1,431 matches
-
că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de oameni mai alergau, unii pe uliță spre Vaideei, alții spre Ruginoasa. El rămăsese numai cu Ilie Cârlan, care iar întrebă: ― Nea Petrică, ce facem, spune, că eu nu mă despart de tălică! ― Facem pace, măi Ilie! mormăi Petre, văzîndu-l însîngerat. Da unde ești împușcat tu de ți s-a roșit cămașa? ― O fi în umărul ăsta, că parcă nici nu-l mai simt, zise băiețandrul privindu-l cu un zâmbet de mândrie. ― Mama lor de tîlhari! Petre avea o pușcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el acasă, ca ceilalți toți, dar îi era rușine de băiatul de lângă el, care îi arăta o încredere nețărmurită. ― Atunci stai, nea Petrică, să facem semn de pace, să nu ne mai omoare degeaba! strigă bucuros Ilie. Își scoase cămașa însîngerată și ruptă, o agăță de țeava armei cu care se mândrise atâta, ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stâng închis, fără a apăsa. Tratamentul cu cristalul îl fac șezând culcată, în pat. Am constatat că a dispărut total rozeta neagră din ochiul stâng. Ultimele bucăți de retină s-au eliminat pe nara dreaptă, sub forma unor bucățele roșii însângerate, la suflarea nasului, acestea au ieșit ca niște dopuri, antrenate de sânge lichid. Opalescența din ochiul stâng a devenit uniformă. Temperatura aerului exterior tinde spre plus 40 o Celsius, la umbră, ziua. Ducându-mă cu nepoțica mea la bazinul de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
var, în timpul activității de făcut curățenie, mi-a apărut o fisură (rană) la degetul mare. Fisura pornește de la unghie și continuă pe fața interioară, inferioară a degetului mare. La formare, fisura este dureroasă și pe fundul ei apare țesutul viu însângerat și se tot adâncește. Am descoperit un tratament rapid, calmant și foarte eficient în fiertura de frunze de nuc. Am pus vreo 5 frunze de nuc, cu tot cu bețișorul central (nervura), în apă (cam jumătate de litru) și le-am fiert
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
rațele sînt Gertrude. Mi se trage de la Jules Verne și călătoria sa spre centrul Pămîntului. Cea mai traumatică amintire a mea din copilărie a fost scena din filmul omonim în care Gertrude este sacrificată în mod mîrșav, iar imaginea penelor însîngerate rămase pe o piatră mă urmărește și astăzi. De atunci, în aminirea acestei rațe-totem, toate suratele ei sînt, pentru mine, Gertrude. Dar de unde a apărut Gertrude în grădina mea din centrul Bucureștiului, într-o seară senină de august ? în dreapta o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
propria lui viață, trebuie să fi venit de aici. Niciodată cred că nu s-ar fi iubit mai cu poftă acele femei decât după ce ar fi asistat la moartea lui, ajungând acasă cu iubiții lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ, și fetița în cadrul ușii larg deschise, iar în spatele ei, de la intrarea în castel și până la camera din centru, sute de uși date de perete, cu lacătele însîngerate. M-am trezit cu o senzație stupidă, care m-a sâcâit toată dimineața, dar nu mi-am amintit visul decât după prânz, mai întîi ca niște fulgerări de emoție pură în plex, apoi, la școală, pe când îmi ascultam elevii, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țipăt de surpriză, căci limbile dispăruseră. Să fi căzut oare? Nu era cu putință. Abia când a deschis gemulețul cadranului, Ada a înțeles ce se petrecea: a vârât degetul înăuntru, dar l-a tras imediat înapoi, privindu-și încruntată vârful însîngerat. Limbile erau acolo, dar se roteau atât de repede încît nu mai puteau fi văzute. Stropul de sânge pică, purpuriu și lucios, pe rochia ei, unde se întinse în țesătură, formând o pată stacojie pe poale. Ne-am fi mirat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putredă, fâșii de piele, tendoane uscate le mai atârnau de oasele galbene. Rînjindu-și dinții, cu ochii scurși pe obraz, cu coastele vizibile printre zdrențele care fluturau pe ei, tronau în mijlocul camionului, statuie ecvestră a disperării. O lance ruginită, cu vârful însîngerat și prapur cusut cu sârmă de aur, se legăna în mâna cavalerului. Ușori ca fulgul, săriră din camion, se îndreptară la pas spre gardul de la stradă, peste care trecură atât de lent, încît zborul lor prin aer părea că nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în Basarabia de ani de zile și pe care aș putea-o numi: „Lupta pentru înăbușirea conștiinței naționale, prin atentate, incursiuni și atacuri de bande”. Episodul Tatar-Bunar-ului, pentru a fi cercetat și judecat trebuie pus în cadrul său firesc; veriga aceasta însângerată nu poate fi examinată decât odată cu lanțul din care face parte [...] Nistrul, frontieră nu numai a două lumi, dar și a două concepții de viață Și acum, că am încheiat acest lung pomelnic de date, de fapte și de citate
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
leșinat în odaia ei... Ascultam lăcrămând, dar fără ca durerea să-mi crească, Ce ne putea face mai mult decât să ne despartă? Dacă m-ar bate oricât, dacă m-ar pălmui, aș suferi oare mai mult? O vedeam cu fața însîngerată, dar nu rănile ei îmi sfâșiau inima, ci însăși făptura ei, prezența ei, pe care o știam departe. ― Au închis-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu v-a fost de-ajuns Ivan, ați găsit acum un altul? Se apropie de ei și împietri văzîndu-se încovoiat pe cele două carabine, cu o batistă plină de sânge pe față, cu tunica descheiată, lăsând să se vadă cămașa însîngerată, sfâșiată. - Ce s-a întîmplat? șopti. Ce-i cu mine? În acea clipă se opriră și, cu mare grijă, îl așezară pe marginea drumului. Zamfira își făcu cruce. - A dat Dumnezeu și v-ați venit în fire, domnule elev, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit mult de el. Nu-ți aduci aminte numele? A fugit tocmai când începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și atunci n-au mai văzut-o, și așa a putut să coboare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alergi câțiva pași și după ce obuzul ți se va fi spart în pântece, și chiar din fugă încă mai încerci să repari totul : din fugă te lași pe vine, culegându-ți dimprejur, cu mâinile reci, lipicioase de sânge, măruntaiele, palpitând însângerate ; cu ochii înnegurați și tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții de la popotă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o imaginez, așa cum o vedeam altădată, în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai există o a doua Sophie.“ La toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
drum până la Paris a ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul acestui plic, și-a pus iscălitura ? Explozii care aruncă în aer mâini, capete și picioare însângerate, ghiulele care decapitează inocenții copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu : Cum, dragă, dumneata aici ? Fii serios, domnule, nu vezi în ce te-ai băgat ? ! Du-te înapoi la înregistrările pe gramofon și la atlasele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe care i-o împletește rivalului (acesta este mediocrul tânăr Ialomițeanu, să nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câștigătoare. O parte a clădirii era dărâmată, iar suflul exploziei, spărgând geamurile, îi rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față, un ochi i se scursese și, cu găvanul însângerat, cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel vechi, închegat, cu mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-o floare roșie, udă, însângerată. Își spuse: „Se vede că am o criză de inimă sau așa ceva. Trebuie să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pârlit, cu sânge închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat al calului îngânând vorbe de alint și întrebând mereu: „Te doare tare, dragul tatii? Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu-l
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
una cu ovăz. În timp ce calul a băut apă și apoi a început să ronțăie la ovăz, Toaibă a pus mâna pe țesală și l-a curățat de scaieți și de funingine. I-a scos căpăstrul și i-a spălat botul însângerat. Ei. Acum altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]