908 matches
-
prins pește. Prind un fel de pește care samănă cu crapul e însă mai argintiu la coloare, și care se chiamă aici saran. Toată ziua au plutit pe luciu doi cufundari, păreche grațioasă, care umblau într-una alături parcă erau înhămați cu niște fire de mătasă parcă erau doi copii de crai amanți fermecați, deasupra unei bălți pustii (subiect de poveste). 3 August. A vinit un om să eie svidetenli, ca să facă răsporojenie la miravoi suda. (să ia certificat medical ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
m-am dus la școală, am dat teze și am luat chiar note bune și am trecut în clasa a II-a. Băieții lui Iorgu Vasiliu, erau foarte obraznici și ghidusoși. Aveau o căruță foarte mică și la ea erau înhămați 2 țapi. Cine-i vedea se strica de râs. Odată de Bobotează au pus și pe bunică-sa mama mamei lor în sanie și au venit unde făcea preotul Vasile Mihăilescu Iordanu și au răsturnat baba cu tălpile în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
barbatului dintâi și pe dânsul îl încuia în casă și n-avea cine să-i dea o ulcică de apă. Și așa s-a stins din viață și bădica Dumitru cel frumos și cuminte și bun. Așa pățești când te înhami cu dracul. Am împrumutat 200 de lei de la Banca din Baea și m-a girat Gh. Petrea Hlihor și Gh. Moșoc foarte bun cântăreț bisericesc. A învățat dăscălia a cântat la Școala de cântări bisericești a strălucitului profesor Neculai Barcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gură. Poate mă vor Înțelege și ierta studentele pe care adesea le admonestez părintește pe culoarele facultății și chiar colegii mai tineri, care Îmi umplu biroul de fum, deși știu că sunt nefumător. În vacanța de vară 1938, m-am Înhămat la muncile agricole, lucrând În rând cu părinții, unchiul Milian și tișa (mătușa) Anuța. Eram În fruntea echipei și adesea mă Înapoiam pe rândul de porumb sau de cartofi s-o ajut pe Mama sau pe frații rămași În urmă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mare, pe care, chiar dacă țara era după război și deci lipsită de cadre, scria cu litere mari, negre: “Universitatea nu asigură locuri de muncă la terminarea studiilor”. Încrezător totuși În puterile mele, n-am ținut seama de pancartă și mam Înhămat la treabă. Am optat pentru limba română și secundar, limba franceză sau italiană. Activitatea anului universitar 1945/1946, din cauza situației socioeconomice postbelice, Începea doar În 15 ianuarie 1946. În aceste condiții am beneficiat din plin de Biblioteca Academiei, unde printr-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cărei rod e chiar acest drum al interogației, al variantelor reconstituirii, necesar stabilirii și supraviețuirii valorilor. Căci ce e altceva istoria unor valori estetice decât o necontenită dezbatere, un șir infinit de aproximări? Vă interesează dacă eu m-aș putea "înhăma" la o istorie literară. Mi-ar fi foarte greu, mai întâi pentru că nu am scris despre proză și dramaturgie, apoi pentru că... domiciliul meu de mic provincial vă dați seama că mă împiedică de la documentarea amplă reclamată de o atare scriere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai ondulată în formă. Habar n-am dacă el are miza personajului pomenit la început, ceea ce e sigur e că "diavoleasca lucrare" la care e înhămat Luca Pițu a sedus destule suflete și minți cât să paveze cu ele calea tot mai largă spre confuzia de Iad-Rai căreia îi suntem sortiți. Ca și la Șerban Foarță, ai senzația că lui Luca Pițu nu-i ajunge lexicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Magistrul Ursachi, după ce-l înțepasem undeva pentru proastele-i prestații civice la întoarcerea din sejurul californian: "Ouă niște murături/ De le zice scriituri:/ Drept care I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ, măcar că majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în colecții siglate "Eseu", "Eseuri de ieri și de azi", "Totem", "Texte de frontieră". E adevărat însă că, în "Eseuri de ieri și de azi", la Institutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin reviste. M-am repezit la dictatură și ea, iubitoare, m-a ascuns după gratii, dar nu prea mult că i-au căzut colții și i s-au rupt gratiile. Cum s-a dat liber la reviste, m-am și înhămat a le face, a naște unele noi, a trece pe la altele mai vechi și pe la ceva ziare. Am tot scris la cărți, au început să apară. Și povestea ar putea continua... nu fără a mă întreba, în unele momente, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cel mult poimâine vom completa numărul”, transmitea prefectul de Fălciu. Rechiziționarea s-a făcut pe anumite termene. În total, s-au rechiziționat 264.394 care țărănești. Ministerul de Război prescrise ca fiecare județ să dea pe cale de rechiziție 150 trăsuri înhămate cu trei cai, ceea ce pe toată țara însemna 4.800 trăsuri și 14.400 de cai. Pentru țărani, contribuția nu era deloc ușoară. Vitele slăbite de corvezi, de lipsa de îngrijire și nutreț, se îmbolnăveau și mureau pe drum. Administrația
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
izbucnit o ploaie așa de grozavă, încât primirea a fost redusă la o cursă în trăsuri cu coșurile ridicate pe la bisericile principale și primărie. Din nenorocire, a trebuit închis landoul regal înghirlandat cu flori albe, tras de patru cai albi, înhămați frumos și încălecați de surugii în haine găitănate; șiroaie de apă pe străzi, unde însă bieții țărani își țineau locul cu stoicism. Doamnele care se ocupaseră de dejunul rămas nemâncat ne arătau cu tristețe prăjiturile extraordinare, fructele aduse de departe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a interesat pe Machiavelli a fost cea raportată la puterile străine, mai curând decât la libertatea internă 74. Și, așa cum am arătat anterior, expansiunea teritorială era necesară pentru a apăra libertatea. Angajând poporul român în afacerile comunității, constituția română a înhămat energia populară la războiul Romei de cucerire către realizarea a ceea ce Machiavelli a considerat țelul sau "scopul" republicii. Răscoalele interne ocazionale ale unei populații îndreptățite au fost un preț mic de plătit pentru avantajele care au fost acumulate de la o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă. Iar puținii care o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil Bucuța, Nae lonescu, Virgil Madgearu, Dim. Gusti, Ion Răducanu și Încă alții erau și ei Înhămați la acea Întreprindere de amatori cu pretenții de realizatori (s-ar zice că la originea oricărei Întreprinderi ome nești e totuși un fond de naivitate) care a fost S.A.R. de editură și tipografie „Reforma socială“, unde trebuia să tipărim și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
colo!), după taică-său și maică-sa, la „marginea societății“ de atunci [...]. Cu timiditățile și resemnările proprii tuturor intelectualilor, Emanoil Bucuța, În care atâția dintre noi Întrevăzuseră pe unul dintre cei mai de seamă poeți și prozatori ai noștri, se Înhămase, vrând-nevrând, la jugul cel mai greu al vieții, cu o femeie bolnavă și roasă de ambiții lângă el, cu copii peste orice putere omenească de stăpânit În instinctele lor prădalnice. Steaua poetului Începu de atunci să pălească, poezia lui n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Antonescu gândea la fel ca un bătrân de șaptezeci, care citise cam tot ce merita să fie citit: un roman gros era precis mai bun ca unul subțire, fiindcă numai un om foarte deștept, care știa la ce muncă se înhamă, care știa ce pierde și ce câștigă, trudea zece ani la o carte. „Hai, nu te mai uita atâta - îl sfătuia supraveghetoarea când Codin Antonescu făcea ce făcea și tot la Război și pace se întorcea -, că nu-i de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cuvinte pentru că astăzi i-am putea spune acestui mare poet deznădăjduit să vină În Cuba; să vadă cum oamenii, după ce au trecut prin toate etapele alienării capitaliste și după ce s-au văzut pe ei Înșiși ca pe animale de povară Înhămate la jugul exploatatorului, și-au redescoperit calea și au Învățat din nou ce Înseamnă joaca. Acum, În Cuba, a munci capătă un Înțeles nou și se face cu o nouă bucurie.“ Totuși, În martie 1952, Che scria doar „vom vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înțeles nimic din cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate forțele de care eram capabil și am formulat în stil absolut spartan, cu maximum de conciziune: Mama vă roagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Sud al unei pagini externe, până la ultimele știri, până la ultimul rând al ultimelor știri, până la știrile tipărite cu litere minuscule pentru că însuși secretarul de redacție - la 12 noaptea - a socotit că vestea e cu totul neînsemnată, noi, cei care ne înhămăm la sănii trase de reni și ne scufundăm în submarine pentru a găsi un primus care explodează la Neapole, un aragaz care sare în aer la Manila, un tren care deraiază în Africa, un incendiu care înroșește pustiurile arctice, un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu mine și Cristina, fiica lor, aruncăm butucii umezi în cărucior. În zece minute e plin. Viorel fuge la spital, unde trebuie să ducă ceva pentru nu mai știu cine, Rigo rămâne să păzească averea, iar eu și Mircea ne înhămăm ca doi trăpași, de-o parte și de alta a oiștei, căreia îi spunem de fapt, ca-n Banat și Ardeal, rudă. N-aș putea zice că-i sfârșitul lumii. Ba chiar îmi place cum ne opintim prin gropile de pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și care și închipuiau, firește, că este un subiect care interesează și publicul ! s-au izbit de două obstacole fără legătură aparentă între ele. (Nu, nu e vorba numai despre slabul apetit al unora dintre cei chestionați de a se înhăma la un test care-i expune la verdictele și idiosincraziile lor când nu, de-a dreptul, la inconsecvențele și amicițiile inerente...) Unul se leagă de fragilitatea canonului în cazul artei a șaptea : câți dintre criticii noștri (care nu sunt numai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am scăpa-o de toată bătaia asta de cap. Da. Poate că pregătirile astea s-au dovedit mult mai mult decât poate duce și decât lasă să se înțeleagă. Poate că în adâncul sufletului își dorește să nu se fi înhămat la așa ceva. În vreme ce, dacă mă mărit la Plaza, ea n-ar mai trebui să facă absolut nimic, doar să apară. Plus că nici n-ar trebui să mai dea nici un ban... adică, le-aș face chiar o favoare! Așa că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-lea. Iată modul caricatural În care descria Alecu Russo, În 1840, „harabalele jidovești” din Iași : „Într-o căruță naltă și uriașă, care are numai lărgimea drept eleganță, frumuseță și comoditate, acoperită pe jumătate c-o pânză cenușie, la care sunt Înhămați patru cai alături, Împotriva obiceiului țării, cai zdraveni să-i dai jos cu-n pumn nu tocmai tare, se grămădesc În fund, dinainte, pe capră, pe draghini, așezați În capul oaselor, culcați, pe vine, În picioare, câte zece, douăzeci, treizeci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
temelor poate fi la întîmplare, - mă angajez. Va trebui pentru asta să-mi revăd la Iași unele planuri mai vechi, să încheg un schelet cvasidefinitiv al noii lucrări - cu bardă de ardelean. și îndată ce lucrurile curg nesilit, m-aș putea înhăma. încep să văd clar cam ce ați dori, cam ce urmăriți și dacă obiectivele noastre coincid (de ce n-ar coincide?), angajîndu mi pe un plan mai profund propriu-mi țel - acela de a face pe oameni mai buni, mai frumoși
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]