3,183 matches
-
ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai mult la Leon. CÎnd am intrat pentru prima oară În locuința lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost la Sfînta Vineri, am crezut că — Păi da, c-am luat tramvaiul să mergem pîn aproape de piață, că nu mă sui În metrou nici moartă de cînd cu inundația și cînd ajungem la Sfînta Vineri puhoi dă lume se Înghesuia ca la hram și biserica nicăieri. Numa moloz, cărămizi, lemne și fiare. Am coborît că nu să mai putea circula. Doi pereți rupți la jumătate să mai ținea În picioare - parcă-i tăiase cu fierăstrău pă mijloc și pă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
da ce-ti spui io dumitale toate astea că tot n-ai d-un să știi cum trăia lumea p-atunci, că nici tramvaiu cu cai nu l-ai apucat dă te suiai și coborai din mers și nu să Înghesuia oamenii să le iasă sufletu ca acu — Aveți dreptate, nu l-am apucat, mi-a povestit mama. În schimb Îmi amintesc de trăsuri, aveam vreo șapte, opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîntecul celui ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține lucruri pe lumea asta Îmi stîrnesc curiozitatea, nu mă interesează nici tipurile de orînduiri sociale ale mileniilor viitoare, nici soarta galaxiei Gutenberg, Înghesuită printre mărunțișuri Într-un uriaș sertar universal, nici sarcofagul poeziei trezind nostalgii inimilor Încă sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin care am cutreierat cîndva - cred că cea mai dureroasă pierdere a omului este pierderea memoriei. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată familia, vă dați seama, rasol de vită și fleică și pulpă — Da luași, că te văzui, ce luași? țnumai Întîmplări Împotriva firii cum ai Înghesui la nesfîrșit un gaz Într-o conductă fisurată și pe de altă parte glumele nesărate, rîzÎnd prostește, pretinzînd că Înțeleg totul, numai cînd li se arată bucățica cea mai bună) — ...că are și ei obligații, de, fo cinci chile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt nici Marceline de Navarre, nici regina Egiptului, nu sînt nici poetessă, nici lesbiană, nici... sînt o femeie obișnuită. Lasă-mă În mizeria normalității mele! Se Întoarse brusc și o luă la fugă printre clădirile vechi la intrarea cărora se Înghesuiau pîlcurile de bolnavi pentru masa de seară. El rămase pe loc. Fața lui exprima o infinită tristețe. — Ai uitat tot, Marceline, tot. Anna nu-l mai auzea. Înainta pe aleea principală Îndreptîndu-se spre ieșire. Mergea mecanic cu ochii În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea Înmormîntărilor, zice un veteran ca să se bucure și ultimul care nu are acces nici la iluzie. Așteptăm deci, așteptăm În fața magazinelor, În stații, la autorități, la doctor, la casele de bilete, la pașapoarte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a atitudinii mele apolitice și reacționare. Mulțumită istețimii Adélei, aceste insinuări au rămas fără urmări. Dar nu a putut să împiedice apariția celor două caricaturi. Într-una din ele, eu eram de capul meu în fața monumentului eroilor, iar trecătorii se înghesuiau în jurul pușculiței pentru orfanii de război și cei obișnuiți, cu bancnote mari în mână. Alături, în cea de-a doua caricatură, eu tocmai întindeam pușculița unui cofetar, care îmi dădea în schimb un cornet uriaș, plin cu globuri colorate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și tanti Mae nu au pomenit nimic despre asta, așa că mă gândeam că nu mergem. Tot drumul până acasă, de-a lungul străzii principale, vedeam cum se închid magazinele mai devreme. Bobby Lee Taylor stătea la hotel și lumea de înghesuia pe strada din față încercând să intre sau să iasă pe ușa principală. Un afiș mare cu Bobby Lee Taylor era agățat pe hotel. Am auzit că stătea într-o cameră de cinșpe dolari pe zi, care era sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puteam ajunge la masa unde se dădeau pahare. Tanti Mae a luat paharul și a sorbit prelung, și-a tras apoi o privire meditativă și a râgâit. Era aproape ora zece. Berea mai că se terminase, dar lumea încă se înghesuia pe ringul de dans. Copiii mici dormeau pe aparatele din uzină, cu picioarele atârnându-le de-o parte și de alta. Femeile se opreau lângă noi și-i spuneau lui tanti Mae că e cea mai tare petrecere la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și nu-mi trecea prin minte cine și de ce. M-am întors în living. Acum că mă uitam și după alte indicii că i se umblase prin lucruri, am observat că într-adevăr cineva căutase și în bibliotecă. Cărțile erau înghesuite una într-alta; majoritatea așezate invers. Dar, ca și în cazul celorlalte detalii, la prima vedere păreau destul de aranjate. Chiar și eu trecusem direct pe lângă ele când am intrat. Nu m-ar lua nimeni în serios dacă aș cita cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei, Shelley mi-a făcut semn, indicându-mi că pot să plec. Baby era încă prin preajmă să vadă dacă vin la clubul ăla al ei. Am scanat încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în curând e mare. Vom lua masa împreună și după aceea vom fi fericiți stând pe o bancă în soare. Rudi surâdea din nou ca un nebun propriilor gânduri, fără să remarce că serviciul divin se terminase și oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale camerei întunecate. Ochii lor au o fixitate dementă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
casei. Păi... la volan... Ascultă la mine, aici în Baia de Sus n-ai nevoie de mașină. Localitatea asta nu-i mare, oriunde vrei să mergi, ajungi mintenaș pe jos. Cristian nu mai spuse nimic, Pop avea dreptate. Orășelul era înghesuit pe valea dintre munți și îl puteai străbate cu piciorul în mai puțin de jumătate de oră. Văzuse asta la venire. Totuși lăsă neatins păhărelul pe masă. Ia spune, cum te simți? îl întrebă Simion Pop împingând de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mări pasul ca să mai pună sângele în mișcare. Cei doi mergeau pe marginea unei viroage adânci care cobora de undeva dinspre vârf ca un deget uriaș întins pe pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică crescute printre bolovanii înghesuiți în vale, atunci când ploua pe acolo se forma un torent. Cristi căuta un loc pe unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu bine! spuse ea strân gându-se în continuare la pieptul lui. Inspectorul își dori s-o întrebe de ce se bucură atât de mult. În definitiv nu fusese un drum atât de periculos. O mulțime de alte întrebări i se înghesuiau în minte dar se simțea prea sfârșit ca să mai vorbească atunci. Ileana îl luă de mână și porniră încet spre poalele Muntelui Rău. 17 Moș Calistrat locuia într-un cătun situat la numai doi kilo metri de Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre Baia de Sus. Traversară mica așezare și se îndreptară spre drumul forestier care ducea sus în munte. Cristian conducea repede, reducând viteza doar în viraje, atât cât să mențină mașina pe drum fără să derapeze. În minte i se înghesuiau o mulțime de întrebări pe care voia să i le pună Ilenei, dar se abținu să vorbească. Se hotărâse să asculte întâi ce avea ea de spus și, abia apoi, să înceapă el. Îl mira faptul că pe drum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de fiecare dată pe un alt număr și nici nu păstra culoarea. De fiecare dată bila de fildeș se oprea în căsuța aleasă de el. Văzând norocul de care se bucura, ceilalți clienți îl așteptau să mizeze după care se înghesuiau să își așeze jetoanele în același loc. Mai trimite niște jetoane la masa trei! îi șoptise Vlad la ureche lui Boris. Observase cutia aproape goală din fața crupierului și nu voia ca acesta să rămână fără bani și să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]