10,200 matches
-
arabă. E chiar numele unei surate importante, al unui capitol din Coran: Ankabut / Păianjenul. Păianjen e feminin în arabă... e în mod automat o păienjeniță. — Daaa, da, văd deja ce sens malefic iese de aici. Femeia-păianjen care prinde, otrăvește și înghite. — Dimpotrivă, e vorba de fragilitate. Spune acolo, în Coran, că cea mai fragilă și iluzorie protecție e casa păienjeniței. I se umezesc ochii. — Cum ai intrat în circuitul porno? o întreb. — Nu mai are importanță, zice. E de neșters, ori
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cam dădeam din colț în colț. — Aia-i, nu v-ar fi, a cam bodogănit el. Păi cum să vă fie, mă, drag de balena asta? De chitul ăsta? Voi știți că asta vine din Biblie? Păi asta l-a înghițit pe Iona profetul. Eu sunt Iona ăla Își aici el ne măsura triumfător), iar ea mă înghite în fiecare noapte și a doua zi mă scuipă ca să vin la lucru. A râs așa, cu bunăvoință. — Bun. Știți povestea cu Prințul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cum să vă fie, mă, drag de balena asta? De chitul ăsta? Voi știți că asta vine din Biblie? Păi asta l-a înghițit pe Iona profetul. Eu sunt Iona ăla Își aici el ne măsura triumfător), iar ea mă înghite în fiecare noapte și a doua zi mă scuipă ca să vin la lucru. A râs așa, cu bunăvoință. — Bun. Știți povestea cu Prințul Nebun și Zâna? Am dat toți din cap că nu. Părea mulțumit că nu știm. — Bun așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai existau derviși încă de la al Doilea Război Mondial. Zi după zi, prin satele pitite în munte, flaman zii se topeau de ură pentru mine și de diaree de la ce mâncau Îeu mă hrăneam ca localnicii, dar ei nu puteau înghiți decât batoane de ciocolată Mars). Derviși însă, ioc... Veniseră cu mine Karin - ziaristă și Luc - fotograf. Shaganè era traducătoarea noastră locală. Știam rusește, dar prin satele alea de munte mai respirau lent, fără expresie, chinciți în pragul caselor, bătrâni cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu acte în regulă, cazier de borfaș mărunt, lipsit de pretenții, fascinat de portofele șutite și de poșete săltate cu tupeu), îl face pe celălalt bărbat să se răsucească pe jumătate. Apucă sticla și, după ce îi șterge gura cu mâneca, înghite cu poftă. Înșurubează dopul, o așază din nou pe fundul bărcii și aruncă mai departe un biban care avea tendința de a i se urca pe bocanc. Te-ai prostit, Tică, de un` să vină peștele de aur, ăla apare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o tablă pe niște pietre, deasupra jarului, o lasă să se încingă și așază peștii pe ea, murmurând caras, biban, caras, biban, caras, biban, ca la riț, Tică, numa` la riț mai vezi așa ceva. Ia mai dă sticla aia... După ce înghite, i-o pasează lui Tică. Stau amândoi turcește, alături de jarul care face apeape sub tablă, iar fumul și mirosul de pește fript se împreună și se răsfiră către zorii de zi. Tică trage din nou aer în piept, apoi se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și mai puternic. Baronu` își scuipă în sân de trei ori, apoi își face o cruce mare. Iar Tică privește peste umăr și are senzația că vede o mână care iese din apă și-i face semne cu degetul arătător. Înghite în sec, iar peștele mâncat dă să-i sară afară din stomac. Îl ia pe Baron pe după umeri și începe să fluiere. Când aud că se apropie o mașină, se întoarc și îi fac semn să oprească... Urcă repede, dau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
căutătură fixă. Pur și simplu s-a deschis o poartă, amice, iar noi doi - pensula se repede către pieptul fotografului -, am intrat prin ea. Și iată-ne. Ev Mediu. Nu e super? Te plictisesc cumva, sper că nu ți-ai înghițit limba?! Apucă aparatul și îl întrebă din priviri pe vorbăreț - apărea și dispărea, se trăgea într-o parte, îi vedeai jumătate din trup, apoi dispărea din nou și auzeai doar câteva mormăieli artistice dacă îi poate face o fotografie. Pictorul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
făcu un semn cu același deget, cu tranzistoarele la ureche. Și râdeau. Cine râde la urmă, râde mai bine... Păruse aproape bucuros, încântat parcă de ideea că va avea dreptate, iar respectivii turiști vor fi luați de vreo viitură. Turistul înghițise și ultimul dumicat de pâine, apoi se ridicase și-și pusese rucsacul în spate. Și eu vreau să plec. Intenționez să trec dincolo și să cobor în oraș. Scuze, dar bat munții de multă vreme și am învățat când trebuie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se afundase în pădure, în timp ce deasupra munților strălucea soarele, din ce în ce mai tare... Sub folia protectivă de poliester - ce idee trăznită, în astfel de condiții! -, bărbatul desfăcu o ciocolată amăruie și gustă o bucățică. Așteptă să se topească, încetul cu încetul, apoi înghiți și ascultă șuieratul vântului. Ploua în rafale, iar bombardamentul umed lovea insistent cortul, cu o evidentă nervozitate. Demnă de o cauză mai bună, își spuse, fiindcă o asemenea zi frumoasă nu ar fi trebuit să se transforme într-un coșmar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ne întoarcem?, e traseul prea lung și mă dor picioarele, mai bine mergeam în parc etc... Vijelia încercă (pentru a câta oară?) să desprindă cortul de pământ, ca și cum întreg decorul s-ar fi metamorfozat într-un personaj hulpav, decis să înghită căsuța în miniatură, să o tragă în sus, spre dezmembrare definitivă, ca o furioasă atenționare transmisă către alți îndrăzneți. Nu vă jucați cu mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lejeritate care îi uimea și îi încânta. Erau numai ei și un cort de patru persoane pe care îl cărau cu schimbul, cu umerii roși de chingile aspre, plecau noaptea spre munte, cu un personal care părea să obosească pe măsură ce înghițea cu mare greutate kilometrii, scoteau capetele pe fereastră și inspirau adânc, împungeau bezna cu privirile și deveneau nerăbdători, privindu-și din ce în ce mai des ceasurile. Evadările constante din oraș deveneau, în acea perioadă adolescentină incomparabilă și ireversibilă - iremediabilă, spunea Eugen, cel decis
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
după ce acesta avusese neinspirata tendință de a se apropia prea mult de gardul de protecție, stâlpi pitici de beton, așezați la câțiva metri unul de celălalt și legați între ei de o bară groasă de metal. Dincolo de gard, prăpastia era înghițită de întunericul dens și de prăbușirea continuă, nesfârșită, a fulgilor (Dumnezeu scutură chiar acum toate pernele din dormitoarele celeste, forever young), dar o simțea ca și cum ar fi fost chiar lângă el, invitându-l bucuroasă la o plimbare în picaj prelungit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cană, bunico, măcar una și o felie de cozonac, așa cum faci matale, cu multă nucă... Cât mai multă nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră cu poftă în miejii de nucă, permițând gustului de copilărie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră cu poftă în miejii de nucă, permițând gustului de copilărie trecută să depășească barierele timpului și spațiului. Înghiți încă o gură cu vin și murmură spune-mi o poveste, bunicule, dar nu aceea cu Harap-Alb, o știu, nu de Gerilă am nevoie acum, totuși... Se trase mai aproape de sobă, deschise ușița și privi încântat dansul mângâietor al flăcărilor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îmi dau seama că din cauza asta îți trebuie timp. Și ardem gazul. Mai bine să-l ardem acum. Eu am gustat mocirla din mine, am plimbat-o pe limbă îndelung, mi-am spoit cerul gurii cu ea. Pe urmă am înghițit-o iar, apoi am dat-o afară din nou. Stăteam aplecat peste viața mea așa cum stai aplecat peste vasul de wc atunci când ești beat și nuți mai dorești decât să vomiți, am scos mocirlă din mine, valuri, valuri, valuri. Era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am uitat numele, însă. Și nici nu mă interesează că ar fi și Matisse sau mai știu eu cine, mă interesează să scap repede de ele. Schimbul e important, iar omul nostru așteaptă. Cu banii pregătiți. Mulți. Prea mulți ca să înghit în sec și să urmăresc, zile în șir, o hoașcă pe jumătate senilă care trage din lulea și își aduce aminte de vremurile în care nu mirosea a mort. Ce viață a avut hoașca asta a ta? Nu-i a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
foarte reci. Când mam întors, l-am văzut pe tata, viu, ținea chiștocul în colțul gurii, era nebărbierit și plângea. Numai dintr-un ochi îi curgeau lacrimi, ceea ce mi s-a părut foarte ciudat. N-am zis nimic, parcă îmi înghițisem limba. A vrut să-mi spună ceva, poate dorea să știe ce mai face proasta de mama sau dacă am ajuns vreo celebritate, însă m-am trezit, cu cearceafurile făcute ghem sub mine... Mi-e dor de tata. Da. Chiar dacă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de durerea din mine. Și de Dumnezeu îmi este frică, recunosc, dar Dumnezeu nu a ținut niciodată morțiș să desprindă bucăți din mine, să le perpelească la foc mic și pe urmă să încerce să mi le dea să le înghit. Durerea a avut idei din astea, iar chinul meu a fost groaznic. Durerea știe exact unde să acționeze pentru ca eu să simt tot ceea vrea ea să simt. Viermuiala aceea de oameni ai Babilonului multicolor m-a strâns ca într-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
L-aș considera chiar execrabil, o mostră de cum nu ar trebui scris un articol serios (acceptați-mi această răbufnire, în fond este vorba de mine și de Durerea mea, una peste alta), iar pe ziaristul acela l-aș pune să înghită niște lame de ras. Una câte una. După ce s-ar sătura, i-aș mai îndesa câteva pe gât, din partea casei. Oricum, din ce am citit reiese că nimeni n-a văzut nimic. Ore înaintate, întuneric, trotuar pustiu. Nu sunt martori
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai curând formule în lucruri; iar aceste formule sunt construite dintr-o perspectivă utilitară. Limitarea utilizării personificării reprezintă o îngrădire a recursului la poezie; deci apariția științei înseamnă mai puțină poezie. Încă un părinte pe care știința și l-a înghițit: poezia. Avem obișnuința de a ne proiecta "lumi" indiferent de situația în care ne-am afla; adică lumim. Ne stabilim anumite coordonate, ne proiectăm și reproiectăm viața în funcție de posibil. Adevărata proiectare intervine poate abia pe marginea imposibilului; viața noastră ca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Acest lucru nu miră pe nimeni și toți știau de furculița Împăratului.Dar...! Să vedeți: Într-o dimineață, ia furculița de argint de unde nu-i! Au căutat-o În tot palatul.Bucătarii au fost pedepsiți, dar degeaba.Furculița parca o Înghițise pământul, nu era nicăieri.Împăratul trecu de la mânie la supărare și la deznădejde. Nimeni nu știa ce să mai facă ca să-i intre În voie! Când nimeni nu se aștepta, misterul fu dezlegat, toți, și Împăratul și slujitorii au văzut
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să-și facă prieteni.Dar nici pe ea nimeni n-o iubea. Pe deasupra, mai făcea și multe răutăți: bârfea pe toată lumea, fura mâncarea pasărilor, fura puii de prin cuiburi și-i omora, uneori chiar Îi sfâșia În bucăți și Îi Înghițea, strica semănăturile oamenilor. Vroia chiar să ajungă regina pasărilor.Noroc că visul ei nu s-a Împlinit: imaginați-vă ce ar fi făcut pasărilor. Într-o seară, după obiceiul ei, cioara iși puse În gând să fure ceva, așa că plecă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ei.Nu vroia s-o omoare, căci era creștin, vroia doar săi dea o lecție. Cioara veni, ca și-n alte seri și se opri pe ogorul bătrânului țăran și Începu să scurme și să scoșure boabele și să le Înghită una câte una, fără s-o invite cineva la masă.Și se ospătă și se ospătă ca la ea acasă. Înainte de culcare, cioara Își primeni din nou penele, se privi mulțumită În oglindă și cânta veselă, deși se simțea puțin
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rătăcit? S-o fi Întâlnit cu mistreții? Dacă s-a Întâlnit cu mistreții? L-o fi mușcat vreun șarpe? Sau un paianjen uriaș și veninos? Or fi lupi În pădurea asta?! Dacă a căzut Într-o râpă? Dacă l-a Înghițit mlaștina? Panica copiilor tot creștea, căci se apropia timpul de plecat acasă.În curând avea să se lase noaptea.Și dacă mai vine și-o furtună...Ei auziseră că prin păduri sunt vrăjitoare care mănâncă copii și bufnițe care le
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]