3,289 matches
-
mare număr de imnuri, și nu se limita cu siguranță la cele ce derivau din Psalmi. Povestirea Egeriei este foarte prețioasă, deoarece ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general, care pare să fie înrudită cu cea siriacă: această liturghie conținea deci foarte multe imnuri. Prin urmare, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriaco-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
8). în asemenea cazuri, probabilul model idiomatic se estompează, textul putînd fi interpretat prin sensul mai general metaforic al relației de rudenie. Dicționarele cuprind destule atestări ale sensului figurat pentru soră: "ceea ce are afinități, trăsături comune, ceea ce se aseamănă, se înrudește cu altceva" (DLR); acest uz poate fi ilustrat de citatul "psihologia se înrudește cu psihiatria, soră cu neurologia, verișoară cu neurochirurgia" (arhiva Internet a "României literare", 1996). În stilul colocvial al presei contemporane, jocul preferat constă în a apropia elemente
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
prin sensul mai general metaforic al relației de rudenie. Dicționarele cuprind destule atestări ale sensului figurat pentru soră: "ceea ce are afinități, trăsături comune, ceea ce se aseamănă, se înrudește cu altceva" (DLR); acest uz poate fi ilustrat de citatul "psihologia se înrudește cu psihiatria, soră cu neurologia, verișoară cu neurochirurgia" (arhiva Internet a "României literare", 1996). În stilul colocvial al presei contemporane, jocul preferat constă în a apropia elemente distanțate, în a provoca asociații imprevizibile: "trăiesc într-o bulibășeală temporală soră cu
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
sau de seninătate, dar nici de revoltă în aceste inedite ale Marianei Marin. De cele mai multe ori atitudinea poetei e de constatare oarecum detașată, nici melodramatică, dar nici comică, de o incredibilă egalitate a tonului. Cuvintele tari din aceste poeme se înrudesc într-un semantism sumbru: moarte, scadență, spital, cavernă, beznă. Din această materie care e în sine una negativă și căreia poezia nu-i exagerează culoarea, apar cîteodată fulgurații de o frumusețe nefirească, izbucniri halucinante, febrile, obsedante: "Trăiesc într-o lume
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
ale Americii. Debutează în 1982, cu proză scurtă, în „Luceafărul”, colaborează la „Argeș”, „România literară”, „Viața românească”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Calende” ș.a. Prima carte, Trei zile de anchetă (1982; Premiul Editurii Eminescu), e un roman polițist de factură înrudită cu a scrierilor lui Constantin Chiriță, o narațiune dinamică și antrenantă, dar parazitată de multe clișee ale genului, „naturalizat” în ambianță socialistă. Raționalismul, nevoia de a problematiza, plăcerea analitică, știința construirii suspansului marchează și celelalte romane semnate de S., centrate
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
cel mai deplin, o carte a unui critic-scriitor, excelent scrisă - și, în mod evident, scrisă cu plăcere -, oferind o lectură agreabilă, însoțită de bucuria intâlnirii cu un spectacol intelectual de calitate. Această trilogie e urmată de Genurile biograficului (2002), carte „înrudită”, tratând în esență aceeași delicată temă și atestând statornica preocupare a criticului pentru literatura confesivă și, pe un plan mai cuprinzător, pentru relația complexă dintre biografic și literar, dintre persoana unui autor și literatura lui. Textele regrupate aici, deși scrise
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
oarecum cu indiferență /îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hârtie nu se ridică-n picioare/ pipăi golul/ sau trec prin el” (Glăsuirea bufonului). Poetul se mișcă în sfere înrudite cu ale existențialismului, de care se desparte însă radical prin absența dezgustului de a trăi. Dimpotrivă, este dominat de propensiunea spre ironie și autoironie, ceea ce subminează absurditatea gesturilor sisifice, prezente mereu în lirica lui. Frecventă, metafora ploii are menirea de
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Veniamin Costache” din Iași. S. va alege însă - după ce își ia bacalaureatul și obține, prin concurs, postul de institutor la Școala Trei Ierarhi - Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene. Alături de frații Ioan și Gheorghe Nădejde, cu care se înrudea, și de doctorul N. Russel, face să apară primul ziar socialist din Iași, „Basarabia” (1879). Se numără printre întemeietorii și primii colaboratori ai „Contemporanului” (1881-1888), trecând apoi la „Revista nouă” a lui B. P. Hasdeu. Împreună cu Z. C. Arbore și
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în Moldova de Nord circulă tipul
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
septembrie 1472, Ștefan cel Mare s-a căsătorit cu Maria din Mangop (Ureche este din nou atent: „Vă leato 6890 [1472] au adus Ștefan vodă pre Mariia din Mangup, de o au luat lui și doamnă”), din familia Komnenilor și înrudită cu Paleologii, fiică a unui anume Olubei și el coborâtor din Alexis de Trapezunt (părăsind Trapezuntul căzut sub stăpânire turcească, familia ei s-a retras la cârma mult mai modestei peninsule din Marea Neagră)17. Căsătoria aceasta cu o femeie fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
puternic sau de un pretendent mai bine plasat), dar supunându-se mai mereu intereselor de grup sau de partidă. Dacă privim cu rezerve ipoteza care face și din Vlad țepeș victima unei conspirații a boierilor (în urma morții lui acea femeie, înrudită cu Matei Corvin, care îi era soție, rămânând văduvă) simpatizanți ai lui Laiotă Basarab (capul tăiat al Voievodului ar fi fost trimis la Istanbul prin decembrie 1476 sau la începutul primei luni a anului următor) și calificăm uciderea lui Basarab
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și acesta”.) Diatriba împotriva invidiei, zisă pe un ton înalt (Stavrinos știe să facă apel la referințele antice) se transformă într-un blestem aprig la adresa celor ce au pus la cale stingerea acestui sublim moment de glorie românească. Iar Stanca (înrudită cu multe familii boierești muntene), cea care înainte de Mihai fusese măritată cu postelnicul Dumitru din Vâlcănești, fiica Neacșei și nepoata postelnicului Dragul din Mănești, a rămas văduvă. Cronicarii au însemnat în cărțile lor și „morți bune”, când se părea că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pitarului Udriște, amândoi susținători ai lui Leon227) sporeau numărul văduvelor (unele - repet - ipotetice, căci nu știm dacă au supraviețuit soților lor). în campania de la Ujvar, din 1664, și-au pierdut viața Ivașco Ceparul (nepot al marelui logofăt Teodosie Rudeanu și înrudit cu Bălenii) - era mare medelnicer când a fost omorât -, cel însurat cu Slamna, fiica marelui stolnic Dumitrașcu Filipescu (îi venea, deci, cumnat lui Pană Filipescu), și marele ban Preda din Bucșani, căsătorit cu Zamfira, fiică a logofătului Dragu din Crăcani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și tot Matei Basarab, prin sora sa, Calea, i-a dat un adaos de prestanță lui Calotă din Lipov (mort în luptele cu turcii din 1600, care au avut loc la Târgoviște), căruia Calea i-a fost primă soție. Se înrudea Calotă - frate cu marele Dobromir, cel omorât de Petru Cercel cu Buzeștii și cu Mihai Viteazul. Fiicele lui Mihai Viteazul au fost și ele neveste de mari dregători. Marula, fiică naturală, a fost măritată (fiind cea dintâi soție) cu marele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Aninoasa. Marele șetrar Tudor Greceanu (monahul Teofil) a ținut o fiică (pe care nu știm cum a chemat-o) a vistiernicului Sima (ori Simon). Prima soție, Maria, fiică a marelui spătar Drăghici Cantacuzino, Radu Izvoranu, mare stolnic (călugărul Rafailă), se înrudea cu Cantacuzinii. Prezența copiilor suplinește uneori absența informațiilor despre soții. Marele ban Barbu Milescu Pârâianu (călugărul Dositei), a avut o fată, Marica, pe care a dat-o după Dumitrașco, căpitan „za Cerneți”, fiul lui Cornea Brăiloiu. Nu știm cum o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ot sud Praova” era ctitoria lui Antonie din Popești, voievodul care l-a angajat pe Radu-Toma, fiul lui Udriște Năsturel, să deschidă o școală la Câmpulung, „țara fiind săracă și făr’ de-nvățătură”) și Popești (C. Gane adaugă că era înrudit și cu proprietarii de pământ din Negoiești), iar Doamna Ilinca, soția lui, era legată de stăpânitorii din Bucov și Mănești (C. Gane). Să adăugăm și zestrea primită de Neacșa, nevasta lui Neagoe (sau Neagoi ori Negoiță) postelnicul, din partea rudelor ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie - l-a părăsit pe Mihai Viteazul și pe alții -, pe care obediența arătată imperialilor nu l-a scăpat de paupertate ori ca alt alogen, grecul Cârstea Drăgescu [Scordocul], înrudit prin nevastă - Marica - cu Bălenii, care a fost închis și ucis din porunca lui Constantin Brâncoveanu). Văduva marelui logofăt Grigore Grădișteanu, Stanca, fiica marelui postelnic Condilo, se plângea - într-un act publicat de Nicolae Iorga în Studii și documente..., vol
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bani și i-a mâncat de n-a avut de unde să-i dea, să-i plătească...”), contra unor garanții însemnate, să-și zălogească bunurile (Teodosia lui Nicoriță armașul îi scrie de la Uście, din Polonia, lui Iordache Cantacuzino - cu care se înrudea prin logofătul Gavrilaș Mateiaș - și îl roagă să plătească el cei 120 de galbeni pe care îi împrumutase de la marele logofăt Toderașco Ianovici și să ia el satul zălogit) și să-și vândă pământurile (de multe ori le cumpărau Domnii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Milcov. Era Safta, fiica hatmanului Alexandru Buhuș, nepoată de frate a Anastasiei Buhuș, devenită Doamna lui Gheorghe Duca Vodă303. Un luptător și un iubitor de cărturărie a fost acest Alexandru Buhuș, căsătorit cu o nepoată a lui Grigore Ureche și înrudit cu Gheorghe Ștefan, Domn al Moldovei. A slujit în armata polonă, a fost pârcălab de Hotin (funcție preponderent militară) și a ajuns hatman al Moldovei în trei rânduri(1671-1673, 1673-1677 și 1678-1684). Lângă arme, ziceam, la el stăteau muzele. în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până când Vodă a poruncit să fie pus în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului Radu din Văleni), înrudit cu multe familii boierești valahe, fidel socrului său (împreună cu care a stârnit mânia lui Mihnea al III-lea) și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă în 1666 (Pană Filipescu murea înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin 1627 fără titlu, iscălește un act arătând că era „feciorul” marelui logofăt Ciogolea 616. O familie „de gios, lipsită” - crede Miron Costin că ar fi fost Ciogoleștii, împinși „în fruntea lăcuitorilor țării” de Moise Vodă Movilă, cu care se înrudeau. în toată „strâmtorarea” (presupusă) a lui, Pătrașcu Ciogolea și-a adus, pentru educația copiilor (Sofronia i-a făcut trei băieți, care vor face, toți, carieră dregătorească în Moldova: pe Constantin, pe Pătrașcu - cel ce se va însura cu Todosia, fiica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le depăși. Acest principiu se opune principiului realității din psihanaliză. 2. Principiul expansivității În virtutea acestui principiu, orice persoană caută să se autodepășească, să se autorealizeze, să fie altfel, mai mult și dincolo de ceea ce este ea de fapt. Acest principiu este Înrudit cu principiul idealului și se opune principiului constanței din sfera psihanalizei. 3. Principiul autorității și al dominanței În conformitate cu acest principiu, fiecare individ caută să dobândească un rang, o poziție sau un statut superior, impunându-se, În felul acesta, ca diferit
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dorința de a o frustra, de a-i submina prestigiul, autoritatea. Persoana calomniată este resimțită, de cel care o calomniază, ca un obstacol În calea propriilor sale tendințe de afirmare, ea trădează un complex de inferioritate, o imaturitate a Eului. Înrudită cu calomnia, dar opusă ca atitudine și mod de a acționa, este lingușirea. Ca și calomnia, lingușirea este o atitudine de falsitate În relațiile psiho-morale dintre două persoane. Cel care calomniază poate, În egală măsură, să și lingușească. Ambele sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să-și elimine (calomniaă sau să evite (lingușireaă potențialii săi concurenți. Acest tip de persoane refuză confruntarea directă. Ei sunt incapabili de luptă, fiind slabi sufletește și imaturi din punct de vedere moral. Ipocrizia este o formă de manifestare psiho-morală Înrudită cu minciuna, dar cu nuanțe și de o amploare mai mare decât aceasta. Ea implică un anumit tip special de relație, de comunicare și apropiere interpersonală. Prin ipocrizie, individul caută să acapareze atenția, favorurile, să obțină protecția unei alte persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situație nedorită sau de compromis, În scopul realizării propriilor sale intenții sau interese. Este o formă necinstită de dominare și manipulare a celuilalt, cu care nu se poate confrunta direct, deschis, cinstit. bă Calomnia este o formă de acțiune imorală, Înrudită cu precedenta, prin care se urmărește denigrarea unor persoane pe care un individ le percepe ca rivale, ca persoane cu valoare și pe care le consideră că stau În calea intereselor sale. Întrucât concurența nu poate fi loială, se va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]