1,931 matches
-
Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria lașitate. - Fiule ce ai pățit? Nu arăți prea bine! se îngrijoră și tatăl, privindu-l
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Era în zori. Splendid crepuscul Veghez pe țărm, un far minuscul S-a stins firesc, a mia oară Și mă întreb așa-ntr-o doară: De ce mereu se înroșește, Când vălurile-și risipește? Ce taină în adâncuri are, De mii de ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
copil, scotoci după albina, vrând s-o scoată afară din casă. Dar albina zbură din cămașă, și se înfipse drept în obrazul bunicii, mușcând-o. Bunica mai pățise din astea, suportă cu răbdare înțepătura, deși obrazul începuse să i se înroșească și să se umfle. Puse o cârpă cu apă rece pe obraz, și umflătura îi mai trecuse. Să fie numai ăsta necazul ! Când să plece copiii vecinilor, bunicul îi pregăti un borcănel cu miere, să ducă la ei acasă. Era
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
spuse el privind-o curios ( colegii chicoteau dându-și coate ce norocos e Doru astăzi frate ...) -Gabi ,spuse ea , dar părinții încă îmi spun ,Găbița! -Dorutu 'îmi spun și ai mei ,dar mie nu îmi place ! -Nici mie ,zise față înroșindu-se și mai tare decât până atunci... -Ia loc, te rog, spuse el ridicându-se și cedându-i locul.Drumul a continuat în tăcerea celor doi desprinsă de gălăgia din jur . Au mai urmat două sate și al treilea urmă
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
mă! Fii atent... Moș Ion se chinui mult până ce chipul tâmp al Paliului se lumină: Aha, am înceleș! Mamăă!..Șă veji ce de telefoane am șă dau! Și doar îi mai explicase, dar tăntălăul nu reținuse. Acum era hotărât să înroșească firul telefonului. Cu cine începem, tataie? Ți-am zis...la Galați... Aha! Ia șă vedem! Formează numărul. Din receptor se repede un „aloo” răcnit, care-l băgă-n sperieți, de aruncă receptorul pe patul lui moș Ion, care îl luă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Ia te uită cum arăt ca mort!.. Și ăștia care stau în jurul meu și discută despre treburile lor... uite cum i-am încurcat eu. Uite că a intrat și Florea Târâială cu Ionică. Le lucesc ochii și li s-au înroșit obrajii... Au scăpat la țuica de caisă. Ei, și? N-am făcut-o pentru pomana mea?” Băă! Strigă la cei din jur Florea Târâială. Am vorbit cu părintele Bărbuță. Mâine îl înmormântăm. Nu mai așteptăm rudele că e cald și
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
la mare - omițând să-i spun de Mariana - cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochii verzi-albaștri. M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața, transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
Din bluza mea de gându-ți descheiată. Străpunge-mi frunza încă nencepută de șarpele ce-a instigat la mere. Și lasă-mi în sprânceana rezolută, Refluxul tău ce trupul meu îl cere. Îmi bate cordul prins în călimară și mă-nroșesc ca macii de pe ii, Când gura ta pe sânii mei coboară stimate domn, din visele-mi târzii... Referință Bibliografică: STIMATE DOMN-PARTEA I / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
STIMATE DOMN-PARTEA I de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379306_a_380635]
-
Primăverii împodobiți cu straie de nuntă alcătuind suita princiară pentru a-L întâmpina pe MIRELE CERESC. Tot văzduhul se umple de cer, de lumină, de sărbătoare, de cântec, de smirnă și de bucurie. Dincolo de crestele munților, cerul începe să se înroșească de emoție, iar luna ca o sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să clipească și ridicându-se își aruncă faldurile de borangic peste mirificele cetini de brad, ce împăștie peste peșteri și schituri, peste păduri și
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
Mi-e frig! Îngheț de frig! Aduceți-mi o plapumă! Pe plita încinsă se formă un strat de gheață. - Hei! Nu-mi stinge jarul că am nevoie de el! Demonul coborî de pe plită, suflă în gura sobei și metalul se înroși gata să se topească. - Nici chiar așa că-mi ia foc casa! Scoate un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
se mai putu abține, se ridică brusc în picioare, își ceru scuze și se repezi către ieșire, printre spectatori, cu ochii în lacrimi de hohotul reținut cu greu. O zări și pe Denisa făcându-și loc spre ieșire cu obrajii înroșiți de râs. Se întâlniră în fața ușii capitonate și, privindu-se, dădură frâu liber unui șir de hohote sănătoase. Un îngrijitor le făcu semn să păstreze liniștea. Își luară hainele și părăsiră clădirea împreună, ca și când ar fi fost înțeleși, îndreptându-se
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului IUBIRE DE TOAMNĂ Din înaltul crengii sale, mărul putea vedea prin fereastra deschisă. Ori de câte ori privirea îi cădea pe coșul de fructe care împodobea masa, părea să se înroșească mai tare. O pară blondă îi atrăsese atenția încă din ziua în care coșul apăruse în raza lui vizuală. - Oh, i se destăinui unei viespi, cred că m-am îndrăgostit! Privește și tu! E atât de blondă și are pielea
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
pe unul care s-a născut de două ori, primului să i se taie limba; dacă îl strigă cu un nume injurios, ca de exemplu "brahman nenorocit", să i se înfigă în gură un drug de fier de o palmă, înroșit în foc; unui śudra care s-a așezat pe scaunul unui brahman i se aplică un fier înroșit la partea posterioară și i se retează piciorul sau mîna dacă lovește cu mîinile sau cu picioarele pe un brahman. Este îngăduit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cu un nume injurios, ca de exemplu "brahman nenorocit", să i se înfigă în gură un drug de fier de o palmă, înroșit în foc; unui śudra care s-a așezat pe scaunul unui brahman i se aplică un fier înroșit la partea posterioară și i se retează piciorul sau mîna dacă lovește cu mîinile sau cu picioarele pe un brahman. Este îngăduit chiar a depune mărturie mincinoasă și a ascunde adevărul în fața judecății dacă numai pe această cale un brahman
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe unul care s-a născut de două ori, primului să i se taie limba; dacă îl strigă cu un nume injurios, ca de exemplu "brahman nenorocit", să i se înfigă în gură un drug de fier de o palmă, înroșit în foc" [331] etc. Hegel voia să știe cum decurge o calificare atît de extraordinară ca aceasta: "Realitatea supremă este aici (în India) abstractul, iar idealul suprem al indienilor este de a se identifica cu Brahman. Aceasta este forma cultului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio (?), Rubens (?) și mă aflu dintr-o dată în fața celei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu atît mai mult în cadrul pomenit nobilul edificiu regal simbolizînd, pentru tăvălugul asiatic, ținta distrugerii. Și, iarăși, cu atît mai mult cu cît protagonistul manifestării nu provine din nu știu de pătură resentimentară, motivată cumva a-și revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu de puține ori folosită de cântăreți, bărbați sau femei, mai puțin la începutul carierei, dar cel mai adesea pentru două, trei turnee de adio. Tenorul care cântă acel Do de sus din aria Di qella pira fără să se înroșească la fața, cu greu va fi creditatat că l ar fi cântat cu adevarat. Nu mai puțin ciudată este comportarea unor tenori atunci când se cântă scenă Miserere; întrucât muzică are întodeauna un puternic efect asupra asistenței, unii tenori își permit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
carieră scenică remarcabilă, se bucură încă de un anume interes. Lucrarea, o feerie în notă neoromantică, dezvoltă motivul jertfei aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și îl vedeam pe bătrânul cu cască de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița lui lungă. Fața lui înroșită de vânt era întunecată de gânduri amare: bătrânețea lui și războiul care avea să continue și când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iar oamenii, supușii Măriei tale, m-au Învățat să prețuiesc libertatea și să nu preget a-mi da viața pentru neatârnarea acestu-i pământ. Într-o zi, pe Mândricel l-au prins turcii. Dar mulți dintre ei au căzut pentru totdeauna Înroșind cu sângele lor pulberea. Voinicul a fost dus Înaintea pașei de la Vidin. Aflând câți turci omorâse voinicul până a fi prins, s-a cutremurat pașa. Și-a săltat barba către Mândricel : Care ți-e ultima dorința Înainte de moarte, ghiaure ? Să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta era Întâia amintire a voievodului despre tătari. De ce? a Întrebat Încă o dată Ștefăniță, așa de crunt, Încât Mitruț aproape că și-a pierdut firea, iar ceilalți copii au stat din râs. De ce calci pământ străin, han nelegiuit
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur stau s-o reprezint aici. Și cine-ar și putea? Cine se simte Destul Titan și îndestul asemenea Ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]