1,055 matches
-
și la cerul senin de deasupra ei. Am ajuns pe o limbă Îngustă de nisip și atunci l-am săltat pe Enkim din culcuș și am luat-o la fugă spre apă, el țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut și prin pădurile dese de la Miazănoapte, pe la niște neamuri de oameni Înalți și blonzi. Ei aveau un vin care semăna mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
MAJORDOMUL: A dracului treabă! GRUBI: Veniți, mă, și luați apă! BRUNO (Întinde, un deget după apă.): Să nu... să nu se... GRUBI: Haideți, mă, luați apă! MAJORDOMUL (Cere din gesturi puțină apă de la GRUBI.) GRUBI (Râzând.): Vino și ia! VIZITATORUL (Însetat; gest „nu, asta nu, niciodată”) GRUBI: Vino, mă, că nu-ți face nimic VIZITATORUL (Clatină din cap.) GRUBI (Stropindu-l pe VIZITATOR.): Na! Vino să bei! MAJORDOMUL (Încercând și el apa.): Așa ceva... așa ceva... Domnilor, era să dăm ortul popii. GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și florile ude. Uite bujorii cum își ridică lujerul, narcisele se deschid ca niște steluțe presărate prin iarbă. Toată natura zâmbește ca după o baie bună. Iată și curcubeul, la margine de sat, se adapă din râu ca un zmeu însetat. După câte înțeleg, bunico, ploaia este chiar viața pentru tot ce e verde pe pământ. Dragă fetiță, ploaia este o binecuvântare și pentru animale, și pentru oameni, atunci când vine domoală. Dar se întâmplă să vină și cu furie mare și
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite de atâta stat pe loc, așa că apariția unei țâșnitori nu putea să fie decât cel mult o iluzie extrasă din creierul perpelit al unui călător însetat. Călător, am spus? Nimic mai fals... Și - a se reține - semăna cu scriitorul torturat de coșmaruri. Semăna atât de mult încât nici nu vom săvârși vreo greșeală dacă vom spune că era chiar el. Bărbatul nu era echipat corespunzător, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiecare bilețel galben lăsat acolo de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o Închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești În căușul palmei, bucata de gheață se transformă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită. Nici o dictatură, nici o închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot îngheța inima definitiv. Topește-mă, îți șoptește încontinuu inima. Pe măsură ce o topești în căușul palmei, bucata de gheață se transformă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pândă a depistat altceva. Codobatură venea, Înțepenea arma de cracii unui copac mare, cu țevile spre cărarea pe care animalele sălbatice mari veneau la lac, pentru a se adăpa. În apropierea apei crea, din crengi, un gât, prin care viețuitoarele Însetate să se poată strecura, cu o anume greutate, pentru a ajunge la lichidul care le perpetua viața. O sfoară, prinsă de cocoașele armei, cu un capăt, iar celălalt, strecurat printre crenguțele din gâtuirea făcută de mâna braconierului, urma a declanșa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al poeziei este o sfârșire anticipată și lira n-are glas decât în preajma unei inimi corupte. Pe nimic nu luneci mai repede în mormânt ca pe ritm și pe rimă, căci versurile n-au făcut decât să ridice lespezi pentru însetații nopții. Spectacolul unei femei vesele întrece în vulgaritate vulgaritatea însăși. - Curios cum tot ce-ar trebui să ne facă mai puțin străini în lume sapă doar mai crunt la groapa dintre noi și ea. Oare lumea nu-i străină în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
albe și goale gâtul meu. Cu buzele mele căutam fața ei, ce se ascunsese pe pieptul meu, dar în acel moment ea-și descleștă un braț al ei dempregiurul gâtului meu... îmi atinse cu {EminescuOpVII 195} dosul mînei gura mea însetată, apoi, întorcîndu - se, dispăru surâzând. În zadar întindeam plin de dorință brațele mele spre umbra ei fugitivă... Ea zbura. Se-ntoarse înapoi. Copilul meu, zise ea c-un aer serios, netezindu-mi fruntea. Acompaniază - mă pîn-acasă. Tatăl meu e în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca iedera de stejar până ce corpul tău se va usca în îmbrățișările mele cum stejarul se usucă supt de rădăcinele iederei... Te nimicesc, voi să-ți beau sufletul, să te sorb ca pe o picătură de rouă în inima mea însetată... îngere! Ea-l înlănțui cu brațele și cu picioarele... îl strângea tare la piept, ca și când ar fi voit să-l sferme... ca și când n-ar fi voit ca pieptul ei să se îmfle... Sângele lor fierbea ca mustul îngropat în pământ
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apoi genunchii, ce făceau gropițe când ea* stătea, apoi fluierele cu pulpe tăiete-n lapte, până la gleznuțele și piciorușele de argint... Ea surâdea... buzele jîmbate de acest surâs sensual și voluptos lăsau să se vadă dantura întredeschisă ca la o leoaică însetată, obrajii suflați abia cu rumăn făceau gropițe abia desemnate, dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe jumătate lăsate și tremurânde, fruntea netedă sălbătăcită sub părul în dezordine care cădea în lungi valuri strălucite ca lemnul de nuc pe umeri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
satisfacției unui bun scade pe măsură ce crește cantitatea consumată din bunul respectiv. Desigur, pentru nevoile fiziologice limita sațietății este mai rigidă, spre deosebire de nevoile de ordin superior pentru care limita superioară a satisfacerii lor este mai elastică. De exemplu, pentru un om însetat, un pahar cu apă poate nu este suficient (intensitatea nevoii totuși scade în urma consumului), un litru este, fără îndoială, de ajuns, iar zece litri sunt chiar inutili. Nu același lucru se întâmplă cu nevoia de cunoaștere. De pildă, cercetătorii care
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
satisfacției unui bun scade pe măsură ce crește cantitatea consumată din bunul respectiv. Desigur, pentru nevoile fiziologice limita sațietății este mai rigidă, spre deosebire de nevoile de ordin superior pentru care limita superioară a satisfacerii lor este mai elastică. De exemplu, pentru un om însetat, un pahar cu apă poate nu este suficient (intensitatea nevoii totuși scade în urma consumului), un litru este, fără îndoială, de ajuns, iar zece litri sunt chiar inutili. Nu același lucru se întâmplă cu nevoia de cunoaștere. De pildă, cercetătorii care
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
sau apă. Chinuindu-se să meargă mai departe, a privit În depărtare și i s-a părut că vede o pompă veche de apă. La Început a crezut că este un miraj, deoarece căldura din deșert Îl face pe cel Însetat să aibă vedenii. Dar, apropiindu-se, a văzut că ochii nu-l Înșelaseră. Desert Pete, Însetat și sleit de puteri, a alergat cu puțina vlagă care-i mai rămăsese până a căzut lângă pompă. Acolo a zărit un vas mare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
părut că vede o pompă veche de apă. La Început a crezut că este un miraj, deoarece căldura din deșert Îl face pe cel Însetat să aibă vedenii. Dar, apropiindu-se, a văzut că ochii nu-l Înșelaseră. Desert Pete, Însetat și sleit de puteri, a alergat cu puțina vlagă care-i mai rămăsese până a căzut lângă pompă. Acolo a zărit un vas mare cu capac, plin cu apă limpede și rece. A luat vasul și a dat să ridice
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
autoritatea celui liber față de cel ce urmează să devină liber. Extensia puterii este deci o extensie în sfera libertății. "Puterea supremă" nu poate s-o aibă decât "cel mai liber", iar "cel mai supus" nu poate fi decât "cel mai însetat de libertate". "Cel mai puternic" și "cel mai supus" sânt astfel cel mai aproape unul de altul. Așa cum cel mai puternic se știe cel mai liber, cel mai supus se recunoaște drept cel mai neliber, și astfel drept cel ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aleasă, ci mai curând noblețea firii o înscriau într-o elită aristocratică. Pe această donna angelicata, cavalerul decide să și-o ridice la rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aleasă, ci mai curând noblețea firii o înscriau într-o elită aristocratică. Pe această donna angelicata, cavalerul decide să și-o ridice la rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
așadar toți angajații în această direcție. Problema e că nimic nu este garantat; în marketing nu știi niciodată unde este „apa” până nu o găsești. Prea des ea se dovedește a fi doar un miraj, iar compania ajunge bolnavă și însetată, după ce a cheltuit bani și timp; și-a golit rezervorul de „apă” pentru a găsi unul nou. Acum, cu mai puține resurse decât la început, supraviețuirea companiei este amenințată. Ce ar trebui să faceți? Să petreceți mai puțin timp planificând
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
volumului - Intelectualul ca diversiune - fixează, poate șocant și, cred, polemic, teza potrivit căreia principalul vinovat pentru deriva postsovietică a Basarabiei este intelectualitatea națională. Pentru că dincolo de expresiile siropoase și delirant-artistice cu care a delectat (mai exact ar trebui spus „amețit”) publicul, însetat - la începutul anilor ’90 - de un discurs patriotic bine rostit, s-a ajuns la un rezultat dezastruos: intelectualii au fost învinși. Iar cel învins, mai ales după ce angajează pe același traseu, sub faldurile inspirației sale civice, atâta lume, este și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
țeapă pielea, coarnele și pulpa dreaptă a cerbului, urechile a trei iepuri" ș.a.m.d., Panurge inscripționează următoarele: Aici s-au pus cu burta la pământ/ Patru bețivi din cei mai năzdrăvani,/ Cinstind pe Bacus, zeul lor cel sfânt,/ Mai însetați ca patru șobolani/ Aici pierdu și pulpă și spinare/ Jupânul iepure, iar ei ca zmeii/ Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
n-ar trebuie să rețină o semnificația pozitivă: când Badebec, soția lui Gargantua și fiica regelui amoruților din Utopia, îl naște pe Pantagruel, tatăl său îi sortește numele pentru că "panta în grecește înseamnă tot, iar gruel în limba arabă înseamnă însetat". Îi vine acum rândul naratorului să înfățișeze cât se poate de detaliat și arborele genealogic pantagruelic, care disimulează și un procedeu de asigurare a continuității între cele două părți: trebuie avut în vedere că, de fapt, Cartea a doua o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]