7,890 matches
-
un cablu, o carcasă N-aveau ce dă copiilor la masă. Iar voi? Întreaga țară ați furat-o Pe buze tot cu UE și cu NATO. Paragina-i regina. Jaf total. Parc-a trecut războiul mondial. Așa fie-mi, dar, îngăduit Să vă disprețuiesc la infinit. Nu sunteți oameni sunteți mărunțiș Pe banii voștri și pe voi: mă pis! 31.12. 2013, Bran, Corneliu Vadim Tudor ACTUL IV - ÎMPREUNĂ SALVĂM DIVIZAȚI MURIM CU LACRIMI PE OBRAZ Aceiași, dar un rol important
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe care doftoroaia îi primise de la clienți săi în timpul vieții... Medicina populară românească e benefică prin valorile anonime.Multe secrete ale leacurilor băbești și ale descântecelor dispar în neant. “...David,du-te la Bîrlad ,căci în țara rusească nu-ți îngădui să stai”. (Cronică) Legenda In satul Avrămești din B.H.pr.Tutova se află un monument reprezentând un calăreț.Locuitorii satului spun că pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare împroprietărirea vitejilor oșteni se făcea prin acordarea unui teren egal cu suprafața de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
zeul suprem era numit „Ordonatorul“ - Morige. Până și astăzi, în tot Caucazul, la orice petrecere există un maestru de ceremonii, un tamada, care dirijează petrecerea. Nimeni nu bea haotic, nimeni nu se ridică cu un toast până când nu decide tamada. îngăduiți-mi să fiu ordonator și tamada. Mi-au îngăduit, crispați. Am început să le enumăr regulile: — Orice sărut se efectuează la comanda mea. Penetrarea, fie pe față, fie pe dos, are loc după tăceri echilibrate și ținut de mâini respiratoriu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în tot Caucazul, la orice petrecere există un maestru de ceremonii, un tamada, care dirijează petrecerea. Nimeni nu bea haotic, nimeni nu se ridică cu un toast până când nu decide tamada. îngăduiți-mi să fiu ordonator și tamada. Mi-au îngăduit, crispați. Am început să le enumăr regulile: — Orice sărut se efectuează la comanda mea. Penetrarea, fie pe față, fie pe dos, are loc după tăceri echilibrate și ținut de mâini respiratoriu. Bărbații nu se ating între ei. Aceea e o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un mod de-a ucide. Ce rost ar avea dacă n-ar exista sentința „moarte“? Ce rost are să trișezi! Nu există oameni de treabă printre ai noștri. Idioți, fantome, lefteri, câini turbați, fanfaroni, palavragii, terchea-berchea. „Moarte.“ De mi s-ar îngădui acest cuvânt și tot ar fi mai mult decât merit. (rând liberă Război. Războiul Japoniei este o faptă nesocotită, un act de disperare. Să mor din cauza unui act de disperare... nu, mulțumesc! Mai bine mor de mâna mea. (rând liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pentru bătăliile de gherilă economică internă, specialiști în jefuirea cadavrului în descompunere al industriei și agriculturii comuniste, ei n-au nici o șansă într-un sistem competitiv bazat pe valoare. Așa se explică răfuiala absolut aberantă cu "Europa nemiloasă" care a îngăduit sfârtecarea trupului Serbiei. Nu de Serbia le pasă lor, ci de primejdia reprezentată pentru propriile afaceri de lumea dominată de reguli a Occidentului. Asmuțindu-i pe români împotriva ungurilor, ei încearcă să creeze o simetrie primejdioasă nu cu situația din
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
acum imposibil a considera viața noastră literară fără aportul esențial al celor care, veniți cu întîrziere și aflîndu-se astfel cot la cot cu promoții mai tinere, au înfățișat din capul locului structura unei maturități oglindind profilul normal al deceniilor ce îngăduiau contactul neîngrădit cu sursele de cultură. Unul dintre acești prestigioși reșapați este Pavel Chihaia. Născut în 1922, cu o copilărie modestă, nescutită de frustrări, din care a reținut, precum o emblematică amintire, plimbările prin cimitirul din Constanța,marcate de-o
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
aceea realizată de de Timotei Cipariu, în 1838, după Der Fischer (Pescarul), și publicată în Foea literară care a apărut la Brașov și a premers Foaia pentru minte, inimă și literatură a lui Gh. Bariț. Drept care am să-mi și îngădui să închei cu câteva versuri care reclădesc, parcă, o punte între noi cei de azi și cei care, în vremuri de fel mai calme, găseau mângâiere în baladele celui în fața căruia și noi ne plecăm. Apa fierbe, apa crește Și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
atracție pe care o simțim uneori pentru cineva complet opus nouă, fundamental diferit, cum este pentru măsuratul în toate Callimachi lipsitul de orice măsură Jiquidi, bătrânul nonconformist, disprețuitor al convențiilor sociale, al normelor de comportare instaurate de bunul simț și îngăduite de spiritul decenței. Mai poate fi apoi admirația prințului, care este un nehotărât, pentru acela în care vede "un maestru al siguranței de sine, al consecvenței cu sine, al curajului, da-da, al curajului de a fi el însuși". Reapare
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
însă nu au apărut defel diminuate, dimpotrivă, impresia lăsată a fost aceea de revigorare a lor din interior, investite fiind cu o încărcătură tensională și emoțională eliberată de orice semn complementar. Senzația a fost că personajelor nu li se mai îngăduie să ascundă nimic. La polul opus pentru trupă (și sigur și pentru impactul cu spectatorul) s-a situat colaborarea cu Alexander Hausvater. Imaginarul exploziv al acestuia, tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci te-ai înrudit cu trandafirul" - Trandafirul și clepsidra), necunoscînd încă Răul care nu e o substanță, în gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului, ce punea vremea la cale" - ibidem), străin de speculațiile ce alterează trăirea, produse de "somnambulii etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
Cartea Românească", în ziua de Crăciun a anului 1984, anul orwellian... Crăciunul nu era însă o sărbătoare interzisă în România de atunci, ci una semiclandestină. Sau, poate încă mai exact, una fantomatică, neatestată, existînd ca într-o realitate paralelă. Tacit îngăduită de autorități, tolerată, dar fără nici o cît de vagă recunoaștere publică. Nu exista nici o aluzie, măcar, la sărbătoarea universală a Crăciunului în presa scrisă a României de atunci, la radio sau la televiziune, toate controlate de partidul unic. în preajma Crăciunului
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise și îngăduind orice ipoteză. Au însă un numitor comun: coșmarul continuă sau poate continua. O poveste din anii orwellieni. Viziune și previziuni.
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
prolog, iar cartea sa își dezvăluie, prin prisma unei asemenea reflecții, miza majoră, aceea de a încerca să ofere vieții - drept compensație - un sens retroactiv. În acea clipă hazardul s-ar converti în destin, dar omului pierdut nu-i e îngăduit decât să cerceteze fragmentele, frânturile de vise, piesele unui puzzle incomplet. Tot ceea ce poate întrezări este un morman de imagini desperecheate, "a heap of broken images", într-un "spațiu de ficțiune" la fel de ostil ca și "tărâmul pustiu" al lui T.S.
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
mult pînă m-am hotărît să scriu acest text; nu sînt critic literar, poeții spun că sînt prozator, prozatorii că sînt poet; și unii și alții mă apreciază mai mult ca traducător. Ei bine, în această calitate, dacă mi-e îngăduit, scriu aceste rînduri pentru că, traducîndu-l pe Joachim Wittstock, am învățat să-l citesc pe dinăuntru cum citești o radiografie și umbrele difuze au devenit organe și respirația plămînilor a devenit sonoră și pe traheea lui a urcat un glas pe
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
la Drept, la fără frecvență. În 1974, la 45 de ani, fuge în Franța. Acolo face studii superioare de contabilitate, în timp ce în paralel muncește pentru a-și întreține familia. Devine contabilul șef al unei firme prospere din Franța, își poate îngădui o locuință confortabilă în Paris. Mulți ani după ce se pensionează, se apucă de scris, din stricta dorință a unei depoziții memorialistice. Dar în locul unui volum compact de memorii, despre lumea din care a făcut parte și despre experiențele sale din
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
reușit să dau de ele. Și e mare păcat, pentru că, dincolo de orice dubiu, ne aflăm în fața unei performanțe artistice de vârf. Faptul că o asemenea carte nu circulă, că într-un moment în care se traduce masiv și prost ne îngăduim luxul de a trece indiferenți pe lângă o bijuterie va atârna asupra noastră ca un păcat de moarte. Fondurile sociale ale Uniunii Scriitorilor sunt extrem de limitate, iar un veritabil sindicat scriitoricesc nu există. În aceste condiții, de ce n-ar prelua una
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
6, atunci când medicul ajunsese pe culmile celebrității, deîndată i se vădea contactul dintre omul de știință și estet. Pătrundeam în casa aceea nu ca pacient, ci ca rudă îndepărtată (s.m., G.A.) desigur, totuși primit într-un mod care-mi îngăduia să circul nestingherit peste tot. Era, locuința aceea încăpătoare, etajată, nițel întortocheată, plină de cele mai felurite și mai neașteptate piese. Precumpăneau statuetele, ceramicele, uneltele și obiectele de cult. Ca și întreaga lui generație - a lui Frazer, Durkheim, Max Weber
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
omologhezi. Uitați-vă la biografiile tuturor acestor mari scriitori, care circulă astăzi, să vedeți că Parisul i-a lansat... Parisul are acest dar, ce să-i faci?!". Ceea ce arată că nu doar omul sfințește locul ci și invers... Fie-ne îngăduit a ne opri asupra unui dialog care suscită un comentariu de ordinul moralismului, prin cîteva denivelări de atitudine, și anume cel cu Mircea Zaciu. Regretatul critic declară , calmant, că în jurnalul său transcrie "cu mare fidelitate ceea ce am simțit, trăit
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
venirii lui Herr Direktor, cu misterele lui occidentale, în care se vorbește mult și se coc destule vrăji. Andrei Oțetea scrie un studiu despre teatrul lui Pirandello, genul de material "de mijloc", pe care, însă, formatul Vieții Romînești nu-l îngăduie. Întoarcerea la proză, dintr-un ciclu, Hanu-Ancuței (precizare de subsol) o desăvîrșește Sadoveanu, cu Cealaltă Ancuță. Critica lui Maiorescu, semnată de Vianu, e de pus deoparte, pesemne pentru altă lectură, în vremea cînd lunarele semănau mai mult a volume colective
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
nu se poate imagina o relație de afinitate mai curioasă. În afară de dinamismul firii, de pasiunea comună pentru creație, cei doi se contraziceau structural. În bifurcarea drumurilor faptul determinant a fost însă epoca. Pe pragul arderii, ea polarizase taberele, nu mai îngăduise neutralitatea, ambiguitățile, evaziunea. Din junețe, Malraux se simțise atras de insurgența socială, voind să ia parte la răsturnarea lucrurilor, să impună un alt fel de trai, bazat pe demnitate, pe solidaritate, pe fraternitate virilă. Rezerva însă actului de eliberare un
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
el. Întotdeauna m-am întrebat care sunt, de fapt, ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
ținând de periferia tiparniței noastre. În acest context, mi s-a părut mai onorabil să ucenicesc în atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată calfă. Abia în ultimii ani, când m-am apropiat de sfârșitul ediției de Opere, mi-am îngăduit libertatea de a mai scrie și altfel, desprins de povara textelor rebreniene. Din păcate, evocările și eseurile publicate în reviste și, parțial, incluse în volumul Sertar sunt departe de cartea visată, cu pagini despre destinul generației mele trădate. Dumnezeu știe
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picior și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele sunt adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, are mai multe straturi și e întărit cu laméle
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
chiar trei ceasuri. Dialogul nostru năștea întruna noi subiecte de conversație. Îmi plăcea mai mult să stau de vorbă cu tine decât cu prietenii mei sau cu Roula. Interesul nemărginit pe care-l acordai unor subiecte care mă frământau îmi îngăduia să-ți vorbesc aproape de orice-mi trecea prin cap. Cuceririle mele feminine te amuzau copios. Îmi ascundeam însă neliniștile sexuale. Nu le mărturiseam nici măcar Roulei, chiar dacă mi se părea că ghicesc și la ea frământări similare. Evitam să folosesc anumite
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]