2,071 matches
-
Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler, aveau averi din care să trăiască. Creaturi neghioabe sau, mai rău, care aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încăpățânarea și rectitudinea prostească a bătrânului ei tată. În dauna ei. Știa foarte bine ce simțea ea. — Din ce o să trăiești, tată, când n-o să mai fie Elya? O Întrebare excelentă, o Întrebare vicleană, la obiect. Pierduse În fața Angelei, o Înfuriase. Știa ce avea să spună. „N-am să te iert niciodată, unchiule.“ Și mai mult, chiar nu avea s-o facă. — O să trăim din ce avem. Dar dacă nu ne lasă nici o pensie? — E după cum dorește. Depinde de el, exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și-a cerut scuze pentru deranj, plină de furie. — Aceasta este o școală cu învățământ general, nu un fandosit de liceu de artă, i-a spus Mawson, pe jumătate în glumă, jumătate serios, în timp ce Sheba părăsea biroul. Păruse mai degrabă înfuriată de acest ultim comentariu, detectând o aluzie la naivitatea ei de persoană privilegiată. Și-a promis atunci să meargă mai departe cu această problemă - la direcție dacă era nevoie. Dar n-a făcut-o niciodată. Au apărut alte lucruri, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ce te rog. Omuleț odios! Mi-am încrușișat picioarele și mi-am aplecat capul ca să citesc. Pe marginea paginii, Pabblem pusese grupuri de câte trei sau chiar patru semne de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură că îl subliniase în întregime cu o cariocă galben fluorescent. Gavin Breech, pe care îl consider capul expediției de furt din magazine, e un tip primejdios: furios, violent și, m-aș hazarda să spun, un pic nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și a tras un scaun ca să stea lângă mine. — Te rog, nu plânge. Veterinarul o s-o facă să se simtă mai bine. Efortul pe care îl făcea să mă consoleze era atât de superficial, de prostesc, că aproape m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i se vedeau toate venele pe dedesubt: fuioare lungi, verzui, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la distanță. Dar asta e. — Îmi pare rău, Barbara. — Hai. Am deschis portiera. Să mergem. Venisem cu gândul să-i spun despre Bangs. Știam că trebuia să fac asta. Dar în mașină, curajul mi s-a scurs. Perspectiva să se înfurie mă făcea slabă. Cum naiba să încep? Trebuie să-ți spun ceva, Sheba... Nu puteam. — Ce ai la barbă? m-a întrebat Sheba, în timp ce conduceam prin vestul Londrei. S-a aplecat să-mi examineze roșeața. E o reacție alergică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trăiesc cu teama permanentă că li se pot afla secretele; alții au un fel de siguranță arogantă că tot ceea ce ei vor să țină ascuns, așa va rămâne. Sheba aparține celei din urmă categorii. A uimit-o - ba chiar a înfuriat-o, cred - faptul că fiica ei ajunsese să știe despre ea mai mult decât voia ea să-i spună. — De ce naiba își închipuie așa ceva? a întrebat ea, râzând. Mai târziu, mi-a povestit că citise într-o revistă despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
iar rezolvarea mai degrabă sexuală a dramei clarifică mult lucrurile, dar esența cărții e tocmai lipsa de claritate. Barbara nu spune nicăieri că ar avea asemenea înclinații și nici Sheba nu-i reproșează asemenea intenții - așa cum o face o Blanchet înfuriată într-una din scenele de la finalul filmului - pentru că în carte singura, absolut singura problemă a Barbarei e singurătatea. Singurătatea în sine naște monștrii, nu e nevoie să fie complicată sexual. Aceasta e tema și e magistral observată și analizată. Fragmentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-apoi chemată de un bărbat care, mai mult ca sigur, nu fusese în stare să-ți țină o slujbă de birou. Nu știu dacă chiar merită să mori de dragul unor pești. Mary s-a așteptat ca Drew să se înfurie, s-o contrazică folosindu-se de statistici și alte prostii ecologiste. Dar el n-a făcut decât să surâdă și să mai înainteze cu un pas. Dorința erotică semăna așa de bine cu frica - amândouă erau ca o bulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pământ în care prezența Lui era încă evidentă ? Să-i sacrifice pe oameni pentru Dumnezeu sau pe Dumnezeu pentru oameni ? Irene era un shaitan, un diavol, dar celelalte femei, cu care coborâse pe Salmon, îi plăceau. Acum cel care era înfuria era Naji. Fratele lui obținuse tot ceea ce-și dorise; scăpase basma curată. Ahmad începuse să tremure nopțile. Când a scos lichidul de aprindere din buzunar s-a simțit însă mai stăpân pe el. La fel fusese și-atunci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mă? Tu vrei s-o faci, nu eu, i-am replicat. Mă împinse de piept și cu dreapta vâjâi un pumn razant cu urechile mele clăpăuge. Făcusem la timp pasul în spate. Faptul că mă ratase din prima încercare îl înfuriase pe semne și se năvăli cu totul spre mine, luându-mi din soare. Știam că îmi ajunge o singură lovitură ca să mă trimită la culcare, așa că-i dansam pe sub nas, în speranța că va obosi și va face un pas
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-mi în urechi. Nicio fată nu poate iubi un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-am zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-l pe scurt... cît se poate de concis. — De Încredere, truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se fi Înfuriat... era ca o broască rîioasă... — Dar cînd Își atrăgea invidia cuiva?... Cum se comporta? — Invidia? Afacerile negustorești sînt dure, așa că nici nu-i de mirare că-ți atragi invidii. Dar Înseamnă că nu ești născut pentru o astfel de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
E cam răcoare. — Ce-ai zice de o ceșcuță de saké ? mă ademeni fratele. I-am retezat-o scurt: — Eu iau o porție de rămen. SÎnt cu mașina. Nu eram de felul meu nici tăios, nici rău, dar puteam să Înfurii și un polițist mai mult decît se cuvenea dacă așa aveam chef. Poate pentru că meseriile noastre se Înrudeau din multe puncte de vedere. Căutam să nu jignesc pe nimeni dintr-un spirit de conservare caracteristic. Dacă puteam să beau, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atît se Încăpățîna mai mult În a nu-mi spune nimic. — Jurnalul? Ce jurnal? — Jurnalul soțului, bineînțeles. Fratele dumitale urma să-l aducă azi aici. Aaa! Își văzu mai departe de berea ei, lingind-o ca o pisicuță. Eu Însă mă Înfuriasem teribil. — Mai devreme am luat-o pe autostradă. — Și de ce, mă rog? — Pe cînd alergam, mă gîndeam ce bine-ar fi dacă aș ține-o tot așa și mi-am dat seama că aș putea, Într-adevăr. Dar mă trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
celor care l-a băgat în colhoz, da’ vorbind acum o neotablă despre integrarea europeană, eventual cu o cabală mai școlită), pe polițai nu-l vede, necum să-l reclame. În schimb, într-adevăr, el devine telepopor. Mircea, te-ai înfuriat că oamenii joacă întruna la Bingo și că alta decât să țină ochii pe concursuri nu fac, toată ziua decupează etichete, scot capace și le trimit, așteptând izbăvirea de sărăcie în mod glorios. Vine Horia Brenciu și îți scandează numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pântecocentric. Și nu mă mir. Îmi aminteam atunci ideea că, în comunism, nevoile vor fi determinate științific. Și să mă bată sfântul, chiar erau determinate. Științificul aparținea ctitorilor Planului Național Unic de Dezvoltare Economico-Socială. Trecea tovarășa prin oraș și se înfuria văzând mulțimi la coadă. Arunca securiștilor din jur câte o vorbă: „Fir-ar ei ai dracului de viermi! Nu se mai satură!”. Aceasta se traducea în principal în două strategii: a) cozile erau mutate în spatele blocurilor, să nu mai producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te cam hotărăști să intri cu adevărat în politică, fiindcă în următorii zece ani sigur nu vei fi bunică”. Mă posomorăsc și mă întorc spre Maria: - Dar Condoleezza Rice (consiliera lui Bush)? Ea ce face? 18 septembrie Încep să mă înfurii tot mai mult pe administrația bizantină, cum îi zic ei. După 14 zile mă cheamă din nou la International Office și nu îmi dau ID card că nu au copie după J1 Visa, ceea ce e curată porcărie fiindcă le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meu. Nu mai lipsisem niciodată atât de mult de la serviciu, iar lucrurile îmi păreau cunoscute, deși foarte diferite. Înlocuitorul meu - înlocuitorii mei - temporar(i) îmi mutase(ră) lucrurile și cineva pusese poza lui Aidan într-un sertar, ceea ce m-a înfuriat crunt pe moment. Am scos-o și am trântit-o în locul unde stătea de obicei. Și mai ziceau că eu refuz să accept adevărul. —O, Doamne, Anna, te-ai întors! Era Brooke Edison. Brooke avea douăzeci și doi de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Medjagory (sau cum s-o scrie.) (De curiozitate, știi cumva de ce sunt atâția „the“ în THE Passion of THE Christ?) Oricum, Helen a „suferit ca un câine“. M-am oferit să sun să anunț că e bolnavă, dar s-a înfuriat și a zis că, atunci când lucrezi pentru un cap mafiot, nu poți să faci asta. A zis că va trebui să-i „țin locul“. Oh, când e la ananghie, tot la mine vine. O „prinsesem la cotitură“ și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi iubit îndeajuns de mult, ai fi rămas în viață, te-ai fi agățat de viață. NENOROCITUL dracului, nu ești bun de nimic, să te dai bătut așa ușor! Am apăsat tasta „redial“, dar suna ocupat și asta m-a înfuriat și mai tare. Nu era doar o întâmplare. —De ce nu vrei să-mi vorbești? am strigat. Ești prea LAȘ, futu-i, de-asta! Ai avut de ALES, ai fi putut să RĂMÂI, dar n-ai ținut îndeajuns la mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cu pastorul pe de-o parte și cu mazărea dulce pe de alta, n-o să vină nimeni din partea mea. Nu că aș vrea să fie acolo. Furia maică-mii a dat tonul pentru ce mai rămăsese din sărbători. Ce a înfuriat-o și mai tare a fost că nici măcar nu dispunea de opțiunea de a influența decizia lui Rachel amenințând-o că își retrage fondurile, pentru că Luke și Rachel acopereau ei înșiși jumătate din costuri. —E o bătaie de joc, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum care voiau să intre în legiuni pentru că așa le promisese Nero. Și asta nu-i tot... Avariția lui Galba a înfuriat populația obișnuită cu generozitatea lui Nero. Crede-mă, are puțini susținători. — Dar Africa? Nici legiunile din Africa nu vor fi de partea noastră - Vitellius se agită pe tricliniu. Adu-ți aminte că legatul legiunilor din Judaea e Vespasianus, idiotul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținu strâns de mână cât timp ea îi povesti despre Valerius, care acum era un secutor faimos în arena de la Roma. Îi povesti că își învingea adversarii de fiecare dată și că nu-i omora pe cei învinși, ceea ce-l înfuria pe Vitellius. Se zvonește că Vitellius așteaptă să-l vadă pe Valerius ucis de adversarul lui, dar că asta nu se întâmplă niciodată. Și e din ce în ce mai bun, din ce în ce mai îndrăzneț... — Ce nume a luat? — Orpheus. — Orpheus... suspină Antonius. Valerius continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]