917 matches
-
ce se-mpletește ca o sârmă de aur, făcându-mă să tremur de fericire. Și tare bine, bine ar fi ca niciodată să nu plâng de dorul copilăriei, de dorul părinților de vor avea pletele albe și vor fi din ce în ce mai îngândurați. Să țes, în continuare, amintiri plăcute.
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
Mortu [Hoțopan] întâlnim o situație mai rară, "embrionul plângând în uter", un tip care are numai variante maghiare. Împărăteasa rămâne însărcinată; la trei luni, "grăiește copilul din foale": ,,- Mamă, - zâce -, oi mere și io pă lume. Numai - zâce - îs tare îngândurat." Când pruncul a-mplinit 6 luni, îi spune: "Mamă - zâce - ț-aș spune gându cel greu, c-amu-s în stare să spun toate - zâce - câte am pân-amu să-ț spun ... Spune-i la tata că pă când oi fi dă-nsurat, să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
limitat decât verbele de percepție nonintențională, în structuri cu predicat secundar. Predicatul secundar se poate realiza prin grup adjectival (208-209), prin propoziții non-finite gerunziale (212) sau prin propoziții (pseudo-) relative introduse prin conectorul cum (214-215): * Grup adjectival: (208) Îl privesc îngândurat. (209) Îl ascult îngândurat. Față de structurile ternare în care se angajează verbele de percepție nonintențională, unde predicatul secundar se raportează de regulă la obiectul direct al verbului de percepție, în aceste tipare, predicatul secundar realizat ca adjectiv se poate raporta
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție nonintențională, în structuri cu predicat secundar. Predicatul secundar se poate realiza prin grup adjectival (208-209), prin propoziții non-finite gerunziale (212) sau prin propoziții (pseudo-) relative introduse prin conectorul cum (214-215): * Grup adjectival: (208) Îl privesc îngândurat. (209) Îl ascult îngândurat. Față de structurile ternare în care se angajează verbele de percepție nonintențională, unde predicatul secundar se raportează de regulă la obiectul direct al verbului de percepție, în aceste tipare, predicatul secundar realizat ca adjectiv se poate raporta doar la nominalul subiect
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
direct al verbului de percepție, în aceste tipare, predicatul secundar realizat ca adjectiv se poate raporta doar la nominalul subiect 142. Să se compare exemplele (210) și (211): (210) Îl văd supărat < Văd că e supărat. vs (211) O privesc îngândurată < O privesc și sunt îngândurată. * Propoziție non-finită gerunzială: (212) Îli privesc [PGerînotând ti]./ Îli ascult [PGercântând ti]. Structurile cu verb de percepție intențională și construcție gerunzială permit două interpretări: subiectul gerunziului este coreferențial cu subiectul verbului din matrice (213); subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în aceste tipare, predicatul secundar realizat ca adjectiv se poate raporta doar la nominalul subiect 142. Să se compare exemplele (210) și (211): (210) Îl văd supărat < Văd că e supărat. vs (211) O privesc îngândurată < O privesc și sunt îngândurată. * Propoziție non-finită gerunzială: (212) Îli privesc [PGerînotând ti]./ Îli ascult [PGercântând ti]. Structurile cu verb de percepție intențională și construcție gerunzială permit două interpretări: subiectul gerunziului este coreferențial cu subiectul verbului din matrice (213); subiectul gerunziului este coreferențial cu obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
anumit tip de sincretism: a fi delicios nu presupune doar a avea gust bun, ci și a avea aspect plăcut sau alte trăsături conotate pozitiv. Adjectivele din poziția numelui predicativ pot exprima și proprietăți psihice: (240) Ioana arată veselă/supărată/îngândurată. În astfel de contexte, se exprimă o percepție indirectă, dat fiind că adjectivele din exemplele de mai sus codează stări interioare care numai opțional au reflex în plan fizic. Așa se explică posibilitatea construirii unui enunț ca: (241) Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
înființării liceului. Textul poeziei lui Iulian Vesper, fost elev aici în anii 20, E-o febră tinerețea..., destinat numărului festiv, nu este publicat. Va vedea lumina tiparului abia în 1997: „E-o febră tinerețea, un clocot în abis, / O frunte-ngândurată, ce după vis suspină, / Pornește pe o cale ce nu s-a mai deschis, / E fără greș în toate; în sine e deplină. // Cunoaște-nțelepciunea de a urzi ușor, / De a schimba obida în calmă bucurie, / De-a crede că
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
din ziare aflu că singura farmacie de serviciu se găsea în Les Planteurs, cartier pur arab și unde n-a călcat picior de european. Mă pornesc la drum cu curaj, zicîndu-mi: Fie ce-o fi, trebuie să cumpăr medicamentele necesare". Îngîndurat, îngrijorat, pășeam hotărît spre rău famatul cartier, cu speranța că voi scăpa eu cumva. Deodată simt o mînuță care mă prinde de mînă și salută inconfundabil: Bună seara, prietene. Mă uit la liliputanul meu prieten și ca să treacă timpul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din nou la casele părăsite, dar care au găsit totul distrus și cei dragi duși departe tocmai în Siberia De la prima bubuitura de tun și până în primăvara lui 1945, multi dintre noi au tremurat, cu cei bătrâni alături, ori de câte ori postașul îngândurat, ne bătea la poarta sau la ușă, căci el era cel ce aducea acel petec de hârtie pe care scria scurt: numele celui plecat pe front, urmat de trei cuvinte: “căzut pentru patrie” sau “dispărut”. Din acel moment, în casele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
străbătut și văzut întreaga Europă și S.U.A. Iubea viața, activitatea creatoare, pacea. Îl iubea pe Percy Bysshe Shelley (1793-1822), marele poet romantic, vizionar, iluminist și pacifist, un îndrăzneț cântăreț al libertății și creativității umane. Îl iubea pe Shelly și rostea, îngândurat, din versurile sale: "Aud mereu zorindu-ne din spate Al vieții car cu roți înaripate..." Într-o vreme în care, la sfârșitul veacului al XIX-lea se vorbea și scria încă despre un drept al războiului, care era, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la o lucrare proprie, originală, care să fie de trebuință, de referință pentru acel domeniu... Asta, se zice, era atunci una din definițiile tezei de doctorat, își dădu cu părerea prorectorul. Proaspeții posesori ai diplomei de doctor par pentru moment îngândurați, concentrați asupra acestei posibile definiții. Învârtind în mână cartonașul subțire, de mărimea unei coli de bloc de desen, de culoare aurie pe fiecare scrie Diplomă de Doctor, numele și prenumele posesorului, anul obținerii etc., sub care, în partea stângă, jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din jafu’ ăsta de pușcărie. La un caz de Doamne ferește, călăuzele riscă de zece ori mai mult decât noi. Câteva luni de pușcărie pentru trecere frauduloasă, e nimic pe lângă ce riscă ei. Laur mai luase gâtul câtorva flori și mesteca Îngândurat, cu ochi-n gura lui Andrei. Îi place— nu-i place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o țestoasă care parcă mă aștepta. Avea niște ochi mici, inteligenți și atenți ce mă priveau cu ochii Aiei. Am lăsat-o să intre, iar ea s-a așezat chiar în locul unde ședea Aia de obicei și ațintea de acolo, îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de comuniști, care profanau vestigiile Sale sfinte. S-a bucurat că aveam grijă cât de cât de această relicvă ortodoxă. L-am rugat să nu ne uite în rugăciunile sale. Ne-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și a plecat îngândurat, așa cum venise. Domnul Trifan, care fusese la muncă pe câmp, s-a bucurat mult când i-am spus că ne-a vizitat Părintele Ghiuș și o lacrimă de duioșie i-a apărut în colții ochilor. Erau consăteni. O excursie la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
azi cu Domnul m-a biruit în rugăciune somnul și v-am lăsat cenușa mea, zălog...” Dar necrezând că-i mort cu-adevărat, cu mâna l-am atins peste veșminte... Se risipi cenușa lui fierbinte și sărutând-o..., am plâns îngândurat!? Volumul II 1948 1964 ’89 „Toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos lisus, vor fi prigoniți. Iar oamenii vicleni și amăgitori vor merge din rău în mai rău, rătăcind pe alții și rataciți fiind ei inșiși” (2 Timotei 3
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
săgetând printre ele. Am înotat liniștit, urmărind acea „viziune a înotătorului“ asupra mării și simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care se bomba ușor, mișcându-se lent pe lângă mine, de parcă ar fi înălțat, îngândurată, din umeri, suportându-și indiferentă adoratorul. Câțiva pescăruși mari, cu cele mai galbene pliscuri posibile, se adunaseră să mă contemple. Nu mă mai îngrijora ieșirea din apă, și după ce am înotat îndărăt spre „muntele“ meu, am reușit cu destulă ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bagă de seamă să nu pierzi trenul. Dar îți pot comanda un taxi prin telefon, la gara Victoria e un serviciu foarte serios. Cum îl cheamă? — Pe soț? — Nu, scuză-mă, pe băiatul pierdut, pe fiu. — Titus. — Titus, repetă James îngândurat. Apoi continuă: [i l-au căutat? S-au adresat poliției, și așa mai departe, au făcut tot ce se poate face? — Nu știu. A plecat de mult, n-au nici un fel de indiciu, nici o idee asupra locului unde s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am reîntors acasă, și mi-am strâns rufele, care se uscaseră. După aceea am adunat fotografiile lui Hartley pe care le adusesem de la Londra și m-am așezat afară, pe banca mea de piatră, lângă jgheabul cu pietre, privindu-le îngândurat și meditând asupră-le cu intensitate. În câteva dintre instantanee eram amândoi. Cine le făcuse? Imposibil să-mi amintesc. De pe cartonașele ofilite și îndoite la colțuri, dintr-o lume a neprihănirii, mă priveau chipurile adolescentine, luminoase, blânde, încă neformate. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar afla? Va trebui să se prefacă mulțumit. N-ai de ce să te temi. Nu mă tem. Fusese un început prost, eram încurcat și orbecăiam și, chiar în timp ce-i vorbeam, îl auzeam parcă pe Ben mârâind la ușă. Titus răspunse îngândurat: — Într-un fel, mi-e milă de Ben. Cred că nici el nu a înțeles mare lucru din viață, ca să folosesc fraza dumneavoastră. — O viață e o viață, ca să folosesc fraza ta. Dacă ți-e milă de el, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-am întors fața spre mine, ca să mă privească în ochi. Nu plânsese. Spre negrăita mea ușurare, nu mi-a aruncat privirea dură și îngrijorată de care mă temeam atât de mult, ci o privire liniștită, o expresie nouă, blândă, îngândurată; și, cu toate că era atât de tristă, părea mai tânără, mai asemănătoare cu vechea Hartley, și totodată mai vie, mai puțin apatică, mai inteligentă. Încrederea mea a renăscut. Poate că, în cele din urmă, i-am stârnit simțul libertății. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să las baltă? — Știi tu... povara asta, această loialitate zadarnică și sterilă, acest sacrificiu lipsit de sens. Îi distrugi și viața lui, debarasează-te, debarasează-te și de el. Ești ca un om pe jumătate mort. — Da, răspunse ea la fel de îngândurată. M-am simțit pe jumătate moartă... da... de multe ori. Dar cred că foarte mulți oameni se simt așa. Și poți trăi chiar când ești pe jumătate mort, ba poți chiar să și guști unele din plăcerile vieții. Ascultându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am revenit la acuta conștiință a prezenței lui Hartley care, pe întreg parcursul episodului, nu se clintise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
observat câteva vaze pline cu trandafiri ofiliți. Câinele încetase să mai latre. — Ai citit scrisoarea mea? l-am întrebat. A continuat să nu-mi acorde nici o atenție. Acum îl măsura pe James, și James se uita la el, încruntându-se îngândurat. Apoi spuse: — Sergentul de Stat Major Fitch. — Da, exact. — Genist. — Exact. — Dumneata ai fost cel cu isprava eroică din Ardeni. — Exact. — Te-ai descurcat foarte frumos. Fața lui Ben se înăspri, poate ca să ascundă emoția, sau chiar un licăr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]