1,512 matches
-
parte, diavolul va înainta în lucrarea sa împotriva membrilor Bisericii, supunându‑i fără milă încercărilor de tot felul; pe de altă parte, sfinții vor continua să‑și lucreze virtutea și sfințenia în lume. Cu toate acestea, millenium‑ul, ca și înlănțuirea diavolului, ridică încă două probleme destul de delicate: una, legată de succesiunea etapelor scenariului eshatologic, cealaltă, de însăși durata millenium‑ului. Pentru a‑și putea dezvolta interpretarea alegorică, Augustin se vede nevoit să modifice cronologia propusă de Apocalipsă și să situeze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
punct devine evidentă o altă aporie, extrem de supărătoare: cei trei ani și jumătate de persecuții trebuie priviți ca făcând parte din millenium sau trebuie considerați aparte? Din Apocalipsă se înțelege clar că durata împărăției sfinților va fi aceeași cu a înlănțuirii diavolului. Considerând cei trei ani și jumătate ca nefăcând parte din millenium, suntem obligați să admitem că sfinții nu vor domni împreună cu Isus (deoarece, după millenium se instalează domnia diavolului), fapt care frizează absurdul, căci - să ne reamintim observațiile făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mod cu putință” (20, 13). Considerând, pe de altă parte, perioada dominată de Anticrist ca făcând parte din millenium, atunci ar trebui să admitem un alt paradox, și anume că durata domniei sfinților depășește cu trei ani și jumătate durata înlănțuirii diavolului (cele două perioade trebuie să coincidă totuși, potrivit Apocalipsei). Augustin alege a doua variantă, a cărei legitimitate o demonstrează printr‑o interpretare alegorică sau simbolică (20, 13): Atunci când se spune că preoții lui Cristos și ai lui Dumnezeu vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar la sfârșitul acestor o mie de ani, diavolul va fi eliberat din temnița lui (Apoc. 20,6), nu trebuie să înțelegem că se încheie cei o mie de ani ai domniei sfinților, ci cei o mie de ani ai înlănțuirii și ai captivității diavolului, așa încât și sfinții, și diavolul trebuie să treacă acești o mie de ani, adică întregul anilor lor, fiecare cu parcursuri diferite și specifice: mai lung, cel al domniei sfinților, mai scurt, cel al înlănțuirii diavolului. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ani ai înlănțuirii și ai captivității diavolului, așa încât și sfinții, și diavolul trebuie să treacă acești o mie de ani, adică întregul anilor lor, fiecare cu parcursuri diferite și specifice: mai lung, cel al domniei sfinților, mai scurt, cel al înlănțuirii diavolului. Așadar, millenium‑ul se dedublează într‑o oarecare măsură, devine simbolul unic a două segmente de timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trup și va avea loc la Judecata de Apoi. Această concepție se află la baza unor modificări fundamentale în registrul teologic. Dacă Biserica trăiește deja în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
histoire du salut chez les Pères de l’Église. La doctrine des âges du monde, Paris, 1964, îndeosebi pp. 81‑83. . În ceea ce privește originea credinței milenariste, sunt invocate de regulă capitolele 20 și 21 ale Apocalipsei. Capitolul 20 descrie scenariul următor: înlănțuirea diavolului pentru o perioadă de o mie de ani; învierea martirilor; domnia lor pe pământ împreună cu Isus, vreme de o mie de ani (este vorba de o „primă înviere”: „Fericiți și sfinți cei care au parte de prima înviere! A
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spunem noi, prin opera sa (dar cu ce preț?!), Ion Dezideriu Sîrbu a devenit întru eternitate o literă de aur în corola capodoperelor istoriei literaturii române de secol al XX lea. Jurnalul unei fete greu de mulțumit Prietenia este acea înlănțuire de idei în perfectă comuniune. Cheia de aur care se răsucește în sufletul unor ființe dovedesc similitudini nu doar temperamentale, cât mai ales de natură intelectuală. E cazul lui geni Acterian care a atras în jurul ei spirite luminate ale unor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
jucătorilor În vederea acestor manevrări și care se desfășoară după legile activității nervoase superioare și ale biomecanicii, În scopul realizării randamentului maxim În joc”. e. Colibaba -Evuleț D., Bota I. (1998) definesc tehnica ca fiind sistemul de mișcări integrate sau o Înlănțuire de mișcări parțiale (acte, gesturi, priceperi, deprinderi) specializate și automatizate cu ajutorul cărora se rezolvă scopul și sarcinile de atac și de apărare ale jocului; În esență tehnica conturează structura motrică a fiecărui joc sportiv În parte, eficiența ei fiind legat
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
faza Învățării și consolidării și mai puțin În jocul propriu-zis (de exemplu: Învățarea aruncării de pe loc, a execuției corecte a aruncării de la margine etc.). * Procedeele tehnice complexe - sunt interpretate fie pentru a evidenția dificultatea În execuție, fie pentru a arăta Înlănțuirea mișcărilor (complexe de procedee). În joc, procedeele tehnice Își pierd caracterul lor invariabil, situațiile mereu schimbătoare impunând variații de ritm, de intensitate și amplitudine În mișcări, poziții inițiale modificate, Întreruperi ale execuției unui procedeu tehnic, În funcție de reacția adversarilor și a
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
complexe de procedee). În joc, procedeele tehnice Își pierd caracterul lor invariabil, situațiile mereu schimbătoare impunând variații de ritm, de intensitate și amplitudine În mișcări, poziții inițiale modificate, Întreruperi ale execuției unui procedeu tehnic, În funcție de reacția adversarilor și a coechipierilor, Înlănțuirea lor cu alte procedee tehnice. Toate acestea se datorează plasticității scoarței cerebrale (de exemplu: aruncarea la poartă prin evitare; jucătorul, aflat În pătrundere spre poartă, primește mingea, execută o fentă pentru a depăși un adversar, pătrunde În dribling și aruncă
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
foarte sau ale incapacității cam, respectiv, ridică întrebări asupra modului lor de folosire - sunt sau nu utilizate în mod consecvent în legătură cu indicatori ai magnitudinii unei experiențe ori cu expresii ale neajutorării sau de a face față unei situații anume? Modificarea înlănțuirii cauzale și cronologice a evenimentelor prin întoarceri în timp, digresiuni, salturi în timp sau tăceri ar putea indica niște încercări de a evita discutarea unei experiențe dificile. Repetarea anumitor părți ale discursului (silabe, cuvinte, fraze, idei) ar putea indica faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
absolută. Educația unui om se vede în faptul că el își îndeplinește nevoile sale naturale cu indiferență, fără a le acorda nici o importanță; în India, însă, aceste acțiuni sînt supuse unui număr de reguli, care fac din viața sa o înlănțuire de obiceiuri absurde. Un englez citează două, trei sute asemenea obiceiuri. Numai într-o dimineață un brahman poate cu ușurință cădea în cincizeci de greșeli. Îi sînt prescrise nu doar rugăciunile, ci și cum să se întoarcă în pat, și cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de desfășurare a realității este o înșiruire continuă de asemenea puncte de coincidență" [354]. Dacă avem în vedere repetata definiție a Absolutului din Bhagavad-gītă, ca existență și non-existență și ceea ce este dincolo (de existență și non-existență) în care există perfecta înlănțuire "trimûrtică" a devenirii Ătman = Brahman, putem să deducem că Hegel, după ce a aprofundat această afirmație de bază, a aplicat-o în mod coerent întregii realități fizice și spirituale, rezultînd în acest fel "noua logică a concretului ca dialectică a contrariilor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
elitei, bazat, aș spune, pe un tainic principiu ontologic, sau, mai degrabă, "teologic". Spiritul indian, atît de profund în cugetarea sa, era cu neputință să nu surprindă acest aspect mecanicist, fatalist, al vieții terestre. Pentru el, totul e într-o înlănțuire cauzală perfectă, într-un determinism de fier. Întreruperea unui astfel de lanț cauzal e ținta supremă a înțeleptului. Dacă existența actuală, ea însăși, e consecința unei acțiuni dintr-o viață anterioară, atunci non-acțiunea va fi aceea care va întrerupe șirul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fiecare depășire se trece la coada șirului; 6. suveică în care se va exersa conducerea mingii combinată cu mișcări înșelătoare în dreptul fiecărui jalon; 7. un jucător cu o minge, execută conducerea mingii din alergare ușoară, la un semnal execută diferite înlănțuiri de mișcări înșelătoare cu corpul și schimbarea direcției de deplasare; Consolidarea și perfecționare elementelor tehnicotactice de bază 1. Jucătorul începe acțiunea de la o distanță de 30 m de poartă, central. Conduce una din mingile aliniate la plecare, execută o ocolire
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
Lane, lucrurile s-au schimbat atît de mult încît, dincolo de "marea întoarcere" simptomatică a stilisticii și retoricii în casa părăsită a lingvisticii, lingvistul se preocupă de dimensiunea textuală a faptelor de sens, paratextualitatea din domeniul comunicării editoriale fiind tratată dincolo de înlănțuirile transfrastice pentru prima oară într-o lucrare de anvergură. Lingvistica textuală și analiza discursului s-au dezvoltat autonom, fără să se raporteze una la cealaltă încă de la constituirea lor ca discipline lingvistice. Dar textul a devenit o puternică ocurență de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din cîmpul mai vast al analizei practicilor discursive ca practici instituționalizante. Saussure spunea, de altfel, că "la langue n'est pas créée qu'en vue du discours". Domeniul translingvisticii textuale se definește astăzi ca studiul determinărilor textuale ascendente care conduc înlănțuirile de propoziții în cadrul unității "text". Determinările descendente, pe care situațiile de interacțiune în spații, limbi și genuri precise le impun enunțurilor, reprezintă obiectul de studiu propriu analizei discursului. Sub impactul nevoilor de exprimare și al necesităților de interacțiune comunicativă, enunțurile
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
formula [Dominantă (dominată)]. O putem regăsi, de pildă, în poemele narative: [Poem (povestire)]. Reținem această noțiune de eterogenitate: din punct de vedere secvențial, o propoziție poate fi sau poziția unei probleme, sau enunțul rezolvării ei corespunde unui tip special de înlănțuire: o secvențialitate explicativă. Sînt posibile și alte înlănțuiri specifice (narative, descriptive, argumentative...). Să luăm, de exemplu, o propoziție asupra căreia vom reveni în cadrul studiului unei campanii publicitare de la Gallimard Jeunesse: La copil, ideea de familie apare foarte devreme. Degeaba este
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în poemele narative: [Poem (povestire)]. Reținem această noțiune de eterogenitate: din punct de vedere secvențial, o propoziție poate fi sau poziția unei probleme, sau enunțul rezolvării ei corespunde unui tip special de înlănțuire: o secvențialitate explicativă. Sînt posibile și alte înlănțuiri specifice (narative, descriptive, argumentative...). Să luăm, de exemplu, o propoziție asupra căreia vom reveni în cadrul studiului unei campanii publicitare de la Gallimard Jeunesse: La copil, ideea de familie apare foarte devreme. Degeaba este această propoziție o unitate semnificantă a limbii, ea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
anaforic evenimentele ("povestirea" de la Benveniste): evenimentele ulterioare se vor raporta unele la altele, fără să facă trimitere la aici-acum din enunțare. Verbele la prezent din narațiune: "sosește", "cade", "dorește" se raportează unele la altele, fără trimitere la situația de enunțare. Înlănțuirea anaforică a verbelor la prezent este confirmată prin ȘI care leagă întreaga creație. (b) Secvențial, șirul astfel construit și confirmat prin ultimul auxiliar aspectual al prezentului "nu întîrzie să" subliniază începutul unei continuări narative în care descrierea actorilor joacă un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de ultima copertă: cititorul trebuie să aibă intenția de a deschide cartea și de a cunoaște restul poveștii. Dacă definim acest text ca pe o povestire, trebuie să identificăm și segmentele de propoziții narative (sau altele) care îl alcătuiesc. O înlănțuire de propoziții narative nu reprezintă, în sine, o intrigă elementară. Pentru ca un segment de propoziții să formeze o intrigă și implicit un text coerent, trebuie să existe legături de identitate referențială; de fapt, inferențele referențiale permit stabilirea unor raporturi între
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
între enunțuri. Găsim aici: § 1 (Nepoată) Rosary → (De la început) ea § 2 (Dar...) Rosary → § 3 Patronul ei să o facă Pentru a putea vorbi despre o povestire, este obligatoriu ca măcar un rol să fie permanent; coerența logico-semantică este asigurată prin înlănțuirea modificată a predicatelor atribuite celor două personaje, Dom Duarte și Rosary. Adăugarea unei concluzii asigură încheierea poveștii și ajută la perceperea evenimentelor succesive și a sensului global al povestirii. De fapt, coperta a patra combină o ordine cronologică (o secvență
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și Rosary. Adăugarea unei concluzii asigură încheierea poveștii și ajută la perceperea evenimentelor succesive și a sensului global al povestirii. De fapt, coperta a patra combină o ordine cronologică (o secvență de acte și de propoziții) cu una configurațională (perceperea înlănțuirii ca întreg): concluzia este implicită: vedem unde se va ajunge... Dacă punctele de suspensie marchează scopul argumentativ ce poate fi dedus de aici, în egală măsură, ele indică și o povestire incompletă. Am putea utiliza modelul diviziunii cu cinci pentru
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
decît ediția (referent presupus a fi cunoscut de către cititorii care au avut, în 1988, catalogul celei de-a zecea ediții). Fie următoarea reprezentare: (1) Temă proprie Temă Trecere Remă proprie. Astfel, construirea primelor rînduri din cuvîntul înainte se bazează pe înlănțuirea temelor și pe coerența remelor. (2) [P1] Începînd cu cea de-a unsprezecea ediție, catalogul Actes Sud va apărea semestrial. [P2] Această ediție este cea pentru primăvară, [P2'] viitoarea va fi pentru toamnă. [P3] În acest fel, repertoriul noutăților va
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]