916 matches
-
neavând garanția că acea persoană este aptă să facă față atribuțiilor postului respectiv. Și apoi, odată format, nu avea garanția că va rămâne în firma respectivă. Închise ziarul deziluzionată. Pagina culturală rămăsese deasupra. Un anunț încadrat într-un chenar negru, îngroșat, îi atrase atenția. Un concert caritabil începea într-o oră, destul de aproape de locuința ei. Doar două-trei stații de autobuz. Cheltuise din resursele financiare pe noua garderobă și nu dispunea de prea multe, dar își permitea să ofere din puținul ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
important. Tastă Vladimir 67 și, deodată, imaginea de pe ecran se modifică. Apăru un grafic cronometrat și o nouă pagină începu să se încarce: căsuța de mail a misteriosului Saeb Nastayib. În partea de sus a paginii, scris cu caractere încă îngroșate, prin urmare necitit, se afla un nume care o făcu pe Maggie să tresară: Ahmed Nour. Se uită la data când a fost trimis e-mailul: 11.25 p.m., marți seara, abia la douăsprezece ore de când fusese declarat mort. Dădu clic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe fața pământie. Încerc să schimb obișnuitele vorbe în răspăr. O viață de când ne cunoaștem (din liceu). Nu are chef. Îmi spune că e din ce în ce mai rău. Insuficiență respiratorie. Îi vine de la poliglobulie. Sângele îngroșat. Îi spun că și mie mi-au descoperit, demult de tot, în urmă cu peste douăzeci de ani, tot o creștere masivă a globulelor roșii. Nu am luat chestia în serios. Doctorița care ne făcea controalele periodice mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aranjeze pentru cea mai importantă seară a anului și să-i pregătească și pe cei trei copii. Pentru ea, ziua de 31 era ca și cum ai pune punct, iar 1 ianuarie ca și cum ai lua-o de la capăt cu literă mare și îngroșată, din cele pe care le vedeai în cărți, desenate la fiecare capitol. Murea de curiozitate să l cunoască, în fine, pe domnul Dan Crețu. În viața ei nu erau prea multe evenimente, în afară de bolile copiilor și certurile părinților. Alexandru Livezeanu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan nu reuși să-și aducă aminte cu cine. Avea părul negru acoperit cu o căciuliță cu moț, ca de copil. La redacția lui Dan se sărbătorise Crăciunul cu câteva zile în avans, ca întotdeauna. Pe calendarul mare, cu cifre îngroșate și fără poze, o mână mutase rapid pătrățica roșie cu o săptămână, ca să ajungă la zi. De altfel, toată redacția trăia în ritm săptămânal, ca și cum cineva i-ar fi mutat pe toți, la șapte zile o dată, dintr-o ferestruică de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi călcat pe cărbuni aprinși, cu piciorul gol. Erau câțiva oameni din Șuletea, leat cu el, cu care vorbise decuseară, când mersese la Domnica. Cuprinse cu o singură privire încăperea, ochii i se umplură de lacrimi și cu un glas îngroșat, care parcă nu era al lui, fără să-l privească pe bătrân murmură: „Rămâi sănătos, tată... s‟aveț‟ grijă de fată!“ atât a spus și a ieșit în grabă, de parcă ar fi luat casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de acolo și, ca să răzbim, ne sprijineam în baionete, în coate și‟n genunchi. Cu unghiile eram în stare să ne câțăram până la redută!... Anton se opri pentru o clipă, iar fața‟i căpătă ceva ciudat..., când reluă, avea glasul îngroșat. Mulți dorobanți au rămas acolo... tare mulți, uciși de gloanțele turcești. Tăcu o clipă, să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urechile și ascultă... Doar privirea omului, parcă îi paralizase dintr-o dată puterea de voință cu care-l înfruntă, și astfel se redeschidea acea prăpastie datorită careia rațiunea umană ține la distanță forța animalului. - Pleacă! ... Pleacă! repetă fata cu același glas îngroșat, fără să strige. De necrezut!.. ...Cu statura imensă, fiara se pregătește, parcă, să plece încet cu pas ușor. Se răsucește docil și liniștit se supune... Și, cu coada stufoasă între picioare, trecu pe lângă ei, sigur pe el, pășind atât de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
petrece Într-un bec, o spirală ruptă, un filament ars — A, da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte prea mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările astea ale obiectului prin care vrei să accentuezi ideea de mișcare, prea Îmi amintesc de procedeele lui Mc Laren care mă exasperează totdeauna la televizor cînd vreau să urmăresc arta balerinului, nu gratuitatea unui joc geometric — Oho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a crea un soi haotic de lanț. 12. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni așezat pe o cutie de ambalaj din plastic. Laptopul era deschis, ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire neîncetată de coduri sursă, scrise cu caractere albe, îngroșate. Un cablu de internet ducea din spatele lui sus, între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul de mașină din cutia de ceai. 13. Cutie cu hârtie. O cutie de carton așezată la marginea profilului de scânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el să se piardă, lucrând, să vină, cu încetineală, la suprafața zilei. Calculează secțiunea transversală a conductei principale, ramificațiile, coala groasă miroase a amoniac, abia scoasă de la heliograf ; alege traseul, îl marchează prin linii roșii, fixează intersecțiile cu un cerc îngroșat, le numerotează, trasează cu un creion verde, bine ascuțit, rețeaua de drenaj. Trage o foaie albă de hârtie : schița profilului longitudinal. Panta, cotele terenului, adâncimea. Trage altă foaie : tabelul săpăturilor. Una, două, trei, șapte verticale, cota teren și canal, distanța
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lala nici nu lucrează la planșetă, doar la birou, dar Lala e și ea în concediu, și Mina aromata lipsește, păcat, ba nu, Mina s-a întors de la mare, fierbinte, tuciurie, părul mai creț și negru, ochii aprinși și glasul îngroșat, dar Ortansa n-o prea ascultă și n-o privește, se uită în altă parte, adică într-o unică direcție, își are clientul pe care nu-l scapă din vedere și comediantul ei se încovoaie, suspectat, pândit, clovnul lunecă pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
băgat căștile în urechi și am apăsat pe play: Cara mia, sono qui, nell’ ospedale, sto pensando a te, ti voglio bene, e tu, anche, mi ami, lo sai. Dai, ragazzina mia, vieni qua e fammi un massagio. Voce matură, îngroșată voit, de bărbat sigur pe Renault-ul lui și pe apartamentul proprietate personală din Roma. Am simțit sângele urcându-mi-se rapid spre vârful capului. Atunci, ca un făcut, a deschis ochii și ea: - Ce faci, Piti, nu vii să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spun doar că toată ziua este dedicată copiilor, în modul cel mai concret cu putință, ci și că acest full-time înseamnă un fel de existență integrală, care se suprapune peste a ta, o învăluie și o dublează ca un contur îngroșat. Dacă ai un copil, este vorba despre o existență, dacă ai doi - două existențe, două continuumuri vitale care îți însoțesc psyche-ul cu pas egal. Și cred că pentru totdeauna. Dar asta, oricât ar părea de ciudat, nu e totul. Sau
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ești și că dacă te-aș fi ascultat n-aș fi intrat În toate necazurile În care am intrat, da’ n-ai putea s-o iei mai ușor? Știu - conștiința vorbește În italice, Însă tu parcă folosești enorme caractere gotice Îngroșate. Te-aș asculta la fel de atent, Conștiință, și dacă n-ai Încerca să mă sperii. La fel cum aș fi luat foarte În serios cele zece porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate pe pietre. Știi, Conștiință, a trecut ceva vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
este o cauză ‐ principala cauză ‐ a marasmului moral în care se află o mare parte din populația țării. Dar toate aceste fărădelegi nu pot fi explicate, cred, numai referindu‐ne la mizeria materială. Carențele grave în educația prea multor oameni, îngroșate multă vreme de sinistrele măsuri coercitive, pentru formarea „omului nou”, se prefac, iată, acum, în tot felul de acte oribile. Parcă nu mai există la mulți semeni ai noștri nici măcar frica de Dumnezeu, nici urmă de bun simț. și această
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe loc. Pe Faust nu-l iubesc. Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
văd femeie tînără erotopat㇇‡‡‡, așteptîndu-mi rîndul la patimă, la vară. Nu ca în ultimele imagini, cînd stau întinsă sub un reflector dur și se vede cum timpul îmi mușcă din obraz. Liniile lui Rusalin sînt veninoase. Întîi fine, apoi dublate, îngroșate. Cu breteaua sutienului intrată în carne și cu vînătăi pe coapsele grele. Vînătăile arată ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prea serioase, știind pe de rost axioma lui Cantor etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru legile mecanicii, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru licee, seminarii și universități, lucrat după cei mai buni lexicografi ca: Bréal, Quicherat, Muhlmann etc., de Ioan Nădejde și Aurelia Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc aceste Însemnări așezate una sub alta: „120 carne 62 medic (cifra șase are o buclă și se leagă direct de botul cifrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]