1,425 matches
-
una la Tulcea și alta la Constanța, în aceeași zi și la aceeași oră"2463. În cadrul întâlnirii organizate în orașul Tulcea a fost adoptat textul unei telegrame ce urma a fi adresată regelui Carol I și prin care "cetățenii tulceni, însetați de dorința de a li se da drepturile politice (...) s-au întrunit spre a discuta modul cum ar trebui să ceară guvernului Majestății Voastre și Corpurilor Legiuitoare acest înalt drept constituțional"2464. Cu același prilej, "s-a ales comisia care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se oferea : la Dijon și în alte părți, ei devin subit apărători ai lui Moș Crăciun, aflat în pericol. Moș Crăciun, simbol al necredinței, ce paradox ! Căci, în povestea aceasta, totul se petrece ca și cum Biserica ar adopta un spirit critic însetat de onestitate și de adevăr, în timp ce raționaliștii se fac apărătorii superstiției. Aparenta inversare a rolurilor este de ajuns pentru a sugera că această poveste naivă acoperă niște realități mai profunde. Ne aflăm în fața unei manifestări simptomatice pentru o evoluție foarte
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vicleni, instruiți, buni familiști, solidari Între ei <endnote id="(vezi nota 286)"/>, foarte religioși (pentru sensul termenului habadnic, devenit habotnic, <endnote id="vezi nota 283"/>), fricoși („E un erou, măcar că e ovrei” ; <endnote id="vezi 293"/>), lacomi de bani și Însetați de putere, harnici și, mai ales, buni afaceriști (Geschäftstüchtigkeit) apar practic În toate răspunsurile date de oamenii simpli <endnote id=" (70, passim ; 69, pp. 10-15)"/>. Într-un sondaj de opinie realizat În România În septembrie 2003, 23% dintre cei chestionați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rănea un fir de praf,/ sau când Îl vizita visarea,/ că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge, la fel de roșu ca și-al vostru./ O, fost- am crud și eu ca voi/ și Însetat de duioșie,/ și de putere Însetat, de aur, de dorințe sau de chinuri,/ da, fost-am rău și eu ca voi, și temător ca voi, și fost-am/ orgolios În ceasuri calme, beat de izbânzi, Înfricoșat/ și torturat de insuccese
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
26 spre 27 Noiembrie 1940, dar, cu sau fără aprobarea mea și a celorlalți, ea a apărut atunci unor legionari târâți ani de zile prin temnițe și lagăre, schingiuiți și persecutați, dați afară din slujbe și urmăriți de copoii poliției însetate de sânge, având frați, rude și prieteni scumpi asasinați, ca singura posibilitate dreaptă și rapidă de pedepsire a unor criminali a căror vinovăție nu poate fi nici măcar pusă în discuție, fiind mai limpede ca lumina zilei. Tot restul zilei, pe când
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ce făceam, priveau cu spaimă, Parcă luptam cu mori de vânt. Când am iubit au râs de mine, Iar când am plâns s-au veselit, Nicicând nu m-au vorbit de bine Și prea adesea m-au hulit. De-am însetat, nu mi-au dat apă, De-am flămânzit, nu m-au hrănit, De-am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-au gonit. Aș vrea să sorb apa uitării, Să nu mai știu nici cine sunt, Să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și urletele poporului se cățărau pe ziduri și scoteau pe ferestre steaguri și portrete de dictatori cu miile. Ei mugeau și urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt Însetat tot sângele și lacrimile lor și i-a Întors Într-un loc de verdeață și răcoare. Din nou ne-au zburătăcit și iarăși am fugit și de astă dată nu m-am mai oprit decât sub podul acela de ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Educatul trebuie să simtă că există o diferență din acest punct de vedere, să rămână „mai jos”, să râvnească să fie iubit, să lupte pentru câștigarea „grațiilor” profesorului. Iar formatorul trebuie să mărească mereu distanța, să creeze piedici, să-l Înseteze să continue un atare urcuș. A-i da unui discipol prea mult, a-i da „totul”, e același lucru cu a nu-i da nimic. De fapt, e mai rău! Și În cazul educației, dar și În iubirea dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
e ceva rău. O spune chiar Mântuitorul: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și Însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
doar prin atingerea Înălțimilor, prin posesia lucrurilor prețioase, ci prin acceptarea „josimilor” sau văilor vieții, prin mulțumirea cu lucrurile mici, puține, „nenorocite”. O spune Însuși Mântuitorul: „Fericiți cei săraci cu duhul”, „cei ce plâng”, „cei blânzi”, „cei ce flămânzesc și Însetează”, „cei milostivi”, „cei curați cu inima”, „făcătorii de pace”, „cei prigoniți pentru dreptate” și cei cărora li se vor zice „tot cuvântul rău” Împotriva lor (Matei, 5, 3-11). Cu alte cuvinte, cei ce Îndeobște sunt considerați că „pierd” În această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor stă tăinuit Marele Adevăr, pe care puțini Îl dețin. „Dar iată că și eu am ajuns În preajma lui!”, vor „descoperi” cu mare satisfacție cei Însetați de veridicitate de ultimă oră. În al treilea rând, se mizează și pe pornirile egocentriste sau antropocentriste ale omului contemporan. Este clar că În fiecare se manifestă o mare dorință de a recepta „personalizat” ceea ce se propune dinafară. Adevărul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ei, rămânându-i în același timp loiali lui sau prea speriați ca să facă față provocării. Ca fiu de dictator, el a dus o viață denaturată de privilegii, care l-a făcut insensibil la suferințele poporului nord-coreean și în același timp însetat de afecțiunea lui. Ca persoană, poate fi galant, așa cum am descoperit în timpul unui dineu oficial, când a ordonat celor care turnau vinul în pahare să nu mai circule pe la mese, ferindu-mă astfel de practica nord-coreenilor de a se întrece
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ecuație celulară care ne Învață lucruri general valabile. Am Învățat o grămadă folosind-o. Am văzut viața măsurată În pipete cu soluție de morfină. Am trăit senzația agonizantă de privare din starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
circuit de etape" acest fruct nu-i aparține "poporului care l-a zămislit și l-a făcut să se coacă; dimpotrivă, el se transformă pentru acest popor într-o băutură amară... Să renunțe la această băutură nu poate căci este însetat la nesfârșit de ea, iar a gusta din această băutură este pieirea sa, dar, totodată și zorii unui nou principiu",11 este totalitatea ce se cuprinde pe sine. Tehnica "propriului contemplator" este complexă la poetul nostru și menținută cu efectele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
titlurile Psalmilor, 13, P. G. XLIV, col. 561 A. footnote>. Fiecare om are nevoie de un călăuzitor pe drumul vieții duhovnicești, pentru că altfel nu poate ajunge la capătul acestuia, îndumnezeirea. Frumusețea gândirii și trăirii Sfinților Părinți seduce sufletul oricărui cititor însetat de creștere spirituală în iubire, de formare intelectuală în adevăr și de rodire practică în fapte bune. Raționalitatea duhovnicească, puternica argumentație însoțită de forța iubirii smerite și jertfelnice a Sfinților Părinți, și realismul lor invită la o profundă meditație chiar
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
să trăiască după Evanghelie”<footnote Sfântul Paisie de la Neamț - Viața, învățăturile și minunile, ediție îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Edit. Episcopiei Romanului, 2002, p. 21. footnote>. Astfel, scrierile patristice nu au circulat doar în mediul clerical, ci și simplii credincioși, însetați de frumusețea vieții creștine autentice, s-au apropiat cu dor nestăvilit de cunoașterea tezaurului patristic și de însușirea lui, adăpându-se direct de la izvoarele nesecate de frumusețe și înțelepciune ale gândirii Părinților. Spiritualitatea patristică ne-a fost, nouă românilor, familiară
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
poemele se umplu de „avertismente” la adresa Realiei, a civilizației citadine, cu mijloacele ei moderne: automobilul, telefonul, televizorul, radioul, ziarul etc. Metafore ale înstrăinării, ale ruperii omului de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul unui om însetat de absolut, dar care are parte numai de aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul, frustrarea, deprimarea, urâtul, spleen-ul elegiac, stârnite de simulacrul de confort. Contemporan cu începuturile optzecismului, poemul Cifrul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
răspuns, prin discursul divinatoriu sau magic, a construit ipoteze care au condus intelectul la cercetări rodnice. Prin ritm și formă, a trasat căile spre adevărul numit Frumusețe și a ridicat ochii spre Absolut grație credinței care a întărit sufletul uman, însetat de Cunoaștere... mitul, inerent naturii umane, va fi întotdeauna tovarășul de drum de nedespărțit al omului și refugiul său în fața angoasei existențiale.", afirmă și Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 18. 432 Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, pp. 6-18. 433 Lucian
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
general, cu mici excepții, cât se poate de lin, conferind peste tot o atmosferă de liniște și calm". De pildă, poșta și căile ferate au funcționat impecabil de la început. În același timp, comandanții militari - în multe cazuri pentru instigarea "consilierilor" însetați de răzbunare - au luat un șir întreg de decizii ce contraveneau legii. După entuziasmul și după calmarea spiritului de sacrificiu manifestate în primele zile, măsurile administrației militare păreau asupritoare și dictatoriale. În general militarii vroiau să facă totul ei singuri
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
la Peerbolte. Faptul că întâlnim cele patru tradiții fundamentale nu ni se pare foarte semnificativ. Esențială este înțelegerea semnificației reale - teologice și istorice - a personajului în discuție. Isaia profețește ca ultimă etapă premergătoare parusiei întruparea lui Beliar într‑un rege însetat de sânge. Portretul tiranului trimite la figura lui Nero, prin următoarele aspecte: este vorba de un matricid; sub domnia sa, unul dintre Apostoli este condamnat și ucis (martiriul lui Petru); îi sunt ridicate statui în toate orașele; durata persecuțiilor este de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apologetică a lui Lactanțiu în felul următor: „Lactanțiu este primul apologet latin care a oferit lumii timpului său o doctrină completă, elementară, fără îndoială, dar caracterizată în toate componentele sale de unitatea unui principiu intern și capabilă să satisfacă spirite însetate de logică și de armonie. Nu mai este vorba aici de o metafizică spiritualistă, oarecum vagă, ci este dezvoltată o întreagă istorie a religiei, este afirmată o întreagă morală, este organizată o întreagă filozofie, dominată de dogma Providenței”. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost anunțată prin nici o profeție a Vechiului Testament și nu a fost pregătită prin nici o teofanie preliminară: ea s‑a petrecut subit, neprevăzut (Adu. Marc. 3, 2, 1). Așa cum există doi dumnezei, unul bun, al păcii, al Evangheliei, celălalt însetat de răzbunare, al Legii iudaice, tot astfel există doi Cristoși, primul a coborât deja pe pământ, recunoscut de creștini, celălalt, care nu s‑a arătat încă, este așteptat de poporul lui Israel (4, 6). Acesta din urmă va fi fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descrise în capitolele 3‑8. Primul, haosul general care se manifestă printr‑o totală pervertire a moravurilor, prin absența oricărei legi morale și prin dominația forței violente: „După foamete, ciumă și războaie între popoare, [pământul] va fi stăpânit de prinți însetați de avuții, dușmani ai adevărului, ucigași ai fraților lor, înșelători, vrăjmași ai celor credincioși, plini de mândrie și iubitori de arginți [...]. Oștirile lor vor aduce mari tulburări, fugă [în deșert] și vărsare de sânge” (cap. 4). Apoi, un rege aprig
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
multe șanse de a ne ruga.<footnote Sf. Ioan Scărarul, op.cit., cuv. 20, cap. 6, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]