8,846 matches
-
luat paharul și l-am ridicat la lumină. Era plin de fâșiuțe de hârtie, ca și când o coală A4 ar fi fost trecută prin aparatul de distrus documente și apoi tăiată din nou cu foarfeca pentru a obține dreptunghiuri lungi și înguste. Când m-am uitat mai atent, am văzut că fiecare fâșie avea scris pe ea, cu cerneală neagră, cuvântul APĂ. M-am întors spre doctor. — Să beau asta? — Da, trebuie să bei conceptul de apă, ca să-i poți simți gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta mai subtilă, mai stimulativă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zice Poetul. Singură-lună. Fobiile mi s-au accentuat, odată cu durerea de rotulă. Doare rotula ca și cum ar țipa la mine: Fa ceva! Și s-a mai ivit o fobie: mi-e groază de cutia poștală. Nici așa nu puteam suferi plicurile înguste și lungi, pe care le găsesc mereu în cutie. Conțin luări de prost de către societăți de binefacere false, invitații de-a deveni Who's Who, contra a nu'ș cîți dolari; conțin indicii peste indicii cum să-ți schimbi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te vezi încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine/ Ca un borfaș la ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de blugi, chipiul de comandor, pălăria cu bor îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată. De-un alb sfidător, care îngheață. Tare i-aș mai spune: renunță la armura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam pe Liselle strecurînd în poșeta îngustă ceva cumpărat de la Droguerie; pe mama, apăsînd ritmic mînerul înfășurat în sîrmă al cuțitului de bucătărie, să taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E mai simplu să-ți închipui vieți decît s-o trăiești pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suferințelor și existenței tale searbede. Printr-un gest reflex mă închin și mulțumesc. Împărătița îmi face semn să plec. Cavalerul meu vătaf mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea, clănțănind din zalele lui cheliceroase; tot acum observ că poartă cizme de argint cu niște catarame zornăitoare, ce zdrăngăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ia o veșnicie. La un moment dat, cavalerul meu dispare și mă trezesc dintr-o dată singur, căutând ieșirea. Alerg dintr-un culoar în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira, mă târâi pe burtă în mâini, disperat, către ieșire. La ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o dată singur, căutând ieșirea. Alerg dintr-un culoar în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira, mă târâi pe burtă în mâini, disperat, către ieșire. La ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează trecerea. Îmi duc mâinile orizontal în față, ca și cum m-aș pregăti pentru o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
moară, ci, dimpotrivă, ca să trăiască, sau mai precis să retrăiască cele mai fericite clipe ale existenței lui, cu pasiunea și bucuria de odinioară. Spre surprinderea lui, locurile nu i se păreau în mod esențial schimbate, poate doar mai mici, mai înguste și mai meschine. Acele locuri i-au fost foarte dragi, cu acei oameni atât de apropiați, cărora nici nu era nevoie să le vorbească; familia lui numeroasă de soții, copii și nepoți niciodată nu-i fusese atât de aproape. Lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-ar reflecta ea în oglinda de la capătul patului, înaltă până în tavan și îngustă. Adesea urmăresc din pat, din cele mai insidioase poziții, imaginea mea din oglindă; asta, de când sunt însărcinată și petrec ceva mai mult timp în pat decât de obicei. E un fel de joc al meu cu mine însămi sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea însăși o califica drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației ei nu erau defel fantasmagorice sau halucinogene, ci erau obiectivate de o temeinică speranță că într-o zi se vor adeveri. Prin ochiul îngust și lemnos al confesionalului, preotul îi observa în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi scrise, cele ce urmează. * * * S e înșela sau se afla într-o cameră fără ferestre cu o ușă de stejar cu vizetă îngustă cât să-ncapă o carte subțire ca aceea primită de curând de la Mama: Povestiri din altă lume, din care nu înțelesese mare lucru (în afară de Prolog), scrisă de un actorastru care scrâșnea între pagini despre vise în vis, șoimi tiranici, peneluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tastele deodată... Bazinul deveni și mai feeric, oferind privirii o suprapopulație portocalie de veuve-clicquot, strălucirea albastru pal de dom-pérignon, insulițele violete de krug. -Un sistem de ventuze ține sticlele în picioare, la distanță unele de altele. Bazinul este lung și îngust, înconjurat de un culoar pentru a facilita accesul la fiecare marcă. De care vrei? -În onoarea lui Olaf, mi-ar plăcea să beau un dom-pérignon. Nu îndrăznii să precizez că nu băusem niciodată așa ceva. Astfel de lucruri nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că o bucată adevărată din cultura noastră națională se află la ora asta în biblioteca individului fără ca el să-și dea seama de lucrul ăsta. Mahalaua de la periferia Bucureștiului, un loc de neînțeles chiar pentru mulți din compatrioții noștri mai înguști la minte. Pe Muncii, Socului, știți zona aia, grupuri imense de la 23 August care scandează, baraje după baraje, demonstranții parlamentează cu militarii, Obor, Republicii, Armata e cu noi, de acum începe greul, cugetă Roja, aducîndu-și aminte că încă mai este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un locșor ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în gura lupului? Așa că n-ai nici un motiv să te dai de ceasul morții cînd încă nici bine n-ai avut răgaz să-i pui pe toți în temă cu ce urmează să se întîmple. Cît despre creierele spălate, mințile înguste, fețele necioplite și alți mitocani, n are rost să-ți bați capul, sînt pline de ei toate facultățile, retardați cu pile sau tocilari înveterați cărora le e paralel dacă trăiesc pe Lună, pe Marte sau într-o dictatură comunistă. — Zic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, a vrut să-și rîdă de noi și ne-a trimis în gura lupului. Dumneavoastră îi cunoașteți destul de bine pe toți indivizii ăștia și știți ce s-ar fi putut întîmpla. Abia cînd ne-am văzut pe aleile alea înguste din parc, făcînd slalom printre copacii desfrunziți ne-a mai venit și nouă puțin inima la loc. Înainte să iasă în Șoseaua Viilor, dădu de două ori ocol Observatorului Astronomic, ca să se asigure încă o dată că nu era urmărit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și în următorii ani? Sau, dimpotrivă, muncești pentru a fi recunoscut ca expert? Totul începe cu percepția pe care o avem asupra propriei persoane. Concentrează-ți eforturile pentru a deveni o autoritate în domeniul în care lucrezi. Găsește un domeniu îngust de activitate în care să te perfecționezi în următorii trei ani. Nu lua ca punct de reper clientela ta actuală, ci perfecționează-te în așa fel încît să poți satisface cerințele unei clientele imaginate de tine. Viziunea este un factor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
precis. Abia după ce vezi întregul, te poți gîndi la detalii. Dacă ai în vedere o clientelă mai largă, trebuie să faci în așa fel încît să-ți oferi serviciile la cel mai mic preț; dacă ai un grup țintă mai "îngust", specializat, poți oferi servicii mai scumpe. Dacă ești expert, clienții vor fi cei care te vor căuta și nu invers. • Nu este atît de greu să devii expert. Cel mai adesea, expertul este considerat ca atare deoarece are de-a
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
tre marile probleme ale societ...ții românești: economie dual... (cu un sector rural supradimensionat și înapoiat), infrastructur... precar..., venit/locuitor sc...zut, competitivitate sc...zut... a producției, delincvent..., starea educației și asistenței medicale, administrație public... defectuoas..., capturarea Statului de interese înguste, clivajul între lumea urban... și cea de la sate etc. „Noii ideologi”, fundamentaliștii, nu ne pot ajuta! Jurnalul Național 9 iunie 2004 It’s the policy... În deceniul trecut, o propoziție a f...cut carier... peste Atlantic: „it’s the economy
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]