1,283 matches
-
din tren și am luat-o spre locurile de pescuit, la dreapta, înspre halta Ulmi. Am ajuns, ne-am instalat tabăra și ne-am pregătit lansetele pentru a începe pescuitul. Nădisem bine locul și rezultatele se lăsau încă așteptate. Se însera repede. Fiecare era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât niște clopoței sau bile făcute din plastilină, mămăligă sau chiar lut, puse pe fir în capătul lansetelor care, atunci când mușca peștele, se mișcau înspre înainte și atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
probabil că-i făcusem noi poftă, a început să tragă. Ici un crap, colo altul, pâș-pâș, pe la ora 11 aveam fiecare în juvelnic câte 4-5 bucăți, de la 1,5 kg până la 3. Mai erau vreo două ore până să se însereze când l-am strigat pe Gică să fie atent la ceva. Acum priveam toți patru la un adevărat spectacol hazliu. Mai în dreapta noastră, cam la 50 de metri, se afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am relatat pe scurt despre sfârșitul tău tragic. Apoi i-am zis că voi rămâne până a doua zi după masă și el mi-a spus să nu mă tem, că și el rămâne cu oile toată noaptea. S-a înserat. Mâncasem și băusem rachiu și vin. Tocmai mă delectam cu o cafea, îmi aprinsesem și o țigară, când am auzit clar, vocea ta de bariton. Era ora 1 noaptea. Glasul venea din spatele meu. Spuneai: „Nelule, am venit la tine, sunt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția ta. De când n-am mai stat așa împreună? Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca încetă. Selin își întoarse și-și struni calul pe drumul de întoarcere. Cantacuzinului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e ca la noi, să țină înserarea un ceas până se întunecă, să vezi cum pleacă lumina, blând, treptat, zugrăvind pe cer cele mai năstrușnice revărsări de aur și aramă. Mă simt trist când se înnoptează fără să se fi înserat și mă apucă urâtul și dorul de casă, de Brâncoveni, de hăulituri pe deal și de miros de busuioc... — Măria ta are friguri! — Nu, Pylarino, doar așa, un fel de lehamite și aș vrea să le spui boierilor că nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâna spălată de lacrimi. Sări în caretă, dădu cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan în haină de frate poslușnic și ieromonahul Gherasim Hagiul, cel care de când fusese să se închine la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, umbla cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirarea în ochii ierarhului său, declară rebel „Eu pe Leu al meu nu-l las, nu-mi trebuie cal. Binecuvântează, sfinția ta, ieșirea robilor lui Dumnezeu Gherasim ieromonahul și a lui...” „Ștefan” se auzi glasul prințului. Așa au pornit pe înserat, ieromonahul în față călare pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe drumul Câmpulungului. Când au ajuns în valea Dâmboviței era noapte, dar luna plină făcea drumul ca de cretă. De prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intradisciplinaritatea, multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. Tot în acest capitol am arătat despre interdisciplinaritate -modalitate de gândire și acțiune ; implicațiile interdisciplinarității în planul instructiv - educativ. O altă idee pe care este structurată lucrarea este prezentată în capitolul al doilea unde am înserat câteva considerații privind interdisciplinaritatea în învățământul primar și posililități de introducere a interdisciplinarității în învățământul primar actual. Capitolul al treilea al lucrării „Interdisciplinaritatea - necesitate obiectivă a învățământului primar”cuprinde câteva modele metodologice de proiectare și realizare a lecțiilor în concepție
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
și friptura, pregătite și aduse cu noi, la cabană. Vinul roșu nu a lipsit de la masă. Fericirea se simțea pe fața noastră. După masă, am băut o cafea; alături, am servit câte o felie de cozonac și pască. S-a Înserat. Am aprins lămpile cu petrol, felinarele, lumânările. Cabana lumina ca Într-o biserică. Televizor nu aveam, așa că am jucat whist și popa prostu’ cu pedepse pe sărutate. Nici nu mai știu de câte ori am pierdut, astfel că trebuia să te sărut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
oprire fluvii de flăcări peste deșertul alb. Pe drum, înainte, nimic, nici cel mai mic nor de praf în zare, îndărăt, înspre oraș, sunt sigur că au început să mă caute, nu, nu încă, nu-mi deschideau ușa decât pe înserat, când aveam voie să ies puțin, după ce ziua întreagă curățasem casa idolului și înnoisem ofrandele, iar seara începea iar aceeași ceremonie, uneori eram bătut, alteori, nu, dar întotdeauna îi slujeam idolului, al cărui chip îl port însemnat cu fierul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de o veșnicie. Pe înserat s-a ivit una din străji, alergând pe marginea căldării, și, nu mult după aceea, m-au târât la casa idolului și au zăvorât ușa. Unul dintre ei mă ținea întins la pământ, în întuneric, sub amenințarea săbiei lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care-l umpleau de o bucurie fără margini. Apa adâncă și limpede, soarele puternic, femeile, viața trupului, în țara lui nu exista altă fericire. Și fericirea aceasta trecea o dată cu tinerețea. Lui Yvars îi plăcea și acum marea, dar numai pe înserat, când apele golfului încep să se întunece. Ceasul acela era plin de dulceață pe terasa casei sale, unde se așeza după ce venea de la lucru, bucuros de cămașa curată pe care Fernande știa s-o calce atât de bine și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14. Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, și a vindecat pe cei bolnavi. 15. Cînd s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: "Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut, dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mîncare." 16. "N-au nevoie să plece", le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
corabie, și a trecut în ținutul Magdalei. $16 1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis: Cînd se înserează, voi ziceți: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roș." 3. Și dimineața, ziceți: "Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roș-posomorît." Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi? 4. Un neam viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
răstimp, întrebă pe primarul care nu știa ce să facă: ― Generalul e aici?... D-ta poate că... ― Doarme, răspunse repede primarul. Totdeauna se odihnește după prânz câte două-trei ceasuri... Dar de-acu trebuie să se scoale, că s-a cam înserat... Pe când Bologa se gândea să caute pe aghiotantul generalului, se pomeniră cu groparul Vidor, care tocmai intrase pe poartă. Văzând pe Apostol, groparul se înnoură: ― Vai de mine, domnule locotenent!... Da' când ai venit? ― Serviciul, murmură Apostol. Uite, m-au
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apa sfîșiind-o... Într-o tufă, sub un brustur doarme Satyr beat de must... Chicotind, a lui ureche cu flori roșii o-ncoroană. Lunca râde de răsună verdea noapte dumbrăvană - Ele pier prin bolți de frunze, pe-un drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. Și când m-am trezit eu din joacă, vacile mele nu mai erau... Le-am căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le-am mai găsit. Mă gândeam cu teamă ce-o să zică mama când m-o vedea fără vaci. Dar nu m-o certat. Mă simțeam vinovată și noaptea am dormit pe sponci. Nici nu se făcuse bine ziuă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
a unificat într-un tot organic. După un timp au privit perechea cealaltă în depărtare cum se apropia de țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
crivățul asupra orașului înghețat, odată cu trecerea ursitoarelor pământului, adunate în fiecare casă unde se nășteau copii. Se certau, șuierau, dar cea mai blândă și mai mare dintre ele a hotărât... și au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei cu etaj și obloane de protecție. În familie ar trebui să fie veselie. La prânz s-a născut un băiețel care plânge
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
familiar. Știu ziua și ora, poate și clipa când s-a petrecut faptul astral al vieții mele, la fel de important ca și concepția, ca și nașterea mea. Eram adâncit în "Căderea" lui Camus. Percepeam foarte vag schimbarea luminii în jur: se însera. Hârtia proastă, galbenă, a cărții devenise ușor portocalie. Plopii din curtea paraginită a grajdurilor foșneau. Și, subit, mi-am dat seama, pentru prima dată în viața mea, că existam. Mi-am ridicat ochii din carte: iată, existam! Se afla pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să mănânc și aproape și să respir, pentru că paginile - pe care de fapt nici nu le mai vedeam - descriau oameni adevărați, nori adevărați, orașe adevărate, pe când, dacă-mi ridicam privirile, nu vedeam decât jalnice umbre. îmi dădeam seama că se înserează doar când paginile se făceau roșii ca focul, apoi cenușii. Drama vieții mele a început mai târziu, când în locul Cărții am fost silit să trăiesc realitatea. Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărți, așa cum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mă bucur. De îndată ce servi masa Radu adormi, în cameră fiind cald. în cele câteva nopți petrecute în spital dormise foarte rău. în preajma acestor bătrâni de mare omenie se simțea bine și parcă, într-o anumită siguranță. Când se trezi se înserase, se gândi să iese pe stradă să-și cumpere țigări deși mai avea căteva și să ia puțin aer. Nu trecu mult și cineva bate la ușa camerei lui. Era Angela Ulmeanu care intră. -Bine ai venit, viteazule! -Da, atât
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tata, se-ntoarse în timp. În vremurile bune, pe când era copil, într-o seară de iarnă târzie, întunericul își dovedise supremația asupra zilei, alungându-i pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vorba lui Topîrceanu, cu vocea lui tiranică. VÎnt de toamnă - fîntîna-arteziană alungă trecătorii Dan Doman Iată mai jos un poem parcă făcut să ilustreze ceea ce s-a spus despre lumea În expansiune izvorîtă dintr-un element al haiku-ului: După Înserat, câmpul plin de greieri... până la stele Florică Dan Amplitudinea neașteptată a prezenței greierilor, modul tainic În care țîrÎitul lor umple spațiul nopții pînă la stele, nu este nimic mai mult decît ceea ce a simțit oricine ia ascultat cu adevărat. Spațiul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]