1,702 matches
-
cămașă! Afară erau minus cincizeci și nouă grade! Acea curiozitate, acel Bleier, s-a stabilit într-una dintre numeroasele case părăsite și putea fi întâlnit doar în cămașă, mergând prin munții de zăpadă, de parcă s-ar fi plimbat pe malul însorit al mării. Unde mergea? Păi, în mod sigur la minele de aur. Altfel, unde? Câțiva bărbați ai locului au vrut să-l urmărească, dar era mult prea frig chiar și în rubalele lor groase. Însă unde altundeva să meargă "curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Plante Tehnice de la Fundulea și altele. La sosirea la Iași, delegația sovietică, a fost întâmpinată și salutată de Emil Bodnăraș, viceprim-ministru iar la București, delegația a sosit luni, 18 iunie 1962, ora 9 dimineața, la Gara Băneasa. Era o zi însorita. În piața din fața Gării Băneasa, înainte de a-și rosti cuvântul de sosit, în fața publicului venit în întâmpinarea oaspeților, N.S. Hrușciov a spus pe un ton șugubăț: "Aveți un soare fierbinte și inimi calde. Dați-mi voie să vorbesc cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
aceasta. Arta Însăși este pentru acești devotați ai ei un mod de a-și excita simțurile, de a duce o existență estetică. Existența unor dandy care - asemenea lui Brummell În viziunea lui Baudelaire - trăiesc pururi «În fața oglinzii»”2. Tot din Însorita Italie provine un alt scriitor-dandy, mai puțin cunoscut cititorului român, Guido Gustavo Gozzano (1883-1916), reprezentantul crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio, Însă mult mai fragil fizic, răpus timpuriu de tuberculoză. Cel care Îl pomenește Într-un scurt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o ladă, Într-o legătură de argint masiv aurit, lucrat cu motive ciudate și Încrustat cu briliante și rubine mici”, și chiar alături de el „stă chircit un monstru urât și pipernicit, un Lar, poate, scos cu prilejul săpăturilor din câmpiile Însorite ale Siciliei celei roditoare de grâu”. Câteva bronzuri antice sumbre contrastează „cu raza palidă a două nobile Christi Crucifixi, unul dăltuit În fildeș, celălalt modelat din ceară”. Avea tăvile lui de Tassie pline de geme, micuța bonbonnière* Louis-Quatorze, cu o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la aspectul negativ și întunecos, la principiul pasiv, feminin, la lună și la apă, la ceea ce este docil și maleabil, la aspectele interne și inferioare ale oricărui domeniu, ale unei creații sau ale unui sistem energetic. yang, care însemna „panta însorită a unui deal”, denotă aspectul pozitiv și lumina, principiul activ, masculin, soarele și focul, ceea ce este dur și agresiv, aspectele exterioare și de suprafață. Este important să ne dăm seama că yin și yang nu sunt două tipuri diferite de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
oricărei forme, funcții sau ai oricărui câmp de energie. În plus, după cum indică în mod clar și ideogramele originale, yin și yang se pot transforma una în cealaltă, deoarece, atunci când planeta se rotește și unghiul luminii soarelui se schimbă, partea însorită - yang - a dealului devine întunecoasa yin, în timp ce partea yin se luminează și devine yang. Polaritatea yin-yang se manifestă în fiecare aspect al artei qi gong, ca și în corpul uman și în sistemul energetic al omului. În cazul respirației, inspirația
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cu ziua aceea îndepărtată? Căci îi simt atmosfera atât de intens!” Nu, nu-mi puneam problema să-l reabilitez pe Nicolae al II-lea. Mă încredeam în manualul și în profesorul meu. Dar ziua aceea îndepărtată, vântul acela, văzduhul acela însorit? Mă încurcam în reflecții fără șir - pe jumătate gânduri, pe jumătate imagini. Tot împingându-i pe colegii mei care râdeau, mă înhățau și mă asurzeau cu zeflemelele lor, am simțit deodată o invidie grozavă față de ei: „Ce bine e să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
orizontul indiferent al Mării Caspice... La marginea unei păduri, într-o dimineață sclipind de promoroacă, a văzut niște umbre atârnând de copaci, rânjetele supte ale spânzuraților pe care nimeni nu se gândea să-i îngroape. Și, foarte sus, în albastrul însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor lor înalte. Suflul greu și sincopat al lumii ruse nu o mai îngrozea. Învățase atâtea de la plecarea ei încoace. Știa că este practic, într-un vagon
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat, lăsasem să alunece pe covor pagina aceea, mă uitasem prin ușa deschisă de la balcon. Era o zi deosebită, la sfârșitul lunii august, răcoroasă și însorită, când vântul rece care trecea peste Ural aducea în stepa noastră prima adiere a toamnei. Totul strălucea în lumina aceea limpede. Copacii din Stalinka se profilau cu o precizie fragilă pe cerul de un albastru înviorat. Orizontul trasa o linie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai ajungea... Transfigurarea celor trei cochete îmi permitea să sper că vraja s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei dimineața aceea răcoroasă și însorită...” Ca un ucenic vrăjitor, mi-am imaginat din nou bărbatul cu mustață frumoasă în biroul lui, în fața ferestrei întunecate și am șoptit formula magică: - Și totuși, a existat în viața lui o seară de toamnă când stătea în fața ferestrei întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zilele pe malul Sumrei. Plecam dis-de-dimineață, ducând cu noi o ploscă mare cu apă, pâine, brânză. Seara, profitând de prima adiere răcoroasă, ne întorceam acasă. O dată ce drumul ne era cunoscut, nu ni se mai părea așa de lung. În monotonia însorită a stepei descopeream o mie de repere, jaloane care ne-au devenit repede familiare. Un bloc de granit, în care fragmente de mică scânteiau de departe în soare. O fâșie de nisip care semăna cu un deșert minuscul. Un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aveai exact atâta loc cât să te așezi și să te crezi pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului... Apoi, întins pe nisip, ascultam liniștea de nepătruns a stepei... Conversațiile noastre luau naștere fără pretext și păreau să decurgă din șiroirea însorită a Sumrei, din foșnetul frunzelor lunguiețe ale sălciilor. Charlotte, cu mâânile puse pe cartea deschisă, privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și începea să vorbească, ba răspunzând întrebărilor mele, ba luându-le-o înainte intuitiv cu istorisirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
caldă a cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu toată ființa mea legătura luminoasă care unea clipa aceea plină de unduiri irizate de alte clipe în care poposisem altădată: o seară îndepărtată, cu Charlotte, strigătul melancolic al Cucușkăi, apoi dimineața pariziană, învăluită, în imaginația mea, într-o ceață însorită, momentul nocturn de pe plută cu prima mea iubită, când pachebotul uriaș ne dominase trupurile înlănțuite, și serile de veghe din copilăria mea, trăite, parcă, deja într-o altă viață... Legate astfel, clipele acelea alcătuiau un univers aparte, cu propriul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura încet de tot: „E Franța... M-am întors în Franța. După... după o viață întreagă.” 2 Ieșind din librărie, am traversat orașul și am pornit pe podul încremenit deasupra întinderii însorite a Garonnei. Îmi spuneam că, în filmele de altădată, exista un vechi șiretlic pentru a parcurge în câteva secunde mai mulți ani din viața eroilor. Acțiunea se întrerupea brusc și, pe fundalul negru, apărea o inscripție a cărei franchețe fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
refugiu. În cele câteva luni de așteptare, topografia Parisului s-a modificat. Ca pe unele planuri în care arondismentele sunt colorate diferit, orașul se umplea, în ochii mei, de tonuri variate, care nuanțau prezența Charlottei. Existau străzi a căror liniște însorită, dis-de-dimineață, păstra ecoul vocii ei. Terase de cafenea, unde ghiceam oboseala ei la sfârșitul unei plimbări. O fațadă, un vitraliu, care, sub privirea ei, se înveșmântau cu patina ușoară a reminiscențelor. Topografia aceea visată lăsa multe pete albe pe mozaicul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am regăsit în minte imaginea pe care o crezusem întotdeauna un fel de reminiscență prenatală, venită de la strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar pierde puterea de a mai lega ploaia” (14, p. 480). Dar ce poate fi ținut ascuns de ochii curioși și fascinați ai copilului ? ! Procesul de fabricare a chirpicilor, mai ales coacerea lor la soare, reclama neapărat vreme frumoasă și însorită. Ploaia ar fi întârziat sau chiar ar fi compromis rezultatul muncii. În această situație, scopul principal al practicilor rituale și invocațiilor magice ale cărămidarilor era acela de „a lega ploile” pe toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Felul în care o să-i pedepsești... e numai alegerea ta. Cei doi bărbați străbătură împreună coridorul care ducea spre subteranele bibliotecii. Ieșiră apoi în piața centrală a Abației și se opriră pe banca de lângă cais. Copacului îi făcuseră bine zilele însorite, iar puținele sale frunze păreau să fi înverzit din nou, în ciuda toamnei târzii. Fără vorbă, Abatele începu să mângâie ramurile. Deodată, privirea îi fu atrasă de o boabă mică și verde. O privi atent. Nu, nu încăpea nici o îndoială. Era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la căpșuni a fost redusă prin distrugerea inoculului cu ajutorul căldurii, primăvara înainte de apariția mugurilor și după recoltat. Cel mai bun moment pentru aplicarea tratamentului, cu cel mai scăzut consum de combustibil, este atunci când frunzele sunt uscate, de exemplu întro după-amiază însorită. Majoritatea buruienilor sunt distruse cu ușurință în primele faze de vegetație (faza de 2-3 frunze). Combaterea buruienilor cu ajutorul focului este utilizată din ce în ce mai mult de către producătorii organici din Marea Britanie, în principal pentru culturi cum ar fi morcovul și păstârnacul. Totuși, cea
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
iar umbra tenta cea mai rece. Efectul fizic cel mai pregnant și cu implicații psihofîziologice dintre cele mai spectaculoase este termodinamismul culorilor. Astfel, principalele culori calde (roșu,oranje, galben) ne dau senzația de căldură amintindu-ne de foc, de zile însorite, de întinderile de grâu aurite. Dimpotrivă, culorile reci (violet, albastru, verde) ne dau senzația de rece, de frig, amintindu-ne de răcoarea pădurii, nopțile reci, etc... Practica artistică demonstrează posibilitatea fiecărei culori de a fi încălzite sau de a fi
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
și rece oricât ar părea de curios, e vorba aici într-adevăr de o senzație de căldură pe care ne-o dau culorile din gama: galben, galben-portocaliu, portocaliu, roșu-portocaliu, roșu și violet-roșcat. Aceste culori ne amintesc de foc, de zilele însorite, de întinderile de grâu aurite. Dimpotrivă, culorile reci, cele din gama verde, galben-verzui, albastru, albastrulverzui, violet, albastru-violaceu, ne dau senzația de frig, de rece, amintindu-ne de răcoarea pădurii, nopților reci, zilelor ploioase, etc... Cea mai caldă culoare este oranjul
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
suită prodigioasă de observații lucide și de viziuni amețitor de precise ale realității, reprezentată prin excepționala putere a unei imaginații obiective. În câte trei sau patru linii trasează portrete de neuitat, de pildă, Pitt sosind la Downing-Street pe o dimineață însorită și albăstruie de primăvară, îmbrăcat ca totdeauna în negru, cu tricornul sub brațul stâng, sprijinit de mânerul de fier al spadei, urcând cu nonșalanță treptele câte două și privind absent peste capetele emigraților solicitanți; sau regele George al III-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fabrica „veștejește fața”, dar se anunță un mâine cu „albă pâine” sau moarte: „Tren, vine tren negru./ Aduce lumină./ Vin oameni noi, elei, elei,/ Tren vine, tren negru” (Trenul). Prin vechiul „oraș bolnăvit” se mișcă oameni stinși, în timp ce din apusul însorit vine simbolic „un car de fân cu miros tare”. Tonul incendiar al lui Aron Cotruș e anticipat în fraze sacadate: „Cerul e roșu.../ Arde. Arde ori renaște lumea moartă...” (Viitorul). Un ciclu de poeme cu mai multă culoare relevă o
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]