816 matches
-
Ulei.// Pășeam desculți și limpezi/ Îmi simțeam degetele adormite în mâna ta,/ Era atâta dragoste pe ape,/ că nu ne puteam scufunda,/ Era atâta liniște, că timpul/ Nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor./ Apa nu-ngăima nicio undă,/ Doar tălpile goale,/ Călcând în lumina de lună,/ Scoteau un sunet ușor." (Din apă ieșeau trupuri albe de plopi). Reîntoarcerea în trecut cu ajutorul apei de data aceasta, care funcționează tot precum oglinda, reflectând, deci, reconstruind realități în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu soare/ Coala zărilor velină", "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave,/ Adolescenți frumoși sau doar femei", "Era atâta liniște că timpul/ nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor,/ Apa nu-ngăima nicio undă/ (...) Era atâta dragoste pe ape/ Că nu ne puteam scufunda" etc. Într-o strânsă interdependență cu acestea, motivul visului, dublat de cel al somnului, constituie o altă cale de pătrundere în spațiul abscons al copilăriei. Visul funcționează asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
apoi a pescuit una și a băgat-o în gură; când a urlat ca scos din minți, am crezut că-și prinsese din nou degetele de la picioare în sertarul de sub pat, cel pentru lenjerie; din păcate, nu era asta. A îngăimat un singur cuvânt: „Ustură!“. Suferință ca aceea nu cred că există pe lume: a început să alerge prin cameră șuierând ca o locomotivă; și-a dus mâna la ochi, dezastru: au țâșnit lacrimile ca din arteziană; eu nu înțelegeam ce
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai În vârstă a trecut pe acolo. Apropiindu-se, bărbatul s-a uitat În jos și a spus: „Probabil că iar au scăpat porcii din cocină”. M-a Întrebat dacă știam cine făcuse mizeria. Simțindu-mă ca un prost, am Îngăimat o minciună și i-am spus că nu. Eram de părere că n-ar fi tocmai bine pentru reputația spitalului dacă aș fi recunoscut cine o făcuse. Dumneavoastră ați vrea să primiți Îngrijiri medicale de la o organizație care Își bate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
orice premiu dorea. Homer a Înșfăcat pe dată Încuietoarea de bronz. După ce și-a luat premiul, l-am Întrebat cu ce putea să-l ajute firma Eppler’s S & T Trustworthy Hardware. „De fapt, nu vreau să cumpăr nimic”, a Îngăimat el. Surprins, l-am Întrebat de ce mai venise. „Păi”, a spus el, „am fost ieri pe la magazinul care Îți face concurență și am văzut că la ei șuruburile se vând câte două la 10 cenți. La tine costă 6 cenți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
deodată, Pașka s-a întors spre mine și mi-a aruncat cu o voce puțin cam aspră: - Hai, am să-ți arăt ceva! Hai, n-o să-ți pară rău... Dacă s-ar fi oprit să aștepte răspunsul meu, aș fi îngăimat un refuz. Dar el își continua drumul fără să se mai uite la mine. L-am urmat cu un pas nehotărât. Am coborât pe Volga, am mers de-a lungul portului, cu macaralele lui enorme, cu atelierele, cu antrepozitele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Vreau casa asta, În Întregime. Vreau să trăiesc aici și să ne petrecem aici primul nostru Crăciun În familie, să Împodobim un pin uriaș În holul alb cu negru, și să agăț un ciorăpel de șemineu... Destul de drăguț, reușesc să Îngaim Într-un final, ridicînd scurt din umeri. Cred. — Păi, Fabia trage din țigară, să vă arăt și restul. În timp ce facem turul celorlalte Încăperi, simt că plutesc. Ne-am găsit casa. Am găsit-o. — Fă-i o ofertă! Îi șoptesc lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
copilului meu. Însă Jess pare atît de entuziasmată că nu vreau s-o jignesc. — O să te ajut să faci și un portbebe, a zis ea. Dintr-o pereche de blugi vechi ai lui Luke. E foarte simplu. Ce idee bună! Îngaim. Nu Îndrăznesc să mă uit la Luke. Și mi-a mai venit o idee, spune Jess, răsucindu-se pe divan, cu fața spre mine. Nu trebuie să spui „da“ acum, dar poate te gîndești și-mi spui ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la Four Seasons, pentru numele lui Dumnezeu? Fiindcă acolo ar fi recunoscut. A venit aici ca să nu-l vadă nimeni. Totul e cît se poate de logic... — Păpușă! Ca prin ceață, Îmi dau seama că taximetristul mi se adresează. — Da? Îngaim. — Vrei să stai aici și să aștepți? Nu! Înșfac coșul de picnic și dau portiera de perete. — Vă mulțumesc. De aici... mă descurc și singură. Vă mulțumesc foarte mult. — Nu prea ești obișnuită cu jocu’ ăsta, așa-i, păpușă? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spre o masă din colț, unde se află Jess. — Ce s-a Întîmplat? Jess mă privește șocată de noua mea Înfățișare. Îmi trage un scaun și mă ajută să mă așez. — Ești ok? E ceva cu copilul? — I-am văzut, Îngaim pierită. — Pe cine? — Pe Luke și pe Venetia. Împreună. — Împreună? Suze Își duce o mînă la gură. Împreună, făcînd... ce? — Stînd pe biroul ei și vorbind. Abia reușesc să rostesc cele cîteva cuvinte. — Stătea cu brațul pe umerii lui. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vorba de amicul tău, Danny Kovitz. Simt un junghi de alarmă. Te rog, Doamne, nu-mi spune că mă lasă baltă. Te rog nu-mi spune că vrea să se retragă din combinație. — E vreo... problemă? reușesc cu greu să Îngaim. — Nici o problemă! Și-a terminat designul! Și a venit cu el. Îți cade fața cît e de mișto! * În fine, În fine, se Întîmplă și un lucru bun! Ajung la The Look și mă duc glonț În sala de consiliu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se supere dacă vede o mie de tricouri despre ea! — Ce zici, Becky? Danny ridică din sprîncene răutăcios spre mine. Adică Becky o cunoaște? spune Brianna surprinsă. E o persoană care chiar există În realitate? Toată lumea pare brusc interesată. — Nu! Îngaim alarmată. Nu! CÎtuși de puțin! Nu e... adică... Doar că... mă gîndeam. De ce nu extindem designul? L-am putea aplica și la variante cu blonde și brunete. — Bună idee, spune Brianna. Ce zici, Danny? O fracțiune de secundă Îmi stă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Însă asta nu e vina ta. Parcă Își Înfige cineva cuțitul În pieptul meu. O clipă, nici nu știu dacă mai sînt În stare să vorbesc, de șocată ce sînt. — Luke nu s-a Însurat cu persoana greșită, reușesc să Îngaim Într-un final. S-a Însurat cu persoana potrivită. Mă iubește, ok? Mă iubește. — V-ați Întîlnit imediat după ce se despărțise de Sacha, așa-i? Venetia Încuviințează din cap, deși eu nu i-am răspuns nimic. Mi-a povestit totul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochii. Acum văd totul foarte limpede. Vrea să se ducă la petrecere cu Venetia. Probabil că au pus amîndoi la cale toate astea. Ce să fac, să-l implor să nu se ducă? Am și eu măcar atîta mîndrie. — Bine, Îngaim, Întorcîndu-mi capul, ca să nu-mi vadă lacrimile. Du-te. — Poftim? — Bine, și Îmi scot termometrul din gură. Du-te. Se aude un foșnet și Venetia intră din nou În Încăpere. — Ia să vedem. Se uită la termometru, ușor Încruntată. — Da
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stare să zică nimic. Îmi dau seama că Își dorește cu disperare să ridice din sprîncene, să se Încrunte, sau ceva. Aproape că Îmi pare rău pentru chipul ei real, storcoșit sub Botox, ca un animal prins În cușcă. — Armaggedon? Îngaimă Într-un final. — Nu-i așa că-i minunat? Încuviințez. Macho, dar și elegant deopotrivă. Și neobișnuit! Elinor pare că mai are un pic și explodează. Sau implodează. — N-am să accept așa ceva! irumpe brusc, țîșnind În picioare. Tatuaje, auzi! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și optimiști, să putem Învinge orice dușman; așa Încât, noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge ura zeilor și a oamenilor răi, a vrăjitorilor și a vrăjitoarelor, a păgânilor și a celor ce Îngaimă rugăciuni. Așadar, Mithraxe "Mithra" este zeul care răspândește ordinea universală răsplătindu-i și ocrotindu-i pe cei buni, la fel ca omonimul său indian; este zeul care „care, fără odihnă, veghează cu grijă creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]