1,318 matches
-
înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată cu privirea prin șirurile de produse îngrămădite pe rafturi. Stain Away... Vanish. Trebuie să existe un remediu.. Trebuie doar să mă gândesc... 10.42 OK, am răspunsul. S-ar putea ca rezultatul să nu fie impecabil, dar altă soluție n-am. 11.00 Tocmai am cheltuit 852
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a lungul malurilor, smulgând cât mai multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se auzeau doar picăturile grele de ploaie - tum, tum, tum - cum izbeau În blănurile argăsite. M-am apucat să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am pus pe așteptat. Aproape că mă luase somnul când, deodată, Runa dădu un strigăt, singurul de până atunci. Am tresărit, m-am ridicat În capul oaselor și am ciulit urechile. Am auzit un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite pe niște frunze mari, acrișoare; apoi, am primit carne de scoică tăiată mărunt și Înmuiată Într-o zeamă cafenie care te ardea până În creștet când o puneai pe limbă și care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige felurite sugestii. Ba chiar i‑au spus polițistului că‑i norocos că animalul se prăvălise pe Roy Street, care‑i mai ușor de notat În raport decât dac‑ar fi căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să mă țin pe picioare și i‑am făcut o demonstrație urcând numeroasele scări ale avionului. Dar când am ajuns În San Juan, am fost recunoscător la vederea celui de‑al doilea scaun cu rotile care mă aștepta. Bagajele erau Îngrămădite În jurul picioarelor sau pe genunchii mei. Dar la inspecția pașapoartelor a trebuit să mă ridic În picioare. Partea cea mai cumplită a fost vama. Rosamund a trebuit să care valizele grele și sacii de Îmbrăcăminte de la carusel până la masa vameșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să se fi statornicit de mult aici, dar curând s‑a dovedit că urma să plece chiar În acea zi. Cutii mari de carton erau cărate afară din apartamentul lui - sau din aripa locuită de el. Lucrătorii care executau mutarea Îngrămădeau mormane de obiecte. Cărțile dispăreau de pe rafturi, rafturile În sine erau demontate Într‑o grabă nebună. Un camion care fusese tras În curte era Încărcat cu repeziciune. Pe urmă a ieșit din casă bătrâna soție a artistului, Îmbrăcată Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
modern. Dacă Helga mea supraviețuise bătăliei, cei care o capturaseră o împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se vaporizase de cum ieșise din clasă. M-au pus să mă uit pe geamlâcul înalt din baia fetelor, care dădea într-o râpă. În definitiv tu ești responsabil, mi-a șoptit Petrescu și s-a pierdut în mulțimea ce se îngrămădise la ușa toaletei. Când m-am săltat pe pervazul murdar și am întins gâtul, am simțit cum mi se cască în stomac o prăpastie fără fund, în care o să cad de cum voi deschide ochii. Am strâns din fălci cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un corespondent al ultimelor acorduri. Angajații loveau de două ori în tavă înainte să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce li se vor astâmpăra. Nu au nici o disciplină. E așa de obositor, nici măcar nu-și dau seama. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mitch se răsuci pe călcâie și ieși. Frank se luă după el, nimerind în mijlocul grupului de soldați din anticameră. - E pericol, domnule, îi spuseră, nu ieșiți. Frank le făcu un semn și merse la o fereastră. Lângă el, soldații își îngrămădiră armele. Atingeau sticla cu vârfurile mitralierelor, lucru însoțit de niște sunete cristaline și reci. Îl văzură pe Mitch vorbind cu intrusul la poarta fabricii, unde se concentrase de asemenea un efectiv impresionant de forțe, soldați care făceau eforturi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înjunghiat în biroul lui Frank, cu fața îngropată într-un teanc de hârtii, iar Frank ascuns în camera secretă din spatele bibliotecii. Era și el mort, dar nimeni nu putea spune din ce cauză. Probabil un infarct sau o otrăvire. Fermierii îngrămădiră corpurile într-o uriașă groapă comună și, după ce le acoperiră cu var și pământ, se întoarseră acasă în liniște. Puținii soldați rămași în viață îi urmară docili, cu mințile golite, incapabili să răspundă la întrebările celorlalți. Acum nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
avântai jos din pat, așezai plapuma și bătui pernele. Coborând tiptil scara ce ducea de la platforma pe care dormeam în studioul principal, îmi verificai programul pe ziua aceea, atât de absorbită încât abia dacă le aruncai o privire mobilelor strâns îngrămădite sub tavan. Duș, cafea, sală - cu sala, era și cazul; dacă munca mea n-ar presupune și efort fizic, aș fi într-o stare jalnică. Cel puțin de două ori pe săptămână de acum încolo. Sala de sport era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și a spălat-o cu atenție în chiuvetă, cu săpun. De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A șters farfuria cu propria batistă, a pus-o pe masă și a îngrămădit pe ea produse de patiserie scoase dintr-o pungă maro. M-am dus la baie să mă spăl pe dinți și pe față și, când, am reapărut, câteva minute mai târziu, exfoliată și strălucitoare, Sally turna cafea în trei căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scara unul după altul, ca o gardă regală. Noi ceilalți, dându-ne seama cât timp trecuse, am început să ne îndreptăm în aceeași direcție. Cei care lucrau în zona de servicii se desprinseră de valul general, către scară și se îngrămădiră la celălalt capăt al platformei, cu capetele apropiate, la sfat. Unul dintre ei tot arunca priviri către grupul nostru. —Sam? zise Ben, aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o facă să se ridice în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva despre capul ei. În cele din urmă, Janey reuși s-o ridice astfel încât s-o așeze pe jumătate în poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind lemnele uscate și îngrămădindu-le în colțurile colibei. Atârnă apoi de tavan mănunchiuri de banane încă verzi, depozită nuci de Brazilia, de cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul colibei cu enorme frunze de nipa, verifică dacă stâlpii locuinței erau bine înfipți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avea marcată, dar fără să-și întrerupă interlocutorii, ca și cum și-ar fi pregătit răspunsul, fără să înceteze să asculte. Biroul lui era mare și luminos, dar sobru, și se putea spune că, acolo, prisoseau doar cărțile și hârtiile, care erau îngrămădite în exces pe mese și pe fotolii. David Guzmán era cel mai tânăr ministru din istoria țării și mulți erau de părere că într-o zi va fi și cel mai tânăr dintre președinți. Cariera lui părea destinată să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu dormea. „Poate că suferă de insomnie cronică. Sau este bolnav. Sau are atâtea griji, că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Unde este inginerul Planchart? — În spate. La tabără, lângă râu... Ce-ați adus? — Un dar pentru inginer din partea yubani-lor... ezită câteva clipe: Puteți să-l vedeți... Depuse pachetul învelit pe pământ și se dădu puțin la o parte. Oamenii se îngrămădiră în jurul lui și cel mai hotărât, unul dintre muncitorii care era poate de categorie superioară, deși nimic nu indica acest lucru, desfăcu pachetul. Când ultima frunză de palmier fu dată la o parte, scoase un țipăt și se îndepărtă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luptă de avalanșa progresului. Eu mă opun Progresului! Cu toate puterile mele... Nu vorbiți serios! — Cât se poate de serios. Iar eu vă susțin! confirmă Inti Ávila. Nenorocita aia de tehnologie ne mănâncă de vii! Arătă spre grupul de cadavre îngrămădite pe malul mlaștinii așteptând să fie îngropate. Ăsta e Progresul! Bătrâni, femei și copii asasinați! — Nu veți pune capăt la toate astea dacă vă veți lăsa ucis în selve. Nu, bineînțeles. Dar cunoașteți un mod mai bun de a protesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rulote, taxiuri și, mai ales În timpul verii, nesfârșite șiruri de autobuze parcate acolo doar cât să-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată și din care ieșeau, amețiți de drum și de lipsa somnului, zeci de mii de turiști foarte politicoși, foarte săraci, foarte bondoci, care petreceau o singură zi În Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]