1,882 matches
-
artei sale, transformată - indubitabil - în „secvențe” de nemurire. Casa timpului este, pentru autor, un dom al păpădiei, pe cât de efemer, pe atât de bine structurat din punct de vedere arhitectural: „în aerul ozonat al uzinei electrice/ într-o înserare a înserărilor/ auzeam cu trupul/ o idee legile/ ondulau câmpii și orașe/ cu o eclipsă aerul/ negru negru/ din domul păpădiei/ întunericul măsura orice întâmplare/ lângă bufnița albă”(Zid și neutrino. Poetul la New York, p. 22). „Improvizații pe cifraj armonic” este o
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]
-
Carpați și Dunăre, meditând și la faptul că și în Israel este aceeași trudă omenească, precum pretutindeni, de supraviețuire și de înălțare și de autodepășire, de negare a limitelor. La Târgu Jiu, Coloana, adevărata Columnă a Infinitului, devine, în orele înserării, fosforescenta sufletului meu, ca un astronomic far de mare, bogzian. Coloana de acolo, din Târgu Jiu, are 29 de metri și 33 de centimetri. Aceasta-i dimensiunea care i-a trebuit lui Brâncuși. Și astfel, el ne-a adus infinitul
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
ne rugăm tăcerilor din spații când iernile se-abat cu albul rece pe inimi și pe vise în vibrații. Să ne rugăm la gheața ce inundă tăcerea ce în noi a mai rămas, la crivățul ce pune promoroaca pe-al înserării noastre ultim ceas. Cu brațe-mpreunate-a rugăciune să spunem iernii care a venit că dorul încă-n suflete ne cerne o primăvară fluturând zenit. Și îmbrăcați cu-odăjdiile firii să fim iar preoți pe al nostru-altar, oficiind din pravila iubirii același
SĂ NE RUGĂM de LEONID IACOB în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343886_a_345215]
-
Gând purtat de dor” m-au determinat să editez cum „Prin sita vremii”, în „Oglindiri” și „Luminișuri”, „Întoarcerea spre obârșii” a Elenei Buică - Buni, „Zâmbind vieții” din „Frumoasele vacanțe” mă îmbrățișează cu un parfum dulce din, „Liliacul înflorit la poarta înserării”, făcându-mă astfel să „Îmi plec fruntea” și să vă aduc în palme aceste cărți, adevărate bijuterii, minunatele ei „Consemnări pe curat”. Și uite așa, ca într-o poveste, aceste nestemate le-am strâns în superbul buchet „Frumusețea scrisului”. Scriitoarei
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343931_a_345260]
-
se întoarce neunde, cu ipoteza raiului ori bănuiala eternei tăceri... vine la poeți, și poeții parcă plâng mai mult, parcă-s robiți de dorul de mamă și zdrobiți de neiubire! Tristă toamnă a anului 2015, cu trist lințoliu negru! Spre înserarea lui 17 septembrie, tenorul Cornel Stavru, octogenar împărat, lumânare rămasă fără ceară, a scenei muzicii clasice românești și universale s-a stins tăcut, într-o gălăgie națională când își pornea drumul spre definitivele negrăiri un politician ce-a captat toată
CORNEL STAVRU. NEDREPTELE DREPTURI ALE TOAMNEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343952_a_345281]
-
Ursulescu. Asociate versurilor expresive și-ncărcate de mesaj, muzica aceasta de pe noul album al Corinei Chiriac va dovedi și mai târziu că în ziua aceea a pornit în largul vieții multora o corabie aspectată festiv și transportoare de daruri sufletești. Înserarea zilei acesteia avea însă să coboare cernită, din nenorocire, la mică distanță de locul sărbătorii muzicii, la Clubul „Colectiv” unde spectacolul vieții s-a frânt brusc și tragic din cauza unui incendiu violent și devastator, ce-a curmat, în floarea vârstei
CORINA CHIRIAC ÎNTR-O ZI, MAI CURÂND SAU MAI TÂRZIU, CORABIA MUZICII TOT VENEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342814_a_344143]
-
adulmecând cu întreaga ființă „mirosul trupului tău în mișcare”. Volumul de proză scurtă Apa, semnat de d-na Mirela-Ioana Borchin, se bazează, în mare parte, pe amintirea atâtor lucruri care și-au lăsat strălucirea într-o lacrimă rostogolită la ceasul înserării. Trăirea interioară este sfâșiată (de multe ori) de furtuni neprevăzute, personajele reușind să găsească, însă, cel mai bun adăpost într-o amăgire de o clipă, într-un gând aruncat peste „puntea suspinelor”, sperând că linia orizontului le va dărui un
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
loc unul lângă altul?” „Trestii gânditoare”. „Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt”. (Autodialog I) Vrea personajul din fragmentul de mai sus să piardă ceva din vraja unui cântec, din splendoarea unei înserări alături de cel drag? Cu certitudine, nu. Și de aici, prudența, grija de a nu tulbura oglinzile apelor. Ideile, însuflețite adesea, poartă cu sine aluzii învăluitoare, de mare reafinament, ironia fină fiind ingredientul care conferă savoarea unor scrieri. În această învăluire
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
volumul Apa, semnat de d-na Mirela-Ioana Borchin, iubirea palpită sub toate formele, umple toate spațiile „goale”, asemenea unui fum, unui izvor de munte, respiră agățată de necruțătorul timp, lăsându-se purtată prin toate anotimpurile, savurând fiecare răsărit și fiecare înserare. „Dar, ceea ce singularizează cartea, ceea ce o impune, cu deosebire, ceea ce o face memorabilă, inepuizabilă, sub raport ideatic, semantic, compozițional și stilistic, este statutul ei de autodialog erotico-agapaic. Apa evocă, prin această surprinzătoare sinteză, și deliciul așteptării, al dăruirii, și beatitudinea
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Ediția nr. 1761 din 27 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor. Mă prind trecuturi... și uitări se-adună, Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună, Și pâinea frământată, din cuptor. Povești, din înserări, cu mere coapte, Cu mângâieri din somnul liniștit, Pe care mâna ta l-a învelit De-atâtea ori, în clipele din noapte. Cu timpul care azi, neiertător, Îmi scrie peste zile, cu regrete, Cu amintiri pierdute pe-ndelete Și gânduri rătăcind
AZI TE VISEZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342966_a_344295]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU TE-AM RECUNOSCUT! Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite, Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns, De înserări cu jale, de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare
NU TE-AM RECUNOSCUT! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343291_a_344620]
-
Acasa > Poezie > Imagini > STATUI DE CEARĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Înserare... Tăcerea bleu Își face loc În lumină rară... Suntem doar noi Și-un abur cald Pe ochii noștri Se-nfășoară! Secunda curge, Mai aprinsă, Pe vremea umbrită De-afară Și-ngenunchează Taina-n noi Deși părem Statui de ceară... Referință
STATUI DE CEARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343410_a_344739]
-
de vedere, cel mai bun avocat. A privit-o pe fată, senin, în ochi, înainte de a ieși. Ar fi vrut să-i mai spună că trec repede zilele... * Ceva mai târziu, după câteva săptămâni, pe comisarul Grosu l-a prins înserarea în biroul său. Încerca să sistematizeze unele informații și stătea în cumpănă cu privire la luarea unor hotărâri. Încropise un plan de măsuri, dar, nemulțumit, a rupt hârtiile ce nu așteptau decât semnătura sa pentru a pleca spre executanți, a oftat și
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
mere coapte, că e toamnă și în ea. Tu nu vei avea cartelă de acces în viața mea... Și vei mai căra pe umeri, anii mei cei încercați De atâtea uragane și în toamne deghizați. Nu-ți va fi nicio-nserare fără scântece de dor Nici să-i treci prin sita morții nu-ți va fi deloc ușor. Așa că, să-mi lași secunda ce-a rămas neconsumată Să o prind în inelar, ca pe-o taină vinovată; Să mă logodesc cu
MĂ VOI LOGODI CU MAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344141_a_345470]
-
Lili arunca snopii de ciocani din car, iar bărbatul îi stivuia în glugi[ 18 - Grămadă de snopi, de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, care se așază în picioare, în forma unei stive conice. ]. Așa i-a prins înserarea. Vremea nu se prevestea prea bună pentru a doua zi. Începuse să bată vântul și să se răcorească. Transpirația ce i se scurgea pe șira spinării începea să se răcească și Lili simțea un șir de apă rece cum i
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
crezut că am smuls fir cu fir, gând cu gând Și că n-a mai rămas din cuprins niciun rând Ce în mine-ar trezi amintiri despre noi Cei ce-n vânt ne-nveleam și-n mantaua de ploi Ascundeam înserări înrămate de maci. Înfloream mult prea rar, prea timid și stângaci În metafore verzi, pe sub pleoape de veri. Pentru alții prea clar, drumul spre nicăieri Pe-acea filă de lut ca un vast labirint Strângea pași de abis și cărări
NEUITARE de AURA POPA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343551_a_344880]
-
unde cresc stafii Zorzoane aurite pentru fete Și gesturi care-ncet să le desfete Cu pana dulce de la pălării Ele-s trecute prin purificare La o dimensiune oarecare Ce le crează purele orgasme Si uneori și stelele visează Clipind către-nserarea noastră trează Dar au avut aievea doar fantasme Să ne destrăbălăm duioasă doamnă Să ne destrăbălăm sfioasă doamnă Cît sîntem tineri, prinși de nebunii În caruselul de făcut copii Acum, la ceasul verii către toamnă Tu, dulce și fierbinte ca
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
De am greșit ,îmi port și-acuma vina furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă,uneori,am căzut în păcat, Îți cer iertare, mamă, la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi, Eu,lumânării zilei mă închin sfios, De Sus,știu,tu prin lume mă urmezi Și mă-ndrepți cu sfaturi când fac ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În
LUMINA ÎNVIERII SIMBOL AL SFINTEI TREIMI POGORÂTĂ ÎN NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343712_a_345041]
-
că te îmbie... Cu lacrima din frezii eu ți-am stropit obrazul și c-un surâs, răbdarea ți-am pus-o la oblânc, cănd înfloreau lumine sfioase că topazul în tainițele firii cutreierai adânc... Și dezgoliți de umbre sub lespedea-nserării alunecam alături, îmbrățișați în carte simțind pe buze - roșu - același gust al sării când despicam genunea în două-a Mării moarte. Dar necuprinsu-acela, nici nu mai știu de vremu-l. Îmi curge mir din gură, când îți rostesc Poemul... Ești iar
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
la radiații electromagnetice, folosind fregvente de telefon mobil, probabil că, acum, misiunea guvernanților, a celor care guverneaza Planetă, este de a inseră / însemna cu radiații bioluminiscențe aceste sisteme de lasere biologice, feminine și masculine, intricate și universale. Adică, se dorește înserarea bărbaților și femeilor, de la sistem laserul biologic membranar masculin ( SLBMM ) până la sistem laserul biologic feminin universal Dumnezeu ( SLBFUD ), prin tot felul de implanturi și coduri genetice, sau se vrea falsificarea noile forme de viață, alterate genetic prin noul Codex Alimentarius
CUM VAD EU LUMEA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343698_a_345027]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VARA Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Călătorind pribegi pin anotimpuri Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții Ne-mprăștiem în picături albastre. Și alergăm desculți să privim răsăritul, S-aprindem cu el vise care nasc iubire, Visăm la malul
VARA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340150_a_341479]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TE AȘTEPT PE ȚĂRMUL NOPȚII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când se-apleacă înserarea peste gândurile mele Mă îmbrac în vise-albastre și te-aștept să-mi vii prin crâng, Unde se ascund secunde din trăirile-mi rebele Și-s atâtea anotimpuri, care-n brațe mi se frâng. Într-un luminiș, o toamnă își adună
TE AŞTEPT PE ŢĂRMUL NOPŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377375_a_378704]
-
stele, lângă mine să mai stai. Iarna stă și-așteaptă ceasul, ramuri verzi să troienească Și ninsori să ne albească așteptările târzii; A-nghețat îmbrățișarea, așteptăm să înflorească, Din nou, când, în primăvară, te voi aștepta să vii. Când se-apleacă înserarea și tăcerea ninge vise Te aștept pe țărmul nopții, cu ferestrele deschise... versuri - Vio Petre Referință Bibliografică: Te aștept pe țărmul nopții / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TE AŞTEPT PE ŢĂRMUL NOPŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377375_a_378704]