1,889 matches
-
-ți spun eu dece...? Ai jonglat cu acest registru de poartă după bunul tău plac și În cârdășie cu cei doi hoți, iar nenumăratele falșuri comise te-a făcut să uiți Încheierea activității acestei zile. Numai pentru această linie poți Înfunda pușcăria...! Ești grozavă madam...Un generos colonel de miliție vrea să Închidă ochii la toate furtișagurile tale, În timp ce dumneaei face mofturi, refuzând să-și salveze pielea...!! Din momentul de față, ești arestată...! Să vină șeful arestului!!” În câteva momente apăru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arătând pașaportul de turist, țigări americane, precum și alte mici produse de cosmetică. În dimineața zilei următoare,Atena se postă la ușa directorului de spital intrând În camera biroului odată cu el, cu disperarea celui care se Îneacă. Eliminând cuvintele protocolare, Atena Înfundă cu tot ce adusese sertarul Întredeschis al biroului motivând. „O mică atenție, domnule director...!” Directorul o privi fără a Înțelege, dar nu opuse rezistență, articulând. „Ce necaz te aduce la mine...?” În cuvinte simple dar pe Înțeles, Atena explică directorului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să ieșim în timpul pauzei de masă la o cafenea italiană, La Traviata, în josul străzii. Nu stăteam niciodată împreună. Era un fel de froideur între noi, în urma unui incident petrecut cu câțiva ani în urmă, când Sue mă prinsese râzând pe înfundate în fața unei lucrări a ei care se chema „Dem Bones: rădăcinile culturale ale spiritualității negre“. Sue e acel fel de femeie înfricoșător de teatrală - care mereu îi pune pe copii să danseze expresiv pe Pink Floyd și care cântă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ce gândesc, ca să te poți ierta pe tine atunci când o să-i simți lipsa și să poți să-ți spui fără reproșuri că ai făcut tot ce-ai putut să fie bine în relația voastră. Oftă scurt, lăsând liniștea să urle înfundat în locul ei. Nu știam ce să-i spun, nici măcar nu eram în stare să o pricep în acele momente. Norocul tot de la ea a venit, când mi-a alungat gândurile cu o rugăminte... Mi-e frig... Nu vrei să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ea rămase imperturbabilă, iar eu mă dădeam de ceasul morții. Pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de femeie e asta? Pe ce lume trăiește? — Știai? E un revolver Browning cu șase gloanțe. — E doar o jucărie. — Jucărie? — Priviți! Țeava e Înfundată. După ce mi-a spus ea, m-am uitat și eu mai bine și am constatat că așa și era. Culoarea, forma, greutatea erau normale și era greu de deosebit de un pistol adevărat. În special răceala din jurul trăgaciului, bine uns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică, bașca înghețat pe traseu la stâlpul 11 unde ședeam cu elevii să vină Cârmaciul în vizită la IMUAB, aveam clar sentimentul că acea lume nu era de îndurat decât îndrăgostit, beat sau înfundat în cărți până în gât. Cum îndrăgosteala ținea și ea cât o gripă mai lungă (trei luni cu bătaie), țuica de la Sâncrai nu se clona, tot ce era stabil ca drog era cultura scrisă. Și uite așa, papuașa din țara copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe. Plâns fără lacrimi, ca o lupoaică rănită. Dumnezeii ei de viață! Urla neputința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe. Plâns fără lacrimi, ca o lupoaică rănită. Dumnezeii ei de viață! Urla neputința în mine. Și vina. Vina că măcar nu mi-am dus bunica, pe mama Milia, la mare, la „apa aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îndrumarea unui tovarăș Todea, de la municipiu, strungar, ajuns politruc printr-o școală la fără frecvență, la „Ștefan Gheorghiu”. Simțeam un freamăt de neliniște prin cancelarie în ziua când venea el. Profesorii erau mai nervoși, strigau la elevi în pauze, îi înfundau cu note de patru, reclamațiile curgeau spre diriginți. Tămaș stătea liniștit în fotoliul din mijlocul cancelariei și vorbea despre pisica lui siameză. Avea o pisică alcoolică. El o învățase, punându-i sistematic pălincă în lapte, de pe când era pui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi vedeam fostele prietene de mână cu alții pe stradă; strângeam din dinți, mă-ntorceam și mă înfundam câte zece ore pe zi în biblioteca de la Psihologie. Eram singur (cine mai dădea atunci doi bani pe psihologie!) și mă ridicam din când în când să mă uit de acolo, de sus, la acoperișurile orașului, „acoperișurile iadului”, zicea Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al doilea gând, suprapus) absurditatea acestei fixații: o femeie necunoscută cu care călătoream întâmplător într-un tren și pe care cu câteva minute înainte nici nu o luasem în seamă ajunsese, fără motiv, să-mi devină centrul preocupării. Gândul se înfundă. Când m-am așezat la loc pe banchetă i-am atins, din neatenție, brațul drept și atunci mi-am cerut scuze. - Nu face nimic, răspunse, întorcând capul, după care își continuă lectura. De data asta îi văzui fața, era ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
compartimentului privirea îmi rămânea fixă de-a lungul nesfârșitei întinderi. Veneam pentru că mă rugase el, din condescendență pentru vârsta, profesia și omenia lui, și pentru încă ceva, ascuns, depărtat care-i sclipea în ochi, ocolind un adevăr anume, o nădejde înfundată în sufletul său și pe care avui senzația a o fi descoperit, când, pe jumătate emoționat pe jumătate înviorat, îmi rostise, cu timiditatea omului de la țară sau a celui prins în capcanele împrejurărilor, că fiica lui se mărită. Părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grefierul rosti „sărut mâna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii înfundați în orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stânjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atâtea asemenea împrejurări, și poate: mie în primul rând, cel care avea să-i citească testamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o tăcere și într-o singurătate stăruitoare. Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine. M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne; îmi simțeam inima zvâcnind și urechile îmi vâjâiau. N-o să vă spun multe și n-o să vă fac să credeți, măi băieți, că hanul era fermecat; nici să nu credeți că cerc să vă înspăimânt: e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa vreme? Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să treacă pe lângă casa ta?... Chihaia tăcu. Stăpânul își îndemna cu pintenii calul, care-și înfunda copitele adânc în noroiul drumeagului; Chihaia se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce la curte, și-i vorbi cu el... —Bine... zise încet Niță Lepădatu. Moșneagul îl cercetă cu ochii mici și vioi. Străinul era trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele de matasă și tot ce poftea, ci și patru feciori ale căror nume au fost: Mehmet, Selim, Baiazid și Gingir. Acesta din urmă, pitic și debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un simbol al unor amoruri meșteșugite și bolnave. Șahzadè, adică prinț moștenitor, rămăsese totuși Mustafa, fiul georgiencei. Deci sultana de la Veneția, căreia istoricii i-au zis Roxelana, și-a propus, ca un drept al ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspuns, dând din cap disperată. —Ești sora lui Rachel, nu? Eu sunt Angelo. Ne-am întâlnit într-o dimineață la Jenni’s. Cum de putusem să-l uit? Arăta atât de straniu cu fața lui trasă, suptă, cu ochii negri înfundați în orbite, cu părul lung și puterea de atracție à la Red Hot Chili Peppers. —Ți-e mai bine? a întrebat. — Nu. Mă simt foarte rău. Mai ales azi. Vrei să bem o cafea împreună? Nu pot. Am o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
urii și mai știam și că alesese să locuiască în partea aceea din Rif. Așa încât nu-mi era prea lesne să-i susțin nevinovăția. Eram totuși dator să-l apăr, căci cea mai mică șovăială din partea mea l-ar fi înfundat. — Majestatea Sa posedă în prea mare măsură simțul justiției pentru a accepta să condamne un om fără ca el să-și poată pleda cauza. Mai cu seamă dacă este vorba despre un membru respectat al breslei hamalilor. Sultanul se arătă iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vrând parcă să se agațe de ea sau să o împiedice să dispară. O fericire intensă puse stăpânire pe el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a-i alina dorința sau nostalgia. Valerius își înfundă fața în pătura ce păstra încă parfumul ei. Se trezi brusc și ascultă cu atenție. Auzi doar rumegatul vacilor în fundul grajdului și plânsul cucuvelelor afară. În locul acela era ceva care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște, având tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adversar cu marginea tăioasă a scutului. Din nou urlete. Din nou sânge. Antonius o luă la goană. Quazii se strânseră cerc în jurul lui. Înțelese că nu avea scăpare. Deodată nu mai auzi nici un zgomot, ca și cum urechile i-ar fi fost înfundate, ca și cum lupta aceea pe viață și pe moarte nu s-ar fi dat cu trupul, ci cu sufletul, dirijată doar de privirea lui. Reușea să anticipeze toate mișcările adversarilor, le ghicea intențiile. Trecutul și viitorul dispărură; la fel și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi sângele țâșni, scurgându-se pe picior și pe ocrea. Valerius nu scoase nici un strigăt; continuă să alerge. Marcus îl privea, uimit de felul în care își stăpânea durerea. Secutor-ul îl ajunse pe Skorpius din urmă și îl atacă. Își înfundă sica în umărul lui, puțin deasupra axilei, și răsuci lama în carne, încercând să taie tendoanele. Skorpius gemu și se retrase clătinându-se, plin de sânge. Abia atunci Marcus își dădu seama că atmosfera aceea neobișnuită izvora din liniștea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și totuși, nu reușesc să merg până la capăt cu ea (nu e prea distractivă autodisciplina) și mai totdeauna povestea se termină ca un chef pe cinste. Am auzit țârâitul soneriei de la intrare și m-am ridicat în picioare, cu mâinile înfundate în buzunarul cu bani. — Ți-ai mai tras-o în ultima vreme? În fine, seara a ajuns la momentul promis, la faza pentru care era destinată. Tocmai ne întorseserăm de la cina pe care o luaserăm la Kreutzer. Localul era locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]