904 matches
-
improvizat din Sărmaș. Au fost torturați timp de câteva zile. Potrivit sentinței pronunțate la 28 iunie 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj, “"In lagăr li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând în bătăi, maltratări și înscenarea de execuții în timpul nopții. De exemplu, o dată toți românii din lagăr au fost scoși în curte, puși în genunchi (“La biserică”), iar, după acest exercițiu, toți, fără deosebire de vârstă, au fost puși să se dea peste cap până la istovire
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
negocierile lui Iuliu Maniu cu regele Carol al II-lea; pactele politice încheiate de Partidul Național Țărănesc cu alte partide din opoziție pentru limitarea efectelor dictaturii personale regale a lui Carol al II-lea; pregătirea actului de la 23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis ulterior să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Silviu Brucan, ”nu-i păstrez nici o ranchiună, deși, în calitate de redactor-șef adjunct la "Scânteia", a cerut condamnarea mea la moarte în fața Tribunalului militar”. Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat. Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-a interzis orice referire publică la persoana sau opera lui . a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte interzise cu diplomați străini. Biografie Studiile muzicale le-a urmat la Cons. București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
din discuția lor aflăm că seara va fi recepție la contele Bitovski, unde va merge și el ca trompetist în orchestra lui Lanner. Mereu în căutare de bani, Kagler mânuiește un umor fin și este oricând gata să plaseze o înscenare. Eduard, care sosește la vilă, îi destăinuie lui Josef pasiunea pentru Pepi, o ”domnișoară de la croitorie”, fără să știe că între ea și Josef există o dragoste reciprocă. Pentru a o pune la încercare pe Pepi, sau mai degrabă pentru ca să
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
ani la adoptarea Statutului Tribunalului Penal Internațional. Validitatea tribunalului a fost contestată în multiple rânduri, pe diverse considerente: Un judecător al Curții Supreme de Justiție a SUA, Harlan Fiske Stone, a afirmat că procesele de la Nürnberg că au fost o înscenare. „[Procurorul șef american] Jackson conduce la Nürnberg un linșaj la nivel înalt”, scria Fiske Stone. „Nu mă deranjează ce le face naziștilor, dar nu-mi place să văd că pretinde că ceea ce conduce el este o instanță judecătorească și că
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
la Nürnberg un linșaj la nivel înalt”, scria Fiske Stone. „Nu mă deranjează ce le face naziștilor, dar nu-mi place să văd că pretinde că ceea ce conduce el este o instanță judecătorească și că procedează conform legii. Este o înscenare prea nerușinată pentru ideile mele învechite”. Alt judecător al Curții Supreme de Justiție, William Douglas, a afirmat că Aliații se făceau vinovați de „substituirea principiului cu forța”. „Am crezut la vremea respectivă și cred în continuare că procesele de la Nürnberg
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
să câștige încrederea lui Carol al II-lea și a principalului său colaborator, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului. Așa a fost trimiterea lui Eugen Cristescu la Paris pentru recuperarea unor fotografii în care Elena Lupescu apărea dezbrăcată(citat în ), sau pentru înscenarea unui proces de "bigamie" gen. Ion Antonescu. Moruzov trimitea informațiile solicitate direct la Palat, în cea mai mare taină. Mulți din colaboratorii lui Moruzov, îi vor atribui acestuia ulterior un mare rol în politica de slăbire a partidelor istorice pusă
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Léon Halévy, tatăl libretistului Ludovic, care-i atacă pe cei care-și arogau rolul de apărători ai antichității într-un pamflet în care Lucian din Samosata se arată uimit de fervenții susținători creștini ai altarelor păgâne. Intenția de a persifla înscenările pline de pompă ale vremii nu a trecut neobservată. Atât numărul mare de protagoniști cât și orchestrația amplă parodiază operele lui Meyerbeer. La succes a contribuit în bună măsură și Hortense Schneider. După o sută de reprezentații la Paris piesa
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
fără obiect și i-a transmis că vremea influențării justiției de către forțele politice se apropie de sfârșit. "„Sunt liniștit și încrezător. Nu depind de funcția politică și nu sunt intimidat. Voi renunța la funcție, însă am o promisiune: atunci când această înscenare ridicolă va lua sfârșit, mă voi întoarce pentru a duce la bun sfârșit ceea ce am început și pentru a termina reforma în justiție”", a spus Chiuariu. La data de luni, 10 decembrie 2007, Tudor Chiuariu și-a depus demisia la
Tudor Chiuariu () [Corola-website/Science/306917_a_308246]
-
bănuiala familiei că mezinul i-ar periclita onoarea că „homălău”.”". Părerea să nu a fost singulară. Într-un articol publicat în revista "Observator cultural", Mihai Fulger a laudat umorul filmului „provocat de discrepanta dintre explicațiile din off ale eroului-narator și înscenările regizoral-operatoricești din câteva situații comice/parodice”, considerând că filmul are „merite tehnice incontestabile”, iar regia sa fiind cu câteva clase peste "Garcea și oltenii". Criticile sale se referă la clișeele prezente în scenariu (aspectul de basm conferit de cele trei
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
lungul întregii vieți. "Îngeri și demoni îi apar lui William Blake chiar din copilărie. Suntem pentru moment în anul 1767, într-o stradă din Londra, într-una din străzile acelea cu case vechi și acoperișuri ascuțite, cum vedem adesea în înscenările cinematografice. Un copil de zece ani se plimba grav prin fața prăvăliilor cu mărfurile expuse în stradă și admiră din loc în loc vreo stampă, vreun portret artistic sau vreo cizelură interesantă." "E un copil cu capul mare, cu o gură lată
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
a fost respinsă. Devenea clar că juriul era intimidat și se îndrepta spre un verdict dinainte hotărât. Câțiva dintre jurați au îngenunchiat în fața lui Raleigh să-i ceară iertare. Curteanul disprețuit de dimineață se transformase într-un martir, victima unei înscenări judecătorești. Un val de proteste la adresa judecății a străbătut țara și a determinat, în timp, reforma procedurală prin care sistemele legale din Marea Britanie și din America se disting de cele din restul lumii. Pe patul de moarte, unul dintre judecătorii
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
le recunoască, iar mai apoi asistă, după voia lui Rákosi, la execuția acestuia. Comportarea lui Kádár în acele împrejurări au întărit viitorul său renume de politician șiret, diplomat cinic si neloial. Un an mai târziu, Kádár însuși cade pradă unei înscenări similare, fiind acuzat între altele de a fi fost după 1943 agent al poliției lui Horthy în rândurile partidului comunist. El scapă mai ieftin, "doar" cu condamnare la închisoare pe viață. Bătut și torturat de colonelul Vladimir Farkas (fiul ministrului
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
care dădeau fiecare prilejul unor dansatoare personificând visurile să-și execute în costume pestrițe și fanteziste dansurile. După aceea norii făceau loc stafajelor care reprezentau arhitectura clasică a Olimpului, cu arcade strălucitoare și trepte uriașe. Scena teatrului deveni neîncăpătoare pentru înscenare, astfel încât statistele trebuiră să-și aștepe intrarea pe scenă într-o magazie. Fastul înscenării nu-i mai permise lui Offenbach să se consacre elaborării muzicale, astfel încât orchestrația rămase cu mult sub nivelul premierei din 1858. Această nouă versiune avu premiera
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
și fanteziste dansurile. După aceea norii făceau loc stafajelor care reprezentau arhitectura clasică a Olimpului, cu arcade strălucitoare și trepte uriașe. Scena teatrului deveni neîncăpătoare pentru înscenare, astfel încât statistele trebuiră să-și aștepe intrarea pe scenă într-o magazie. Fastul înscenării nu-i mai permise lui Offenbach să se consacre elaborării muzicale, astfel încât orchestrația rămase cu mult sub nivelul premierei din 1858. Această nouă versiune avu premiera la 7 februarie 1874 și se bucură de un mare succes de public. În
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
mai aveau motive să atace vehement un sistem în care prosperaseră și în care era acum posibilă o anumită libertate de opinie. Punctul culminant al stagiunii din 1867, anul unei noi Expoziții Universale, a fost pentru teatrul "Les Bouffes Parisiens" înscenarea "La Grande-Duchesse de Gérolstein" cu Hortense Schneider în rolul principal. Ludovic Halévy a semnat și acest libret. Demisionat de curând din Corpul Legislativ, el și-a permis de această dată să critice printr-o acțiune localizată într-un fictiv ducat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a petrecut vara anului 1867 compunând bufonerii pentru teatrul din Bad Ems, deși suferea de o gută care aproape îl imobiliza. După acest ultim mare succes compozitorul s-a mărginit să alcătuiască cu ajutorul celor mai celebre melodii ale sale noi înscenări. Din această masă de piese stereotipe se remarcă doar opera bufă "La Périchole", reprezentată în 1868. Anul 1868 a fost marcat de reformele liberale ale lui Napoleon, prin care au fost permise libertatea presei și demonstrațiile. Cu acest prilej a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cea mai bună ofertă, câștigând astfel 1000 de franci și păstrându-și drepturile asupra interpretării acelei melodiei. Din păcate, Offenbach însuși nu a dat dovadă de aceeași iscusință în chestiunile financiare și în scurt timp, a ruinat teatrul "Gaîté" cu înscenări exorbitante dar de calitate îndoielnică, precum drama "La Haine" de Sardou, continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei "Geneviève de Brabant". Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei "Wittington and his Cat" în 1875 la Londra nu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
îl urmări în ultimii ani de viață; accesele de gută s-au înmulțit, în plus i s-a îmbolnăvit grav fiul, Auguste. Offenbach a avut totuși satisfacția de a se vedea descoperit de o nouă generație cu ocazia unei noi înscenări a "Frumoasei Elena". Treptat, el s-a distanțat de domeniul muzei ușoare și s-a dedicat unui proiect ambițios, pe care l-a menit să fie încununarea vieții sale de artist. Deja în 1851 fuseseră reprezentate la teatrul "Odèon" din
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Povestirilor". Acest optimism nu era prea îndreptățit de realitate. Expoziția Universală s-a desfășurat în 1878 fără ca artistul să aibă posibilitatea să-și reprezinte vreo operetă nouă. Teatrul "Gaîté" s-a hotărât de-abia în timpul Expoziției să pregătească o nouă înscenare a operei bufe "Orfeu în infern". Nu, acesta nu mai este "Orfeul" meu!” ar fi declarat compozitorul, dezamăgit de rezultatul dedicat publicului larg. Acest public larg a redescoperit însă cu plăcere offenbachiadele, astfel încât Charles Comte (1827-1884), ginerele lui Offenbach și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
și proprietarul actual al teatrului "Bouffes Parisiens", a reluat în program "La Grande-Duchesse de Gérolstein". "Les Brigands" a fost reprezentată din nou de "Théâtre de la Gaîté", la sfârșitul anului 1878. Atât "Briganzii" cât și noua operetă "La Marocaine" au avut înscenări fastuoase. Compoziția "Povestirile lui Hoffmann", dedicată fiului Auguste-Jacques (1862-1883), avansase în primăvara lui 1879 într-o măsură care i-a permis lui Offenbach să-și prezinte opera fragmentar, într-un concert particular ținut pe data de 18 mai. Această premieră
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Rambaldi, dar Sydney ajunge la el prima. Sark călătorește la Denpasar să cumpere o a doua fiolă cu lichidul lui Rambaldi pentru a citi un document creat tot de Rambaldi. Desigur Sark nu știa că fiola era parte dintr-o înscenare pusă la care de Sydney și Michael Vaughn. Cumpărarea este întreruptă de Dixon și de alți agenți SD-6. Sark fuge cu fiola, dar Vaughn îl capturează și o recuperează. Când Vaughn îl abandonează pe Sark pentru a o salva pe
Julian Sark () [Corola-website/Science/303754_a_305083]
-
armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu. După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de
Ion Mihalache () [Corola-website/Science/303997_a_305326]
-
sau privat. Spre deosebire de ""environement"" din anii '50 și '60 ai secolului trecut, în care pe primul plan stătea intervenția artistului în spațiul public prin prezența sa nemijlocită în desfășurarea evenimentelor de fiecare zi, în arta instalației nu se urmărește o înscenare spațială narativă. Instalațiile s-au dezvoltat începând cu anul 1970, dar premize ale acestei forme de artă se pot găsi în ""ready-made"" ale lui Marcel Duchamp, în ""Merzbilder"" și ""Merzbau"" ale lui Kurt Schwitters, în ""Cabinetul abstracților"" al lui El
Instalație (artă) () [Corola-website/Science/304318_a_305647]