885 matches
-
libero-lemnoase, circulația sevei se întrerupe, ceea ce determină putrezirea rădăcinilor și pieirea plantei. Pe rădăcinile atacate se instalează diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium etc., care grăbesc procesul de pieire al plantelor. Plantele atacate stagnează în creștere, frunzele se ofilesc, se îngălbenesc și se usucă, începând de la vârf spre bază. Daunele produse variază în funcție de efectivul populației nematodului, putând ajunge până la 50 %, iar atunci când atacul se produce în asociere cu o serie de boli criptogamice, cultura poate fi compromisă. Pragul economic de dăunare
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de nisip pe care pașii de șacal au desenat stranii ornamente, cresc amenințătoare în jurul nostru. Soarele insuportabil și eforturile săltărețe ale mașinii fac ca lumea să pară dăltuită pentru vecie în nisipul imuabil, într-o definitivă înmărmurire. Cerul e spălăcit, îngălbenit de reflexele terestre. Aerul e greu, plămînii parc-ar fi o sită deasă, un filtru saturat de căldură, de tăcere, de galben. Îmi amintesc de Saint-Exupéry, de prăbușirea avionului său în deșert, de rătăcirea infinită, de nopțile și zilele petrecute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Dan Hatmanu Îl irită Însă pe un șef de echipă. „Țin minte cum unul din muncitorii mai codași a spus «Tovarășe președinte! Ce e asta? Un zar aruncat. Și o mulțime. Noi nu Încurajăm jocurile de norocă. Hatmanu s-a Îngălbenit la fața. Atunci am intervenit eu pentru a salva situația. I-am explicat lui Ceaușescu, care abia se Întorsese din Chină, că e vorba de un simbol și că soarta popoarelor depinde uneori de un singur om”. Ce a Inteles
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
580. „O carte necitită e o cupă care nu a cunoscut mirosul vinului, ori niște buze adolescentine neînfiorate încă de sărut.” Vasile Ghica 581. „Orice carte este o victorie: gen Salamina sau a la Pirus.” Vasile Ghica 582. „O carte îngălbenită în vitrină e ca un templu năruit.” Vasile Ghica 583. „Sunt cărți pe care nu le pot deschide nici halterofilii.” Vasile Ghica 584. „Există un paradis în care mulți oameni vor să intre. Cel al cărților.” Vasile Ghica 585. „O
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în contact cu tainele manuscriselor și cărților vechi, cu lumea paradisiacă a bibliotecii. La Iași, iubitorii de texte vechi au posibilitatea, sub strictă supraveghere, să pipăie, răsfoiască, să admire paginile frumos miniate și ornamentate cu o inegalabilă intuiție artistică, azi îngălbenite de veacurile scurse. Adesea am văzut personal ochii uluiți și umeziți ai celor care priveau, de exemplu, Sfântul Augustin. Sermones de clericorum. Vita et moribus, apărut la Padova în 1484, aflat în tezaurul Bibliotecii "Gh. Asachi". Venind vorba de acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asistente și infirmiere ce se găseau prin apropiere. Privesc cu gura căscată pe ușa larg deschisă... * * * Pe holul abia luminat de ziua abia însorită, rezemat de zidul de pe partea opusă, resemnat și plictisit, colegul Trică ținând în mâini o hârtie îngălbenită de timp și un pix albastru, din cele ieftine și de proastă calitate. Pe același fel de hârtie trebuia, în urmă cu două săptămâni, să scriu ,,cererea de externare pe propria-mi răspundere’’. Hârtie veche și de cea mai proastă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ieșit pozitiv la analize și e bolnav din nou’’. A intrat, înainte de a-l întâlni eu, în dispute aprinse cu medicul (directorul ), și cu unele dintre asistente. E vizibil agitat băiatul - vorbește ceva nedeslușit și înjură printre dinții rari și îngălbeniți de tutun. Tocmai ce ieșise din cabinet cu recomandarea ,,să continue tratamentul trei zile pe săptămână’’. Acum se revocase ordinul. Trebuia să facă o ,,cerere de externare pe propria răspundere’’ prin care să fie ,,liberat condiționat’’ din ,,motive personale’’ și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pac! la Războiul!“) poate părea ciudată. dar am luat această hotărâre determinați de două motive: colecția ziarului Războiul de la Biblioteca Academiei Române din București este mai puțin deteriorată decât multe altele și, deci, mai ușor de consultat, fără spaima că filele îngălbenite de vreme se vor măcina în timpul foiletării; în al doilea rând - informația internă oferită de acest cotidian este abundentă și destul de onestă, lipsită, de regulă, de comentarii care, de altfel, nici nu ne-ar fi interesat. Regretăm totuși că nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care se făcea că aveam o casă în care înfloriseră doi pomi. M-am trezit cu o senzație extraordinară. Același lucru fantastic face și Ikebana; aduce natura în casele noastre, creând o atmosferă de meditație și de contemplare... O frunză îngălbenită dă naștere unei întregi filosofii despre viața și moarte. Ikebana îmbină, într-un echilibru perfect, părțile complementare, floarea vie cu o crenguță uscată ceea ce sugerează transformarea, metamorfoza omului, implicit a Universului. În cultura japoneză se consideră a fi mai interesant
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mea, așa târziu, noaptea... Nu știu... Ingrid se Înroși din nou: — Nu, spuneam, când vă veți Întoarce de la acea Întâl nire importantă... Poate poimâine? Nu e prea târziu? Nu e prea târziu după vânătoarea a doi lupi tineri? Ingrid se Îngălbeni dintr-odată și căzu În genunchi, ca lovită de trăsnet. Conrad Îl chemă pe unul din paznici: — Condu-o pe doamna În odaia ei. Doi oameni să stea de pază la ușă. Nimeni n-are voie să intre la ea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai găsea un fir de mălai, se amesteca cu fiertura respectivă și se mânca. Dacă nu, puneau salină peste terciul ăla verde și-l mâncau așa cum era. Asta era hrana. Iarba se făcuse maronie, izlazul era uscat, pârjolit. Frunzele copacilor îngălbeneau și picau una câte una pe pământul încins ca un cuptor. Era jelanie mare. Tot mai des băteau clopotele bisericilor, anunțând plecarea într-o lume mai bună și încetarea suferințelor pentru cei răposați. Păsările și animalele mai mici și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
era o minimă rezervă de apă în sol. Copacii înfloriseră și chiar legaseră. Dar încălzirea agresivă a atmosferei a condus la un proces rapid de evaporare a apei de la suprafața solului și astfel a început moartea fructelor pe ramuri: se îngălbeneau, se uscau și cădeau. În vara aceea, livada bunicilor a avortat din cauza secetei. Nu erau nici vrăbii, nici guguștiuci și nici măcar ciori. Plecaseră să-și caute hrană în locuri ceva mai ospitaliere. Se intra într-un fel de letargie, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
măsuță, încărcată și ea cu foi, creioane, niște fotografii vechi, mașina de scris. Papucii de casă ai poetului stăteau cuminți la marginea patului, se vedeau vârfurile roase și nuanța de culoarea untului. Într-un colț mai întunecat, o pernă ușor îngălbenită de timp, brodată de mână. Eram încurcată, nu știam unde să mă așez. Să stau mai aproape de maestru, sau..."Așează-te, zice, simte-te ca acasă". Alături, apă, șerbet, o carte deschisă cu vârful îndoit. Fără emoție, dialogul cu poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
jos, acum că era la doar câțiva centimetri și-l analiza de zor. Avea o mutră lăsată, toate dungile feței îi curgeau, ca la alcoolici. Și era plin de cicatrici, de tăieturi, se vedeau chiar și pe sub mustața lungă și îngălbenită de tutun, cu vârfurile firelor de păr arse de țigări. Nasul său mare îi era ușor mutat spre stânga, semn de bună purtare, și pe sub buzele crăpate, care învârteau o scobitoare ce de mult nu mai avea capetele ascuțite, i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zgomotul roților de tren transportând muniția de război, lectura unor reportaje de ziar scrise în zona confruntărilor militare. Fișierele se deschid mișcând ușor degetul pe ecran - chiar dorința ta este cursorul mecanismului electronic. Standuri uriașe expun decorații de război, foi îngălbenite cu ordinele de zi adresate armatei și, de asemenea, materialul propagandistic al vremii: ziare, calendare, broșuri, afișe, cărți poștale răspândite prin tranșee, înfățișând caricaturi și cancanuri la adresa inamicului - Wilhelm al II-lea, împăratul german -, menite să ridice moralul soldaților, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cum e bun de-ncălecat Jos la scară l-a legat, Și pe el c-a-ncălecat Pușca-n mână c-a luat Ș-a plecat în plimbare Din vânare Ca să-și vadă grâul de mare. Grâul lui de departe-nverzea De aproape îngălbenea Față de copt își făcea În paiu ca trestia În spic ca vrabia În grăunte ca mazerea. El s-apleca de călare Și lua trei spicușoare Ș-a venit acasă Le-a pus pe masă. Măi femee, măi femee, Grâul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care a omorât pe frate-său, hoțul Haralamb Leondari Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat. Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade. Trage, mândro, cu bobii Trage, mândro, și-mi gâcește Frunza de ce-ngălbenește Omul de ce-mbătrânește. Bătăi și banditisme la morți pentru drepturile hulpii. Poveștile lui Zavodnicu. 1 Mai 1925 [NOTE DIVERSE]** [Cele mai vechi amintiri] Amintire dela un Sfântu Gheorghe, în Rădășeni, când m-am dus cu Nicușor Beldiceanu și cu Neculai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cabinetului Gigurtu pentru a constitui un nou minister fuzionat din cele două grupări. Când grupurile Brătianu- Maniu sosiră la Palat, trebuiră să aștepte pe rege o jumătate de oră, Majestatea Sa conferea cu Fabricius, ministrul Germaniei. Intră roșu, congestionat, dar îngălbeni subit când Dinu, luând cel dintâi cuvântul, îi spuse foarte energic părerea lor și îi arătă cum guvernele greșiseră misiunea lor: renun țaseră la garanțiile puterilor occidentale, reziliaseră contractele de furnizări de petrol și alimente, goniseră pe inginerii francezi și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întorcându-mă repede, ca să dau într-însa, am pierdut echilibrul, luntrea s-a răsturnat și m-am dus la fund ca un topor. Noroc că luntrașul, om vrednic, m-a scos, altfel n-am mai fi dat ochi împreună. Am îngălbenit, când am auzit aceste! Își poate cineva închipui cu ce inimă m-aș fi dus să spun doamnei Proca că bărbatul său, pe care l-am îndemnat să mă întovărășească la vânat, s-a înecat! Dumnezeu însă m-a ferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt din anii '80. O adevărată oază. Suflet de copil, cultură generală imensă, Maurice se indignează din orice, luptă pentru orice cauză. Mă tunde gratuit după ce îi aduc din România o casetă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor: pe trotuar, un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al terasei-restaurant unde lucrez pe post de chelner. Vremea blândă aduce valuri de clienți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că ai să răcești; iarba din plastic nu provoacă guturai și nici reumatism - zice prospectul. Pe urmă, ea rezistă minunat la ploi și la soare, nu are ce clorofilă să piardă, nu are cum să înverzească, n-are cum să îngălbenească, „nu are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: Libertate! Drepturi Pe plaiurile strămoșești! (Șt. O. Iosif, 1904) Cotrobăind prin colbul ceasloavelor cu care bisericile satului de-a lungul secolelor au fost înzestrate de ctitori, am găsit pe filele lor îngălbenite de trecerea vremii, unele însemnări ale oamenilor timpurilor vechi, care au darul de a ne arăta că iobagul Cârțăroșan știa că se va izbăvi odată din starea sa neagră de ilot. El aștepta această izbăvire. Știa că trebuie să vină
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
monografii, n.a.) La strana acestei biserici, (își continuă sfinția sa discursul aniversar, n.a.) au cântat laudă lui Dumnezeu după rânduiala noastră ortodoxă mulți cântăreți. Pe cei mai vechi îi știm după însemnările pe care ni le-au lăsat moștenire pe marginile îngălbenite de timp ale foilor cărților de slujbă. Aflăm astfel de aci pe Nicolae Scorobeț în 1847, pe Damaschin Banciu care a fost și dascăl și notar în 1849, apoi pe Tit Banciu și Timotei Banciu despre care am aflat dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]