diplomatic, cultural etc. Pâinea, locuința, veșmântul, viața privată cu toate ale ei (naturalia non
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aparte, inconfundabil, la acest sfârșit de secol tragic. "Nu cedăm" e cuvântul de ordine, iar "victorie" speranța comună a locuitorilor acestei republici cu program antitotalitar. Din balconul unde vorbitorii se perindă mereu, de la 21 aprilie, un discurs colectiv s-a înfiripat între timp, ca expresie a noii atitudini civile. Un discurs al demnității regăsite, al nevoii de libertate și democrație. Un discurs ce reclamă întâi de toate înnoirea morală a societății și un program de reconstrucție întemeiat pe ideile lumii moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
echilibru european cât mai stabil. Un nou echilibru, de fapt, întrucât cel instaurat prin Congresul de la Viena se perimase, iar mișcările naționale de pe continent reclamau un alt sistem. Napoleon II și Bismarck au conceput, fiecare, un tip de echilibru. Alianțele înfiripate spre finele secolului XIX denotă căutări în aceeași direcție. Ele n-au făcut decât să sporească tensiunile și să precipite marele război, care avea să fie prima conflagrație mondială. Sistemul de la Versailles a voit să creeze un nou echilibru, ținând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
brusc, ca știuta zeiță din apele mării. Societatea modernă n-a ajuns la un echilibru convenabil decât acolo unde exista o clasă de mijloc destul de puternică spre a cumpăni ansamblul, înlesnind circulația valorilor pe verticală, alimentând elita cu noile energii înfiripate la bază și dând oricui o șansă, aceea a meritului personal. Absența acestei clase la noi, deplânsă insistent de Kogălniceanu, Eminescu și alți analiști, a fost de natură a ne lipsi de echilibrul pretins de procesul modernizării. Sub acest unghi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]