1,776 matches
-
scriitorilor și nu numai, așa cum l-au văzut ei, trăitori de odinioară în acest spațiu de poveste, prefigurând poate ieșeanul de azi și de mâine. Trecem peste potrivniciile vremurilor, peste episoadele tragice derulate de-a lungul istoriei, peste adversități, incertitudini, înfruntări, încercând să descoperim prin memoria altora și a noastră acel târg cu uliți vechi peste care au plutit întâmplări și evenimente, luând seama la mitologiile locului, acea urbe care și-a format un stil și o fizionomie proprii, exprimate prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
modelul, pătrunderea în tainele geniului provoacă niște metabolisme sporitoare. Imitându-l pe Shakespeare, doctorul Voiculescu s-a contaminat cu geniul ; ca urmare a dat o proprie operă genială, de sine stătătoare. Dar, în această operă, geniul l-a ispitit la înfruntarea lui Dumnezeu, pe care toată viața îl slujise cu credință și supunere. Ca și Prometeu, a fost pedepsit. Pedepsit pe lumea aceasta, poate pentru a fi absolvit pe cealaltă. Pe alte căi m-a dus și pe mine soarta prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ștefan Viziru reușește să smulgă zilnic câteva ore istoriei, timp în care se sustrage evenimentelor. Această evaziune temporară are un rol regenerator prin dobândirea unui sentiment de libertate față de determinismul istoric; este vorba de cucerirea unei libertăți minime, ce facilitează înfruntarea catastrofei. De fapt, arta constituie o modalitate specifică omului modem de a ieși din timpul istoric prin integrare într-un alt timp, cel al artei. Complexul simbolic denumit camera Sambô este învăluit în căldură, nu una atmosferică, ci una creatoare
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
pentru o politică de alianțe ca soluție a problemelor de securitate și sprijin pentru strategia externă a statului român s-a materializat după mai bine de trei ani de degradare continuă a poziției sale internaționale, În contextul tumultuos creat de Înfruntările directe și acerbe cu diplomația marilor Puteri În problema controlului navigației pe Dunărea de Jos. Chestiunea danubiană (1880-1883) al cărei istoric nu intenționez să-l rezum aici <ref id="6">6 Cf. Șerban Rădulescu-Zoner, La souveraineté de la Roumanie et le
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el se dădea o mare bătălie: care dintre viciile lui să rămână stăpân. De aici, o zarvă și o înfruntare neîncetată între ele. Zgârcenia, dezmățul, ambiția erau zeii lui; perfidia, lingușirea, slugărnicia - mijloacele sale; impietatea perfectă - odihna lui; iar principiul său de conduită se întemeia pe părerea că cinstea și corectitudinea sunt niște himere cu care te împăunezi, dar care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dictat un capitol din Tratatul despre adevăr, asupra preju decății academice. Am scris capitolul ca ur mare a unei lungi și prea aprige dispute pe care am avut-o cu geometrul Laplace. Ce-am scris este relatarea fidelă a acestei înfruntări. Ajunge să pui în locul scepticului nu mele meu și în locul geometrului numele lui Laplace. Poate în acest dialog i-am răspuns lui Laplace cu prea multă asprime; poate în fond el este cel care avea dreptate; dar nu puteam suporta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu sunt asumate decât prin insistența prefăcută a celui care relatează tărășenia de a nu da curs unui act de cruzime gratuită. Însă bătaia de joc e spiritul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tura voită a lucrului artificial.” În cazul stilului avem „o continuă confirmare a vieții”, iar în ce privește maniera „un torent continuu de afirmări exterioare, fără vreo confir mare interioară”. Pentru aprofundarea diferențelor Caragiale ne oferă construcția improvizată a unui fapt dramatic, înfruntarea dintre doi prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stilului avem „o continuă confirmare a vieții”, iar în ce privește maniera „un torent continuu de afirmări exterioare, fără vreo confir mare interioară”. Pentru aprofundarea diferențelor Caragiale ne oferă construcția improvizată a unui fapt dramatic, înfruntarea dintre doi prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o finalitate prin regulile care-l constituie, ci pentru că el constituie, în cele din urmă, singura formă de vitalitate a comunității, o vitalitate care dobândește accentele carnavalescului. Spiritul carnavalului permite aceste feste și fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de carnaval, ambiguu și ubicuu, aparițiile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tragic, iar critica cerchistă a forțat această anamneză făcută operei comediografului, fapt care corespundea asimilării unui model cultural de către o sensibilitate contrariată, nepre- gătită să-l accepte. Întreaga polemică, precum și lectura pe care cerchiștii o fac comediei caragialești relevă o înfruntare surdă a două spații culturale și răspunsul pe care cerchiștii îl dau acestei provocări corespunde unei etici superioare care le coordonează acțiunea culturală. Pentru cine trag clopotele, Mitică ? De ce trag clopotele, Mitică ?, filmul lui Lucian Pintilie realizat în 1981 și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mulțimea de parâme ale oricărui velier) și grenade cu fitil. La final, morții erau inventariați și aruncați în mare, răniților cangrenați li se amputau organele atinse, iar supraviețuitorii neatinși grav, cu bandaje și tratamente primitive, se pregăteau de o nouă înfruntare. E evident că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mulțimea de parâme ale oricărui velier) și grenade cu fitil. La final, morții erau inventariați și aruncați în mare, răniților cangrenați li se amputau organele atinse, iar supraviețuitorii neatinși grav, cu bandaje și tratamente primitive, se pregăteau de o nouă înfruntare. E evident că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
strident, soun dul era spart (filmările se făceau, în mare parte, în studio), iar decorurile, butaforie evidentă. Singurele lucruri rebele erau părul lung și câteva haine fluturând, prea puține ca să compenseze vestimentația curată, bine croită și sclipitoare, chipurile proaspăt bărbierite, înfruntările transparent trucate și bietele machete de corăbii plutitoare, filmate astfel încât să pară reale (dunetele sau punțile de vase pe care se mișcau actorii nu erau altceva decât uriașe sceneplatforme, funcționabile, pentru turnarea secvențelor, numai în interior). După 1960 lucrurile s-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
strident, soun dul era spart (filmările se făceau, în mare parte, în studio), iar decorurile, butaforie evidentă. Singurele lucruri rebele erau părul lung și câteva haine fluturând, prea puține ca să compenseze vestimentația curată, bine croită și sclipitoare, chipurile proaspăt bărbierite, înfruntările transparent trucate și bietele machete de corăbii plutitoare, filmate astfel încât să pară reale (dunetele sau punțile de vase pe care se mișcau actorii nu erau altceva decât uriașe sceneplatforme, funcționabile, pentru turnarea secvențelor, numai în interior). După 1960 lucrurile s-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a ținut trei zile în fiare, în fundul magaziei de cărbuni, ne-a dat drumul, debarcându-ne la Samos : a oprit numai pe căpitanul nostru. Care căpitan va sfârși spânzurat de catargul fregatei engleze, după cum relatează, în final, cârmaciul nostalgic. Scena înfruntării dintre brigantina corsară elenă și vasul britanic poate fi luată drept reper simbolic pentru ultimele prezențe ale vechilor corăbii cu pânze, în Mediterana și-n toate mările lumii, învinse, tot mai mult, de vapoarele moderne cu aburi și motor. O
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Socialiștilor Europeni (PSE). Acesta confirma rezerva federației în privința extinderii spre est și încerca să-și consolideze poziția în exteriorul spațiului "ex-comunist". Abordările politice diferite nu sînt străine de această amînare. Cum scria Jean-Michel De Waele, tensiunile erau amplificate "de o înfruntare între un curent ostil oricărei aderări a formațiunilor din fostul regim comunist, oricît ar afișa acestea voința și semnele "social-democratizării", și un curent care considera, dimpotrivă, că acest proces trebuie încurajat. Nici aici rolul tradițiilor naționale nu este de neglijat
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
murim? Ce anume determină destinul individului și al umanității? Cum se explică conștiința morală și existența normelor etice? Dincolo de interpretarea lumii și a oricărei psihologii, religiile vor să fie și o cale pentru viață. Ele propun o cale practică pentru înfruntarea vieții cotidiene a situațiilor-limită și astfel să se ajungă, plecând de la mizeria și suferința existenței, la eliberare și mântuire. Pentru orientarea într-un asemenea parcurs există anumite norme de comportament etic. Toate consideră omicidul, minciuna, furtul și abuzul sexualității o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică. Așa se face că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis, adică receptiv la schimbările comunității, dispus spre colaborare, către înfruntarea eventualelor riscuri, ca parte inevitabilă a unei strategii de viață asumate. O astfel de privatitate este caracterizată de un echilibru fragil, în care nu numai dezvoltarea, dar chiar și supraviețuirea depind de sensibilitatea față de lumea din afară. De aici, eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ofere ocrotire. Sunt și cazuri în care femeile părinți singuri se reintegrează în familia de origine, căutând împreună cu copiii săi protecția tatălui-bunic. O ultimă variantă pe care o iau în discuție privește pur și simplu depășirea comportamentului etichetat drept dependent. Înfruntarea problemelor de viață, asumarea responsabilităților pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
conflictelor de interese. Această accepțiune se poate recunoaște în cadrul comunităților, vizând măsura în care sunt valorizate legăturile dintre indivizi. Cu cât este mai mare comunitatea, cu atât șansele unor negocieri centrate pe cooperare, și nu pe persuasiune sunt mai reduse, înfruntările de interese putând să fie mai tensionate sau să presupună chiar înfruntări sângeroase, războaie. Millet arată că termenul politică se referă la „relațiile structurate prin intermediul puterii, aranjamente prin care o persoană sau un grup este controlat(ă) de alte persoane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în care sunt valorizate legăturile dintre indivizi. Cu cât este mai mare comunitatea, cu atât șansele unor negocieri centrate pe cooperare, și nu pe persuasiune sunt mai reduse, înfruntările de interese putând să fie mai tensionate sau să presupună chiar înfruntări sângeroase, războaie. Millet arată că termenul politică se referă la „relațiile structurate prin intermediul puterii, aranjamente prin care o persoană sau un grup este controlat(ă) de alte persoane sau grupuri” (1970, pp. 23-25). În abordarea comunitariană, recunoscându-se că relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind cooperația Problemele cooperației a preocupat deopotrivă pe economiști, sociologi, istorici și politicieni, care, fiind de orientări diferite, au încercat să subordoneze cooperația grupării sociale pe a cărei poziții se situa. Și în țara noastră în focul unor aprigi dispute, înfruntări și confruntări de idei, opiniile despre rolul și natura cooperației au fost diferite, de la un curent de gândire la altul, iar în cadrul fiecărui curent au îmbrăcat, uneori, nuanțe diferite. Un prim adept al concepției liberale privind cooperația a fost H.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]