3,364 matches
-
Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă cu o sută zece kilograme peste Contesă. - Te-ai întors! Te-ai întors, te-ai întors, te-ai întors! Contesa era iremediabil, neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral, îngrozitor și trist de îndrăgostită. * - Cioară! Ci-oa-ară! O armată de învățăcei americani blonzi și bine făcuți trăgeau de fiare și învățau românește după forma buzelor lui Mișu. Știau deja să zică „brânză”, „mămăligă”, „varză”, „pizdă”, „pulă”, „țigan borât”, „negru borât”, „cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
spune Rainer. Am văzut asta într‑un film franțuzesc. Doar nu te apuci să omori oameni numai pentru că ai văzut‑o într‑un film. Cine știe de ce sunt capabil, spune Rainer. Știu numai că sunt capabil de lucruri inimaginabil de îngrozitoare și că mă stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scăpat de localități precum Ybbsitz, Laa an der Thaya, Laa an der Pielach sau diverse așezări cu numele de St. Michael datorită faptului că părinții lor s‑au mutat la oraș. Sunt bucuroși că nu trebuie să trăiască în provincia îngrozitoare și mărginită pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se chinuie singură. Ea nu există, Hans, învață chestia asta! Dar dacă vezi pe cineva, înseamnă că există, nu? Nu. Principala greșeală, printre multe alte greșeli făcute de anarhiștii austrieci (în măsura în care aceștia chiar au existat), a fost situația lor socială îngrozitoare, din care nu voiau decât să scape. Dar asta e o prostie; dacă tot vrei același lucru pentru toți, poți să devii din start comunist. Un lucru anost. Ce trebuie să faci e să distrugi mai tot ce a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urmare a unui acord între state. Au dispărut și rușii, cei mai răi dintre toți, deși ei nu fac de obicei nimic de bunăvoie, ci preferă să‑i silească pe alții, în special pe femei, la niște lucruri nespus de îngrozitoare. Asta‑i plăcerea lor. Acum au plecat, iar naziștii cei noi, precum și cei vechi, dragii de ei, pot ieși din nou la lumină ca floricelele din ghivecele lor cenușii. Bun venit! Fiindcă tot vorbeam de flori și frunze, să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
printre incisivi, chiar așa, acuși îmi dau drumul, știi doar, totul e să fii pregătit, acum chiar că‑mi dau drumul. Aicea sunt! Anna geme și tușește din lipsă de aer, iubirea a pus stăpânire pe ea cu o violență îngrozitoare, așa se întâmplă întotdeauna, nu poate să scape de obiceiul ăsta prost, iubirea vine, indiferent dacă vrei sau nu. Anna nu vrea, dar din păcate n‑are încotro. Anna îi atrage atenția lui Hans că nu va mai găsi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe măsură ce Rainer se îndepărtează. Silueta lui se face tot mai mică, dar nu din cauza depărtării, ci pentru că este micșorată involuntar de mediul înconjurător. Tocmai fusese cineva într‑un parc, iar acum este un nimeni într‑un tramvai. Este o experiență îngrozitoare, fiindcă implică și pericolul dispariției totale. Întunericul înghite gratiile parcului, de parcă nici n‑ar fi fost. Parcul a dispărut, Rainer mai există, dar în altă parte. În urma lui dispare toată lumina care poartă numele de Sophie și nu persistă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui tati, care mai plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și bagă degetele de‑a dreptul în acest cuib de pasăre, pot să îndrăznesc? Ho‑ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
într‑un roman bogat în învățăminte. Dar câteodată te apucă groaza când vezi deznădejdea acestei generații oglindită în ochii Annei, care ochi n‑au în spate nici un zid, așa că grozăviile din exterior pot trece direct în creier, unde produc pagube îngrozitoare. Anna cântă, împreună cu alții ca ea, un trio de Haydn, în care ea a preluat partea pentru pian. Spre deosebire de lipsa de claritate a lui Brahms sau Mahler, limpezimea lui Haydn se ridică spre plafonul încăperii, în timp ce confuzia Annei rămâne jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de după‑amiază de la Adlmüller și un soare strălucitor își găsește sălaș în părul ei. Dar culorile soarelui nici nu se compară cu cele ale rochiei. Anna Witkowski își pierde uzul rațiunii. Însă nimeni nu‑și dă seama, fiindcă fapta aceea îngrozitoare și absurdă a fost săvârșită tot fără nici o rațiune. Și la fel de iraționale au fost și reacțiile care au urmat. # Cine suportă cheltuielile mașinii, acela are și dreptul să circule cu ea. Domnul Witkowski plătește și Rainer îl duce cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acuși e duminică și poate ieșim undeva împreună. Diverse griji se desprind dintr‑odată de Anna și o bucurie neobișnuită pune stăpânire pe ea, extinzându‑se până și asupra mesei de seară care, mai mult ca sigur, are un gust îngrozitor. Foarte curând va pleca cu Hans într‑o plimbare de duminică, cu bicicleta. Poate că plimbarea va reprezenta un nou început, clădit pe o nouă temelie. La temelie nu trebuie să stea întotdeauna lucrurile materiale, fiindcă banii se pot pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat, se duce la poliție și declară: mama mea a fost ucisă și zace în holul casei, veniți și ajutați‑mă să descopăr criminalul. Un polițist se grăbește să‑l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nevoie de mult curaj. Atunci Îți imaginezi cum arată un loc În care o mie sau două mii de oameni se așază pe vine În același timp pentru a-și face nevoile; Îmi Închipui că trebuie să fi fost un spectacol Îngrozitor, probabil că unii aveau diaree sau eliminau sânge odată cu fecalele, alții vomitau, sau alții Își scărpinau crustele sau furunculii. Pe scurt, toaletele alea de la Auschwitz erau pentru mine reprezentarea concretă a celei mai insuportabile terori, pe care numai un Château
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
La mine e ceva banal, am impresia că sunt Învăluită Într-o ceață pufoasă, În care nu disting nimic, o ceață rece ca gheața care mi se lipește de corp. Oricând există pericolul ca din mijlocul ei să țâșnească ceva Îngrozitor, ca și cum ar fi acoperit de straturi groase de gheață, iar, În momentul În care lucrurile se vor limpezi, ar ieși la iveală. În momentul În care bărbatul mi-a spus că pleacă la Nagano, am simțit cum acea ceață pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa cum mi-am imaginat, a Început el să povestească cu ochii strălucindu-i, dar nu mai avea acea candoare de copil care-l anima Întotdeauna când Îmi povestea ce pozne mai punea la cale. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Am simțit că era ceva ciudat cu el și am ezitat Îndelung dacă să-i cer să renunțe sau nu la ce-avea de gând să facă cu Mie. Bineînțeles că problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părea nedrept era faptul că bărbatul Începuse, pentru prima oară, să se lase pradă fanteziilor, pe care până atunci le detestase. — M-am Întâlnit cu ea. E o femeie așa cum mi-am imaginat-o. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Oroare, În sensul că voiau să lase impresia că pun mare preț pe cultură, dar nu era cine știe ce de capul lor, În primul rând pentru că mă chemaseră pe mine, când eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cocaină suportă inima lui, cantități care pe alții i-ar fi ucis, dar nu pe el. Chiar dacă inima Îl ține pe moment, asta se răsfrânge asupra sănătății lui. Peste o zi sau două Îl apucă brusc niște atacuri de panică Îngrozitoare. Nu-i de glumă. Angoasele lui au ceva de-a dreptul mistic. În asemenea momente Îl apucă nebunia dacă e singur, așa că se pune pe dat telefoane În miezul nopții, nu contează cui. E un tip foarte sigur pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul care mi-a dus bagajele În cameră mi-a explicat că hotelul acesta fusese construit În urmă cu trei sute de ani. Cu toate că interiorul fusese renovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la ferestră și am intrat În sala de baie. Mi-am examinat În oglindă fața extenuată. „Ești În regulă?“ am șoptit către imaginea mea din oglindă. Nu Înțelegeam pentru ce mă aflam Într-un asemenea loc și aveam o față Îngrozitoare care parcă stătea să plângă din secundă În secundă. Nu aveam chef să-mi desfac bagajele. Am scos restul de cocaină pe care-l țineam În portmoneu, l-am Împărțit În linii subțiri cu marginea cardului de credit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
glorioase din Boborul? Care, ne întrebăm retoric, dintre cele două distincții, recte cea de ministru al tuturor mascaralelor și cea de academician i s-ar fi potrivit fostului garibaldin? Autorul Boborului își va rata șansa de a depune mărturie din îngrozitoarea casă a morților, așa cum o va face Dostoievski. Căci, dincolo de plutarhianul paralelism al destinelor celor doi scriitori, o asemănare va exista totuși. Făcând parte din grupul petrașevskiștilor, un astfel de gest (conspirație antimonarhică), va fi cât pe ce să-l
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
amplă epopee. Tactica se știe bine dinainte, transmisă corect prin testamentul oral: Eventual să râmână doar un dinte, o tibie roasă roasă și un os temporal. Creierul învinsului, delicios, mâncat de căpetenia învingătoare, iar al acestuia, „supradimensionat”, face o explozie îngrozitoare! La urmă vor fuma pipa de pace cu cea mai distinsă ceremonie, iar vrajba profetică se desface pe fundalul de naivă magie. Până când soarele prinde să scapete îi apucă așa mare plictiseală și pornesc la vânătoare de capete: le retează
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
evoluție, produc totuși efecte diferite și sunt suportate în mod deosebit. Pentru unii, chiar și cea mai mică suferință este considerată o damnare, un necaz de nedepășit, în timp ce alții, mult încercați, se bucură pentru fiecare clipă în care durerile lor îngrozitoare par a se fi ușurat câtuși de puțin, dacă nu prin vreo terapie miraculoasă, măcar printr-o abordare duhovnicească și optimistă a șanselor de vindecare. Odată conștientizate cauzele suferințelor sale și resimțite efectele lor, un bun creștin trebuie să ceară
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
stau. Merg cu taxiul și mă uit la lumea din autobuz, pe fereastră. Este de o tristețe cumplită ... Nu mai este niciun zâmbet. Femeile, înainte, când fugeau după autobuz râdeau. Acum fug disperate. Dacă nu prind autobuzul este o disperare îngrozitoare. - Care ar fi soluția? - Educația! Am avut un prieten care fusese dat afară din televiziunea română pentru că îl invitase pe consulul britanic acreditat la București, care vorbea bine limba română. L-a întrebat: „Este proverbială disciplina britanică. Cum ați reușit
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
loaze sunt promovate în funcții de reprezentare a României la Uniunea Europeană sau prin diverse ambasade cum să nu îi apuce damblaua? Exemplele, fără număr, oferite mulțimii de decidenții pușcăriabili postdecembriști, iresponsabili ai patriei, au condus la această stare de lucruri îngrozitoare. Full coruption mate! De aceea și amărășteanul încearcă, umilit, cu țârâita dacă nu poate cu milionul/miliardul. De euro ! Prin plicuri, chiloți, sutiene, halate, caschete, cizme... Corupția, adusă la perfecțiune de Demis și gașca portocalie în ultimii opt ani, pleacă
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Toate examenele psihiatrice la care fusese supusă aveau același rezultat: depresie profundă, dar nu incurabilă. Nimic nu justifica de ce se afunda cu fiecare zi, tot mai mult în tenebre, de ce nu se poate elibera din iadul
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]