1,466 matches
-
amplifică solemnitatea poemelor. Horia Zilieru este, așadar, un artist profund original, autorul unei opere vaste și valoroase, caracterizate printr-o vitalitate de excepție, grație căreia, deși a fost traversat de atâtea experimente literare, a rămas fidel visului de a-și înnobila, continuu, prin creație, Astralia, universul căruia a învățat devreme să-i identifice și să-i slujească pe altarul poeziei coordonatele pornite din lumea sa natală și crescute apoi în orizontul sufletului mare al poetului. Volume apărute sub egida Asociației Universul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de prețuire și admirație pentru numita Ioana, pe toți urmașii lor, parte bărbătească și parte femeiască, născuți și care se vor naște, din căsătorii legitime, și prin această hotărâre, urmare a bunăvoinței noastre nemărginite, a științei și putinței noastre, îi înnobilăm și îi declarăm nobili; voim ca numita Fecioară, numiții Jacques, Isabeau, Jacquemin, Jean și Pierre, și toți urmașii și neamurile numitei Fecioare precum și copiii lor, născuți și care se vor naște, să fie considerați și recunoscuți de toți drept nobili
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
în afunduri de mare...munte de gânduri cu veacurilen spate, el se afundă în chingile tainei”. El nu spune că oamenii pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
numai la vreo zece kilometri de frumoasa Vale Dordogne, situl Rocamadour e un spațiu deopotrivă pitoresc și sacru. Anual, vin aici milioane de vizitatori, francezi și străini. Ei admiră spectacolul naturii împlinit prin participarea omului creator. Turiști și pelerini își înnobilează ființa în fața unor vestigii ce dovedesc perenitatea existenței creative a omului pe pământ. Iar Rocamadour este o veritabilă lecție de geografie, de istorie, de cultură, de civilizație. Nu degeaba se duc acolo și numeroși copii. Ei învață pe viu marea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
că este civilizația: nu mașina cu aburi, ci diminuarea păcatului originar. Să mă explic. Europa își cam bate joc uneori de ruinele sale. Sunt multe și își poate permite. În America, așa ceva ar fi de neconceput. Protejarea lucrurilor "atinse" sau înnobilate de timp frizează acolo mania. În pădurile declarate "parc național" nu e permisă nici luarea unei crengi rupte. Totul trebuie să rămână cum este. O floare smulsă reprezintă un delict. Dar tradițiile propriu-zise se opresc, în genere, la faimosul "saloon
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
afirmării sale în lume? Elevii, studenții, răscoleau anticariatele ca pe livezile unui Paradis din visul lor minunat în care credeau entuziast și nelimitat; profesorii și toți școliții ajunși la salar erau cumpărătorii frecvenți în librării și toți erau prietenii bibliotecilor înnobilându-se cu lumina cărții și manifestând admirație, fascinație, pentru scriitorii care aveau atâta grijă pentru cuvântul trimis în lume cu certitudinea că va rodi, mai ales în tinerele generații cărora orice popor le încredințează speranța. Citesc pe coperta ultimă însemnarea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe care i-a selectat - Ion Neculce și Mihai Eminescu - și este inclus de consăteanul său, scriitorul Ion N. Oprea în cartea ,,Personalități moldave”. Despre un alt scriitor, Vasile Fetescu, domnul Mânăstireanu afirmă: ,,Omul acesta e un adevărat gânditor care înnobilează cuvântul prin modul superior de realizare artistică.” Această apreciere poate fi transferată și pentru a caracteriza personalitatea scriitoricească a domnului nostru profesor Mânăstireanu. Doresc să poposesc asupra satului natal Priponești - o veritabilă ,,axis mundi” (axă a lumii) pentru autorul cărții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
după această a doua sa ieșire la lumină.”(pagina 413). Întreaga scriitură păstrează un ton solemn, uneori liturgic și o muzicalitate de lied. Predicatele și adjectivele se înlănțuie în frază, ținându-se de mână, fără să respire pe spații lungi, înnobilând astfel subiectul ce trebuie să cadă la sfârșit, după baia de cântec de privighetoare, cum adesea folosește autorul comparația. Sentimentul că acțiunea se petrece în vremuri mai mult sau mai puțin intuite dar sigur în timpurile când se căuta rețeta
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
a trecut prin minte să-i dau vreo importanță. Când am primit "documentul", am zâmbit și l-am aruncat în fundul unui sertar. Înțeleg de ce "unchiul George" și-a franțuzit prenumele. Vroia să scuture de pe el praful din Lisa, să-l "înnobileze", întrucît "Gheorghe" îi suna, probabil, prea rural, dezavantajos pentru ambițiile sale de a se învîrti în cercurile selecte ale societății. Pe mine, însă, nu m-au încercat niciodată asemenea ispite. Nu m-a emoționat deloc faptul că un strămoș al
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce ne făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții. Adăugase speranței alte speranțe, bucuriei alte bucurii, vieții un plus de viață; și prin această vrajă vitală salvase viața noastră de la deznădejde și disperare și ne făcuse pe noi, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le găsesc Îndestulătoare - erau prea mici. Istoria trecerii unui astfel de om prin lume ar trebui scrisă cu puterea de convingere a unei autorități incontestabile și cu o asemenea pasiune, forță și pricepere, Încît fiecare cuvînt al său să fie Înnobilat de cununa de aur a adevărului; iar autorul va putea face acest lucru pentru că viața acelui om a fost propria lui viață, viața pe care a trăit-o, În care a respirat, s-a mișcat, pe care și-a Însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din nou de prost. Spre exemplu, iscusitul retor Crin Antonescu a găsit o motivație a refuzului de alianță întrucât pedeliștii ar fi imorali și oportuniști față de puritatea morală, civică și de atitudine a liberalismului. Oportunismul democrat-liberal mânjește, iar oportunismul liberal înnobilează. În ce mă privește, ca om apropiat de liberalism, încă din vremea când mi-am pus semnătura pe documentul Proclamației de la Timișoara în ședința de concepere a ei, mă adresez liberalilor liberi din structurile teritoriale să nu se lase târîți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
știi că eu îți sunt ca o sohă pe care poți conta, deși sunt supăhată pe dumneata penthu că te-am văzut iehi desculț, pe sthadă; de ce umbli desculț ?“. „Doamnă“, i-am spus, „discuțiile acestea matinale, aici, pe coridor, mă înnobilează, de aceea am să vă explic : îmi dădusem sandalele la reparat“. „Bine, bine“, a spus ea, „dah tot iehi ai lăsat ușa deschisă și ehai gol, de ce stai gol cu ușa deschisă ? Nu-i fhumos“. „Citeam o carte, doamnă, de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere, oameni de treabă și farmacistul nu părea să facă excepție, stătea pe un scaun alb, cântărea ceva, nu ne dădea nici o atenție. „Doamnă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai sânt în stare de nimic. Tu ești mai puternică decât toți." Cineva râdea pe stradă. Apoi râsul depăși ferestrele și dispăru. În odaie rămase doar frigul. Cerul de plumb topit se zgâia în spatele perdelelor. Priveau consternați trupul chircit. Moartea înnobilase trăsăturile lipsite de farmec ale Valericăi Scurtu. Vedeau pentru prima oară un chip liniștit de pe care zbuciumul, schimele crispate, ticurile se alungaseră. Melania Lupu strivi o lacrimă cu pumnul ei mic de copil. ― Sărăcuța! Ce destin... Sculptorul, căzut într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare? ― Excelentă! ― Domnul Matei m-a învățat să fac cafeaua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu uite că mâine e ziua de naștere a prof. univ. Ion Popescu-Sireteanu. Coincidență? Tot astăzi Bogdan Artene mi-a adus pentru corectare recenzia „Vânturi și valuri” - de Ion Popescu-Sireteanu, în pragul aniversării a 76 de ani de viață rodnică, înnobilând limba și literatura română. Din Iași dna prof. Ana Dumitrescu mă anunță că întocmește o serioasă prezentare a scrisului meu, la concurență cu domnii V. Fetescu și I.N. Oprea, ceea ce mă tem că nu va putea fi folosit în întregime
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
frică.” E curajul dus la extrem, ca atitudine constantă - curaj care, din păcate, a lipsit altor scriitori care s-au pretat unor compromisuri. în volumul pus în discuție, poetul s-a declarat „Ziditor de cuvinte”, menire asumată voluntar, pe parcursul timpului înnobilează stăruitor sensul, semnificația cuvântului ca element de construcție lingvistică devenind Meșterul Manole din legendă și se transformă prin forță creatoare proprie în Ziditor de Limbă Română pe care o consideră îndreptățit Moșia neamului și a sa proprie, când conchide: „Eu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
totul altceva... Autorul se prezintă ca un iscusit meșter morar, în moara căruia se macină cu totul altă făină... În locul boabelor de grâu sunt cuvintele pe care le supune actului creator pentru a cizela și mai măiestrit valențele cuvintelor care înnobilează limba română literară. La pag. 61, în poemul „în moara mea” care dă și titlul volumului, autorul spune răspicat: „în moara mea se macină timpul secundă cu secundă iar eu sunt morarul cel neadormit. Torn în coș cuvinte și cuvinte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care le-am făcut, nu pot să nu vă doresc să continuați „a scrie versuri”... pentru că Dvs. mai aveți încă multe de spus și de scris întru progresul literaturii noastre pe care o viață ați propagat-o de la catedră, înnobilând generații întregi de tineri. După aceste succinte aprecieri făcute volumului primit, scriam următoarele: Bârlad, 16 aprilie 2011 Stimată colegă și mai ales POETĂ, M-ați surprins în mod plăcut trimițându-mi (indirect) prin d-na Șerban din Constanța volumul de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mea nepasionată, s-a întors împotriva mea. Însăși mama, agentul distrugerii mele, a început să muște mâna care o hrănește. Ciclul meu se afundă din ce în ce mai jos. O, Fortuna, spirit capricios!] Personal am constatat că lipsa hranei și a confortului, în loc să înnobileze spiritul, creează doar neliniște în psihicul omului și-ți canalizează impulsurile cele mai bune spre un singur scop: acela de a-ți procura ceva de mâncare. Deși am o Viață Interioară Bogată, am nevoie și de ceva hrană și confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tremurătoare care Îi făcea obrazul și mai trandafiriu afundat În steaua umedă a părului. Simțeam cum urcă În noi durerea enormă a sacrificiului (moartea mea!), simțeam că urcasem parcă pe creștetul lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați fără voia noastră, Încovoiați ca Simon din Cirene sub povara Crucii, făcînd drumul Împreună spre suferință. Niciodată Înainte nu mă mai simțisem astfel, pe drum, desprins de toate, disprețuind totul, ușurat, liber, neexistînd decît pentru acea durere și pentru iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am vrut să fiu drăguță și să-ți ofer intimitate, glumi ea. — Vreau sexul tău, zise el. Sexul tău furios-pasional-nebun-străin! Sexul tău ilicit, bastard, flămând de artă, intelectual, Înfuriat, dureros și Îndurerat! Sexul tău est-european, comunist, cafeniu, lipsit de libertate, Înnobilat de libertate, străin-pe-pământ-străin, sexul tău de regină-a-dramei! Kitty râse. — Foarte inventiv, n-am ce zice! — Dar va trebui să avem o relație Înainte să se Întâmple așa ceva, zise el, dintr-odată serios. Acum trebuie să mă duc să scriu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adevărat este că tu crezi în Cel Înviat din Morți, și eu în Cel Niciodată Mort, tu în cruce, iar eu în arborele nicicând tăiat din care va fi făcută. Tu crezi în oamenii pe care Iisus i-ar fi înnobilat murind la fel ca ei. Eu nu. Tu crezi în durere și în moarte ca imitare a patimilor lui, eu în păcăleala lui. El s-a ascuns de tine și-i așteaptă doar pe cei care l-au văzut râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
această nouă informație despre toxine, știa Brunetti, nu l-ar fi abătut pe Patta din Încercarea de-a păstra tăcerea asupra lucrurilor. Și-n clipa când a aflat că Brunetti suspecta că o instituție atât de Înaltă Încât să fie Înnobilată cu numele de „companie“ ar putea fi implicată, era sigur că Patta o să-l amenințe cu o mustrare oficială, dacă persista În Încercarea de-a aflat ce se Întâmplase. Dacă forțele legii nu țineau cont de cerințele meseriei, atunci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]