4,199 matches
-
mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om. Dar Fiara mea ți-l gîtuie una, două. Eh, mănîncă lumea rahat, o taie scurt Vasile. Adică eu mănînc rahat? Cam da. MacKena se îmbățoșează cît poate și înjură, dar Vasile îi face un vînt și acesta cade într-o baltă. O să chem și porcii, ca să vă mai zbenguiți acolo,toarnă Vasile gaz peste foc. Din acea zi, MacKena își lua Fiara și se plimba în jurul căsuței izolate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o puzderie de mîini intră în găleți și începe un pescuit demn de opera lui Orwell. Se molfăie precipitat, în timp ce mîinile caută febril în lichidul încă fierbinte. Unii beau borș din găleată, alții cer o bucată de pîine, alții îl înjură pe Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă nu ne dă și nouă îi votăm pe ăia... Trimite și mîine seară, promite crîșmarul. Noi vrem acum! Mîine, după ce-l votăm, vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a votat cum s-a votat și Parpanghel a fost bătut măr, ca de fiecare dată. Crîșmarul încearcă marea cu degetul, la telefon: Dom' Parpanghel, am cheltuit... Du-te în p... mă-tii. Uluit, crîșmarul amenință: Dom' Parpanghel, nu mă înjurați. Să știți că trec la ceilalți... Treci în p... mă-tii. Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pare gata să plece. Aneta se pomenește vorbind tîmpenii: Dormiți în sat? Cred că da. Puteți dormi și la mine, se trezește Aneta vorbind. Aș fi încîntat, dar... Poftiți, intrați. Puteți face și o baie. În mintea sa Aneta se înjură, își atribuie toate jignirile speciale pentru femeile "rele de muscă" și, mai ales, îl anunță pe Gavril că n-a știut ce destrăbălată și-a luat. În timpul jocului erotic se gîndește la Gavril. Măcar să nu finalizez jocul ăsta de... stricată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Unde-i Dobrilă? Crăpa după băutură și s-a dus să vă ceară bani... Nu s-a întors? Nu. Dacă are bani... L-am dat afară. Nu i-am dat nimic. Vă rog să-l căutați. Oamenii s-au îmbrăcat înjurînd bețivanul care le dădea de furcă. Dacă va crăpa, nu-i nici o pagubă, dom' inginer. Talabă avea încă foarte vie senzația aceea dată de gîtul subțire, roșcat și rece. Noaptea se lăsa grăbită și lipsa lui Dobrilă producea îngrijorare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șobolanul. Caută în pachete și strigă: Cîrnați, băi. Asta mînca Satana. Toți scuipă cîrnațul și apoi îl oferă celui din ploaie. Na, ghiftuiește-te, Scaraoțchi. Ploaia insistă să ajungă la pielea lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bucuria venirii Lui printre noi trebuie să se manifeste și prin iertarea păcatelor "greșiților noștri". Cam așa stau lucrurile din punct de vedere teoretic. Cu practica stăm ceva mai prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unele lucruri care se pun deoparte. Îl lasă trei ore să aștepte, apoi vine haidamacul. Ăta dlea menea 12. Mi-ați lăsat doar boarfele astea? Daa. Gabriel are lacrimi în ochi. Tot ce cumpărase era pus în grămada ucraineanului. Pleacă înjurînd și blestemînd. Ce scîrboși sînt ucrainenii ăștia! Da-o-ar foametea în ei! Bogații maneliști Jumătate de secol de ideologie comunistă n-a reușit să zdruncine deloc simțul de proprietate. Ba, din contra, după '89 s-a constatat că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai pofta de a mînca puțină carne de om. Nu-i așa că evoluția s-a împotmolit? Peste tot în lume sînt atentate oribile, mor oameni nevinovați cu miile. Numai că nu-i înjură toată lumea pe monștrii care pun la cale astfel de atrocități. Jumătate din semenii noștri se bucură. Revin la observațiile făcute la început. Individul este depersonalizat în mulțime. Efectul de "gloată" poate corupe și cele mai luminate minți. Minți strălucite pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
micuțul se stinge. O durere infinită cuprinde familia Chimir. Cînd toți boceau în casă, băiețelul cel mai mare intervine: Tata, tu ai văzut ce scrie acolo? Unde? Pe partea dreaptă a fîntînii. Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în astea. Timpul trece, dar durerea din familia Chimir mocnește sîcîitor. A venit iarna și, cum puradeii n-aveau forță să golească găleata aceea mare din lemn, au vărsat multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stinge. O durere infinită cuprinde familia Chimir. Cînd toți boceau în casă, băiețelul cel mai mare intervine: Tata, tu ai văzut ce scrie acolo? Unde? Pe partea dreaptă a fîntînii. Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în astea. Timpul trece, dar durerea din familia Chimir mocnește sîcîitor. A venit iarna și, cum puradeii n-aveau forță să golească găleata aceea mare din lemn, au vărsat multă apă lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă: De ce mă înjuri, mă, dobitocule? Bădăranul se sperie, o rupe la fugă și amenință: Am prieteni sus-puși, am să-ți arăt eu ție... Dacă șoferul o rupe la fugă atunci este urmărit de bădăran, cu sapa în poziție de atac. Zilele trecute, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cărămizi? La muncă, gata, sau la păscut! Lasă-mă dracului cu facultatea ta, mai sunt doi care vor să ajungă specialiști în făcut chirpici! Iar internat, iar cărți, haine, mofturi. Măi Vasile, copii nu au nici o vină, nu-i mai înjura, te bate Dumnezeu, s-or descurca ei în viață și fără studii, lasă-i în pace. Tu să taci, curva dracului, te-am făcut mare doamnă! Femeile muncesc câte două hectare la ceapeu, fac normă întreagă la gostat, cresc câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dracu cu toată slugărnicia asta! Dumnezeii mamii lui de boșorog! Ajung eu procuror-șef, vin alegerile și scapă țară de pesediștii ăștia împuțiți! Până atunci trebuie să schimb macazul cât mai repede. Scârnăvia, de mâna mea moare!" Ieremia vorbea și înjura în gând fără oprire. Nu și-a dat seama când a ajuns la subsolul prefecturii, apoi în parcarea subterană. "Chiar nu mă recunosc, ce-i cu mine? M-am țicnit de tot. Nu este prima dată când lucrez cu cretinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mergeau la biserica cea mare, romano-catolică, din Rătești, ci la Ardud, la opt kilometri, la o biserică despre care se spunea că are deasupra, În loc de cruce, un cocoș și o stea. TÎrziu am Înțeles că, atunci cînd tata mă Înjura cu simpatie de „cocostea“, lua la țintă simbolurile bisericii lui Jean Calvin. Locuiam În partea de jos, cea veche, șvăbească a satului, cu case mari, lipite cu fațadele de trotuar. Prietenului Tibi Fromercz părinții sau bunicii Îi vopsiseră casa În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci că nimic nu e pe lume mai primejdios ca apa, că focul e o joacă față de ce poate să facă Valea Măriei și ne Înjura gros dacă simțea că nu frînăm cum se cuvine. Nu ne supăram, mai degrabă rîdeam de spaima lui. Într-o zi, cînd suiam la deal cu Vilmoș ca să ne mai dăm o dată, m-a Înhățat tata confiscîndu-ne și sania. Dracu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era mai mare decît noi, așa că Ionel a Încasat cîteva, dar a și dat, oprindu-l pe ăla să ajungă la mine. Eram șocat: la Rătești, nu mi se-ntîmplase niciodată să În cerce cineva să mă lovească ori să mă Înjure. Am Încercat să-l potolesc pe Grosoș, aducîndu-i aminte de trecutul nostru comun. S-a ridicat urlînd: — Ce? Mai vrei să rîzi și-acuma de mine? RÎzi dacă poți: colografie, călimărie, cali... Să-ți mai umble gura! Bine-au făcut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a fost aici și cu care ai stat la masă, e din Baba Novac, n-a apucat să se bată foarte mult pe păduri, l-au prins la vreo cîțiva ani după căderea regelui. Avea ce avea cu Republica, o Înjura, și la fiecare Înjurătură trăgea cu pistolul. La un chef al unor ștabi de partid la Ardud, a intrat peste ei, i-a Înșirat la perete sub amenințarea armei și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și poate că și de cealaltă parte a bisericii s-or fi trezit alți creștini la Înălțimea glasului. Să se ducă pînă acolo? La gîndul de a trece la acel ceas prin fața ușii bisericii, Îl luă cu fiori. Dădu să Înjure, dar se opri În ultima clipă. Nu lătra nici un cîine. Norii lunecau spre sud mai mult ascunzînd decît dezvelind stelele. O tăcere de Început de lume, o necuvîntare de cer În așteptare se boltea peste fire. Nu Silviu Ruba fu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire, dacă, dacă, dacă... Presu pun că o asemenea ipoteză o fi fiert În mintea lui. Sigur e că l-am Înjurat o dată, l-am suduit de zece ori, l-am băgat În mă sa În o sută de feluri. Și totuși, nimeni din familie nu reușise pînă atunci să mă pună pe gînduri aruncîndu-mi În față sperietoarea viitorului. Mai aveam un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumii. E limpede că nu el Își alesese viitorul, ci timpurile Îl Înhățaseră de guler și-l trăseseră după ele. Eu aveam să mă arăt mai neatîrnat de timpuri, căci găleata cu apă Înghețată a moșului Costin, oricît aș fi Înjurat-o, nimerise În plin și mă trezise din visare. M-am pus cu burta pe carte. Mi-am activat franceza pe care o stăpîneam destul de bine și am Învățat singur engleza. La școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cât și față de semeni (1Ioan 5,17); - prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul aplică măsura omenească în locul celei dumnezeiești (Iacob 2,9). Blasfemia După dicționarul etimologic al lui Chantraine, blasphemein, în greaca clasică, nu are un sens specific religios, ci înseamnă „a înjura, a vorbi de rău pe cineva, a calomnia”. Este sinonim cu loidorein, „a ocărî”. În opoziție cu euphemein („a vorbi de bine, frumos pe cineva”), înseamnă „a rosti cuvinte de rău augur” sau „a rosti cuvinte care nu trebuie rostite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a sărit jos și s-a dus la vagonul vecin... Acest „celovec” a fost primul, dar au mai urmat și alții. ― Ce facem, Costache? ― Nu știu, da’ văd c-am nimerit-o prost! De plecare nu este niciun semn, iar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în la tine în birou!... îl înjură directorul pe ochelarist, fără să-i mai asculte explicațiile chinuite. Un bese-n cizme!... îl categorisi el râzând pe amploiat, conducându-l pe Sever înainte pe coridor și urcând după aceea scările la primul etaj și intrând într-un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]