1,310 matches
-
poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și-i tremură buza-n rostire: „Ce mi-ați făcut, oameni buni? Ia-mă, Doamne! Mă, omule, eu te fac la loc”, dar Bitancu nu-l mai aude pe păcurar, iar l-a apucat cu leșin de la inimă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dulăpiorul și am fost bucuroasă să văd că prudența mea tipică umpluse dulăpiorul cu medicamente pentru următorii cinci ani de boli. Aveam Coldrex pentru zi, Coldrex pentru noapte, sprayuri pentru nas, sirop de tuse, tot felul de poțiuni pentru nas înfundat și bronhii. Aveam Vicks Vapour Rub pentru frecție, un vaporizator electric pentru uleiuri esențiale, niște plasturi pe care ți-i pui pe frunte ca să-ți scadă febra, picături pentru urechi, pastile pentru gât chiar și niște tablete homeopate absolut ineficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
verde ce începuse să se scorojească. încăperea era încălzită de la aburul scos de espresorul imens și vechi. Rafale de aer cald veneau prin ușile de la bucătărie care nu se îmbinau perfect și se bălăngăneau înainte și înapoi, scoțând un sunet înfundat. Venisem aici direct de la secția de poliție. Era mijlocul zilei acum și ultima oară când mâncasem fusese cu o zi în urmă. Și pe lângă asta mă luptam cu o tentație periculoasă și mă hotărâsem să mănânc înainte să mă răzgândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai fi ales cu siguranță strada mea; e cea mai anostă alăturare de fațade mohorâte văzută vreodată, numai depozite. Am ieșit dintre vânzătorii de ziare și am mers pe strada principală. Seven Sisters e una din arterele principale ale Londrei, înfundată mereu de noxele și claxoanele traficului îngreunat. O mașină din fața mea a frânat brusc, scârțâind de parcă un animal mic își prinsese coada în capotă. De obicei urăsc zgomotul și forfota, dar acum erau bine-venite. Decoruri diferite din trafic așteptau nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unui nou val. Mi-am îndepărtat privirile și mi le-am fixat pe masa de cafea, observând că sticla de whisky, care era aproape plină când am început să vorbim, era acum pe jumătate goală. S-a auzit un zgomot înfundat. Mi-am ridicat privirile. Paharul lui Walter îi căzuse din poală și zăcea acum pe podea în fața canapelei. Nu mai aveam ce să scot de la Walter Quincy în acea seară. Ca și paharul, capul îi picase înainte, doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fie o glumă, mâinile și picioarele rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
logofăt mare, ieri la Stambul, azi la Brașov și Sibiu, mâine la Iași și poimâine la spătărie cu vodă, dar cu grijile casei, copiilor și banilor cine-i? Jupâneasa. O să-ți cer să mă faci vistiernic. Jupâneasa Marica mai bombăni înfundat, dar marele logofăt sforăia liniștit, așa că se întoarse cu spatele spre soțul ei și adormi și ea. Zgomotul loviturilor în poarta de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
freamătul valurilor. Le auzea zbaterea și izbiturile de țărm, fâlfâit de aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași acuitate auzi șoapta măriei sale taica spre neica Ianache: — Să fii domnia ta primul, eu o să fiu ultimul. Rogu-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe Înfundate” din cauza bătăilor jupînului : Spiridon, În viziu nea mi personală, este un simulant, didascaliile comediei nearătîndu-ne contondențele evocate În monolog. În fine, aș mai avea o rezervă legată de imaginea nopții caragialiene :”una luminată vesel, zgomotoasă”(p.88) ;cred că mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-mea ocupă baia, iar soră-mea se îmbracă de școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran în mine cât să lansezi un cuirasat. Sunt plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
or să-ți dea cu tifla - și, ce-i mai rău, or să te mai și poreclească Goldberg, și-or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel sfrijit, cu ditai trompa, care se ține după ele pe gheață în fiecare după-amiază - și care nu e în stare să deschidă gura. — Te rog, Alex, lasă-ți nasul în pace, nu te mai juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă-ta te culci? Și când te-oi mărita, tot cu mă-ta? Adormea pe scaun și o ducea Elena în brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce se aude prin pereții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un avânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lumea își va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa că Mihai Antonescu nu era străin de publicarea lui. Poftim bătrâne, lectură plăcută! Să nu te plictisești cumva după-amiază, continuă el râzând pe înfundate ca un puștan. Cu pași mari se îndreaptă către plutonul lui. Subofițerul este deja în picioare, așteptând. Ordinele se succed rapid, tăind aerul compact al zilei. Pregătirea pentru adunare! Pe aliniamentul de tragere, marș! Poziția de tragere luat! Încărcați! Ochiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie cu repeziciune. Brusc, realizează ce se întâmplă. Sforțându-se la maximum, îl trage de haină afară pe Manfred, pe jumătate leșinat și recuperează arma căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timpul trece apropiindu-l inexorabil de momentul începerii acțiunii. Din interiorul adăpostului apar alți doi militari care încep să discute cu santinela. Probabil ceva vesel, după fețele amuzate. Trec astfel lungi minute chinuitoare. Deodată, în ecouri unduitoare, se aude uruit înfundat. Crește în intensitate, începe parcă să domine valea. Zgomot de motoare, multe, foarte multe motoare. Soldații își aruncă țigările și imediat se transformă în militari model, cu ținută desăvârșită. În sfârșit, iată-i! Exact ora17,30. Punctualitate tipic germană. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]