1,406 matches
-
e totuna cu a-l încredința morții. Tot o tulburare a armoniei se găsește și în Riga Crypto și lapona Enigel, și ea se dovedește la fel de funestă. Crypto, „regele ciupearcă”, visând la unirea cu o ființă omenească, care însă e însetată de lumină, încearcă s-o aducă pe lapona Enigel în spațiul securizant, închis, al propriei condiții, „în somn fraged și răcoare”. Prelungită imprudent, tentativa expune din nou increatul logicii aspre, implacabile a viului - care nu e alta decât consumul, alterarea
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
trădat, lovit de absurde învinuiri, eroul - proiecție vanitoasă a lui B. însuși - ia calea exilului. Bărbat plin de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el nu caută desfătarea, ci frumosul, ca și misterul de care este însetat. Dar, printr-un renghi al destinului, idealistul ajunge să fie privit de ceilalți doar ca un seducător cinic și egoist. Un soț zuliar îl ucide și amintirea omului politic de anvergură se va pierde în legenda unui Don Juan care
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
oraș Ioannișiu îi purta o mânie adâncă, căci nu-i putuse ierta că nu voise a-i face omagiu ca unui rege, că din contra opusese o vitează rezistență încercărilor lui de îmbrățoșare, că-l ura ca pe un domnitor însetat de sânge, că afară de asta își deschisese porțile generalului grec Alexios Aspietes,, supuindu-se poruncilor lui și căutând a-l sprijini să câștige tronul.. Regele român sosește puternic ca furtuna, încunjură și ia orașul, pradă și risipește fără de milă, trece pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
succes, nici se puteau retrage fără primejdie și făr-a fi prinși de pe la spate. Curând însă norocul războinic își întoarse foaia. În vara anului viitor (1307) veni ciocnirea între italieni pe de-o parte, și anume între catalanii cei sălbatici și însetați de sânge cari luptau sub steagurile lor și comiteau atrocități grozave, pustiiri și jafuri pe teritoriul romeic, și între răustrîmtorata împărăție bizantină pe de altă parte, căci curajosul coimperator Mihail, cu sentimentele lui nobile, nu putea răbda mai mult rușinea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gata să primească și alianța și încuscrirea. Dar pentru că nu ajunseră să se realizeze toate speranțele în privirea noului legământ și fiindcă într-o asemenea îmbulzeală de popoare cineva trebuia să se sature de război la urma urmelor, Sfentislav era însetat după pace, dar totodată tindea necurmat, ca și înainte, să se încuscrească cu familia împăratului și pentru ajungerea acestui scop trimise cătră Andronic împărat, ca mijlocitor și purtător al propunerii sale, pe expatriarhul Ioan, care căzuse în mâinile lui la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va vâna sălbăticiunea, de nu rămâne liniștit la petrecere. Trăind astfel fără de nici o grijă și fără treabă, pierdu pe de o parte mai toate cuceririle sale din Asia, pe care le luă prințul Mohamed, precât de cuminte pre atât de însetat după fapte, iar pe de altă parte el dădu putință învinsului Musa de-a prinde în liniște la suflet și de-a i se pune din nou în cale cu succes. Acest din urmă se folosi de pacea ce i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
multe șanse de a ne ruga.<footnote Sf. Ioan Scărarul, op.cit., cuv. 20, cap. 6, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
al preoților traci „călătorind prin nori”. Nefiresc pentru că „imaginea unui preot inițiat zburând prin nori călare pe un balaur era prea frapantă, prea exotică, pentru a nu fi reținută și redată de autorii greci, atât de curioși și atât de însetați de pitoresc” (4, p. 125). Am văzut deja că existau suficiente motive ca o credință/practică religioasă a unei populații „barbare” să fi rămas necunoscută autorilor greci/romani sau să nu fi supraviețuit de la o preluare la alta a informațiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de unde au venit strămoșii lor, primii coloniști? Și apoi lighioanele alea bizare. Pe de o parte uscatul e plin de monștri psihopați... - Hai să le zicem psiho... -potenți, zâmbi N'Gai Loon. - Putem să le spunem cum vrei, că tot însetați de sânge sunt. Iar în ocean trăiesc alt fel de animale, care nu se lasă până nu distrug orice organism capabil de gândire. Da, da... toate astea sunt importante, spuse Bella cu elocința unui om care a băut exact atâta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
multe șanse de a ne ruga.<footnote Sf. Ioan Scărarul, op.cit., cuv. 20, cap. 6, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
multe șanse de a ne ruga.<footnote Sf. Ioan Scărarul, op.cit., cuv. 20, cap. 6, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
y"qóm we-’aƒar ‘Är niqepó zo’Ö: „Știu că Răscumpărătorul meu e viu și că El, în ziua cea de pe urma, va ridica iarăși din pulbere această piele a mea ce se destramă” (Iov 19,25). Sufletul omului credincios e „însetat de Dumnezeul cel viu” (Ps 42/41,3), perceput că izvorul vieții și al bucuriei. În Cartea lui Ieremia, Dumnezeu spune despre poporul său: ’oÖ ‘az>ó MeqÄr mayim ƒayym..., „M-au părăsit pe mine, Izvorul de apă vie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În 6,35, el spune: „cel care vine la mine nu va flămânzi și cel care crede în mine nu va înseta niciodată”, după cum Înțelepciunea din Prov 9,5 îndeamnă: „Veniți și mâncați pâinea mea și beți vinul pe care l-am dres pentru voi”. Descrierea Înțelepciunii din Înț 7,25-26 folosește expresii identice sau asemănătoare cu cele aplicate mai tarziu lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mă ridice deasupra dobitoacelor.” (J.J. Rousseau) Într-adevăr, conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate (individuală sau socială), este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sînt deosebite de cele ale afectivității bazale, care sînt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sînt , de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrînare, de blocare sau amînare, Însă tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctuale/primare sau dorințelor precipitate, reprezintă condiția
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
râsul devine treptat unul silit pe măsură ce înaintăm în lectură... Acestui creștin nu-i place clerul, el manifestă chiar un anume anticlericalism... Preoții? Foarte adesea ei nu sunt decât niște complici ai mizeriei celor săraci. Călugării? Niște destrăbălați. Papii? Niște războinici însetați de cuceriri, de bani, de putere, de dominație militară și politică... Râsul lui Erasmus demolează o bună parte a edificiului creștin... Ironic și insolent, dar creștin... Ce salvează totuși acest insolent în cursul dezlănțuirilor lui de ironie? Pe Hristos. Pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un eu moral exigent, căruia Îi acordă dreptul de a-i aprecia și sancționa faptele, el și-a creat, de fapt, un Dumnezeu al lui care va avea meritul de a-l suplini pe Cel de Sus. Μ Pe cel Însetat de libertatea gândului și a simțirii proprii cuvintele Îl Îngrădesc. Μ Cultivată În exces, introspecția ucide autenticitatea faptului psihologic trăit, care este strivit sub povara plăcerii de a fi disecat și interpretat din perspective mai mult sau mai puțin egoiste
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faceți-le și voi asemenea!”. Μ Cu cât trăim mai intens un sentiment, cu atât acesta ne va caracteriza mai mult: pentru că un astfel de sentiment, deși poate prea impetuos pe moment, va avea totuși mireasma proaspătă a unui suflet Însetat de cunoaștere. Μ Orgoliosul nu poate fi cu adevărat Înțelept, deoarece Înțelept pe deplin este doar acela care știe să-și folosească Înțelepciunea atât cât trebuie. Μ De fapt, Îi iubim pe artiști nu numai pentru capacitatea lor de a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lezează În ceea ce el numește „onoarea” sa. Μ Conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate, individuală sau socială, este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sunt deosebite de cele ale afectivității bazale, care sunt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sunt, de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrânare, blocare sau amânare, dar tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctive/primare sau dorințelor precipitate reprezintă condiția psihologică
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
țelul; unii par a fi tari, dar de fapt sunt slabi; alții par a fi foarte Înceți, dar de fapt sunt plini de ardoare (impetuoși). și astfel, cei care par a căuta din toate puterile dreptatea, de parc-ar fi Însetați de ea, se Îndepărtează de ea ca de foc. De aceea principele Își trimite oamenii departe șîn misiune - n.n.ț, ca să le vadă credința, și-i trimite aproape, ca să vadă cât respect au pentru el; Îi trimite În misiuni dificile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important dintre romane, merge, în notă sămănătoristă, pe tema revoltei țărănești împotriva arendașilor spoliatori. Însetat de dreptate, Petre Leahu, tânăr din Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la închisoare, unde se împrietenește cu un socialist. După
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
și Th. Gautier, Adrian Maniu e un artist plastic refulat care se consolează în poezie. Dar de ar fi ales paleta, n-ar fi fost un Delacroix, ca poetul francez, ci un pictor din secolul XIV ori un iconar bizantin, însetat de aurărie, coloare focoasă și hieratism liniar. G. CĂLINESCU SCRIERI: Figurile de ceară, București, 1912; Salomeea, București, 1915; Din paharul cu otravă, București, 1919; Fata din dafin (în colaborare cu Scarlat Froda), București, 1918; Meșterul, București, 1922; Lângă pământ, București
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
poemele se umplu de „avertismente” la adresa Realiei, a civilizației citadine, cu mijloacele ei moderne: automobilul, telefonul, televizorul, radioul, ziarul etc. Metafore ale înstrăinării, ale ruperii omului de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul unui om însetat de absolut, dar care are parte numai de aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul, frustrarea, deprimarea, urâtul, spleen-ul elegiac, stârnite de simulacrul de confort. Contemporan cu începuturile optzecismului, poemul Cifrul este
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]